Obiectele care au învins gravitația acum aproape 60 de ani

Cum ar fi dacă Jules Verne ar fi avut dreptate și dacă am putea trage cu un tun până la Lună? Ei bine, se pare că experții americani în rachete au încercat o metodă similară, care a funcționat, iar asta se întâmpla în anii ’50.

Fritz Zwicky a propus un plan simplu: împachetăm explozibilul într-o rachetă, o lansăm și o detonăm la o altitudine mare. Explozia rezultată ar accelera bucăți mici de metal în orbită. Iar odată deteriorată orbita, micii sateliți ar cădea ca meteoriții în atmosfera noastră. Această abordare promitea o cale rapidă și ieftină de a părăsi Pământul. „Întâi aruncăm ceva mic în ceruri. Apoi, o grămadă de instrumente, apoi pe noi înșine”, spunea Zwicky.

Planul era poate la fel de exploziv precum geniul din spatele lui. Zwicky, astrofizician la Institutul de Tehnologie din California, a fost printre primii oameni care au studiat supernovele și chiar a avut previziuni în legătură cu materia neagră. A fost, de asemenea, pionier în tehnicile rachetelor teleghidate. În al Doilea Război Mondial, a ajutat la construirea rachetelor cu propulsie ale Aliaților și a analizat racheta V2 a nemților, potrivit AirSpace Mag.

În primele teste, planul a eșuat. Totuși, acesta a reușit la data de 16 octombrie 1957, la doar 12 zile după succesul Sputnik. La aproape 90 de kilometri într-o rachetă Aerobee, încărcătura de penolit a fost detonată, propulsând două pelete de dimensiunea unor gloanțe în spațiu. Super-Schmidt Meteor Camera a celor de la Harvard a înregistrat momentul triumfător. „Sunt sigur că acum sunt undeva și se rotesc în jurul Soarelui”, a spus Zwicky, foarte entuziasmat.

Horoscop zilnic 25 noiembrie 2024. Doar o zodie se bucură de succes absolut – Ești printre norocoși?

Carmen Iohannis, apariție surprinzătoare înainte de vot. Ce a făcut soția președintelui Klaus Iohannis înainte să meargă la secția de votare

Reușita a dat naștere la titluri demne de science-fiction, precum:”Gravitația Pământului învinsă în sfârșit”! Velocitatea celor două obiecte a atins viteza de 25.000 de metri pe secundă, cea mai mare atinsă vreodată de un obiect creat de om. Rapoartele ulterioare promiteau testarea călătoriilor interplanetare, prin aceeși metodă. De asemenea, Zwicku visa să „rupă” bucățele din Lună, pentru a le studia compoziția. Totuși, cu succesul Explorer 1, primul satelit American, metoda lui Zwicky a intrat în umbră.

Totuși, lansarea lui Zwicky poate fi considerată primul program spațial din lume. Iar filosofia „obiectele mici pot fi foarte utile” e încă printre noi, după cum o demonstrează nanosateliții folosiți astăzi.