Primul tramvai electric din București: între progres și scandal politic

În ziua de 9 decembrie 1894, pe străzile bucureștene apărea un mijloc de transport aparte: în locul așa-ziselor tramvaie trase de cai, noul vehicul urma de unul singur traiectoria drumului de fier, neavând nevoie de tracțiune suplimentară.

Este vorba despre primul tramvai electric, colorat în verde și inscripționat cu numărul 14, a cărui rută se desfășura de la Cotroceni la Obor. Apariția sa a reprezentat un pas înainte de la strămoșul, care, după cum spuneam, era tras de cai.

De la tramvaiul tras de cai la cel electric

Primele tramvaie trase de cai au apărut la New York în 1859. În Europa ajung în 1860, în Anglia şi Belgia şi în 1865 în Franţa. În Bucureşti, tramvaiul îşi face pentru prima dată simţită prezenţa în anul 1868. La 24 iulie în acel an, Consiliul comunal primea o cerere din partea cavalerului de Gyra, prin care i se propunea primăriei înfiinţarea unui “drum de fier american”. Nu s-a ajuns, atunci, la niciun acord.

Horoscop zilnic 26 decembrie 2024. Zodia care primește o invitație inedită pe care nu o va putea refuza

Ce mesaj le-a transmis Elena Lasconi românilor, de Crăciun: ”Împreună este mai ușor să trecem peste orice greutate!”

În jurul anului 1871, o societate englezească a obţinut autorizaţia de a-şi instala pe unele străzi linii de fier, pe care urmau să circule tramvaiele lor trase de cai.  Anul următor, în primăvară, bucureştenii descopereau cu uimire primele tramvaie care erau de culoare galbenă şi aveau înscris pe ele The Bukarest Tramways. Cele trei linii instalate circulau pe următoarele trasee, după cum urmează: 1) Bariera Mogoşoaiei – Calea Moşilor (prin str. Fântânei, Teatrul Naţional, Sf. Gheorghe, Hotel Atena, str. Romană); 2) Şoseaua Bonaparte – Calea Călăraşi (via Şcoala Comercială, Sfântu Gheorghe); 3) Sfântu Gheorghe – Calea Văcăreşti, scriu cei de la Descoperă.

Motivul marcării prin culori a liniilor de tramvai din secolul al 19-lea este poate neașteptat: numărul analfabeților din țară era mare, iar unii nu cunoșteau nici măcar cifrele. Culoarea era pentru ei o orientare bună. Mult mai târziu, când tramvaiul electric a devenit norma, tramvaiele au fost vopsite toate în galben și atunci sus, alături de număr, a fost instalat și un felinar cu semn distinctiv în două sau chiar trei culori.

Tramvaiul 14, cel din 1894, după cum relatează George Potra în „Bucureștii de altădată”, avea un traseu destul de alambicat, care începea în Cotroceni și se termina la Obor, străbătând centrul orașului. Dar „Oborul” nu era cel de astăzi, ci undeva prin Piata Iancului, care se găsea la limita perimetrului urban și unde se organiza târgul de vite.

Argumentele împotriva tramvaiului electric

Consilierii Primăriei s-au opus înfiinţării tramvaiului electric, „considerându-l o calamitate pentru public, pentru că firele electrice pot trăsni oameni şi animale şi vedem cu toţii ce aspect hidos prezintă sârmele acestea spânzurate în aer pe nişte stâlpi imposibil de privit“. Consilierii comunali au scăpat, probabil, de teama „trăsnirii“ în momentul în care s-a creat un Regulament al Societăţii Comunale de Tramvaie referitor la acest aspect.

Conform acestuia, persoanele „trăsnite“ se aşezau pe spate, cercetându-se „dacă mai răsuflă cât de puţin. În cazul acesta, se va aşeza capul mai ridicat şi se va pune pe frunte o cârpă muiată în apă rece sau cu gheaţă“. Dacă persoana nu mai respira i se făcea respiraţie artificială până la venirea unui medic. Un alt motiv pentru respingerea tramvaiului electric a fost de natură umanitară, recurgându-se la clişeul „România este ţară agricolă“, cei 1.000 de cai folosiţi la tracţiunea tramvaielor hrănindu-se din „ieslea naţională“.

În Monitorul Comunal, nr. 45 din 1900, scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea, pe atunci primar, combătea aceste argumente hilare: “România, ţară eminamente agricolă, aceasta este o banalitate, toată lumea vede că e o necesitate absolută ca ţara noastră să nu mai rămână pe viitor eminamente agricolă (…) Mai sunt şi alte ţări care produc mult fân şi cresc multe vite: aşa este de pildă Elveţia, consideraţiunea aceasta n-a împiedicat-o câtuşi de puţin de a adopta tracţiunea electrică pentru tramvaiele lor”. Despre întregul scandal politic stârnit de tramvaiul electric puteți citi în acest articol.

Rezultatul a fost votarea de către consilieri a introducerii tramvaiului electric. Potrivit unui studiu realizat de către inginerul St. Christescu, la vremea când se discuta aprins în Consiliul Comunal introducerea tramvaiului electric, acesta devenise o obişnuinţă cotidiană în marile oraşe din Europa.