Fenomenul Creepypasta: cinci legende urbane care nu te vor lăsa să dormi la noapte

Cei pasionați de fenomene paranormale au auzit, cu siguranță, de Creepypasta. În cuvinte puține, este vorba despre o platformă online pentru oamenii pasionați de paranormal, care au, printre altele și (prea multă) imaginație.

Termenul de creepypasta apar­ți­ne unui jargon și este folosit pentru a desemna acele povești de groază ca­re circulă și se distribuie pe di­fe­rite forumuri, platforme de so­cia­li­zare și site-uri, prin comanda „copy-paste”, iau for­ma unor e-mailuri sau ale unor pos­tări de tip blog. În jurul acestei practici a în­ce­put să se dezvolte, în anul 2009, o adevărată comunitate.

Modul în care s-a născut comunitatea este la fel de bizar ca poveștile în sine. Totul a pornit de la o emisiune americană pentru copii, Candle Cove, re­a­li­za­tă în anii ’70. Aceasta era concentrată în jurul aventurilor unei fetițe și ale unor păpuși, pirați pe insula cu ace­lași nume ca al serialului. Con­tro­ver­sa a pornit însă de la felul în ca­re era transmisă la televizor. Au apărut zvonuri pe Internet, potrivit cărora imaginea era sta­tică și nu puteai să vezi a­proa­pe ni­mic.

[related]

Ce poți face de Crăciun în București. Evenimente și activități în perioada 24-26 decembrie 2024

Secretul pentru cea mai bună maioneză pentru salata de boeuf. Se face cu ouă întregi, în mai puțin de 1 minut și iese pufoasă

Singurii care în­țe­le­geau ce­va din episoade erau copiii. As­tfel, mai mulți utilizatori au în­ce­put să speculeze că a fost vorba, de fapt, despre un expe­ri­ment rea­li­zat de Admi­nis­trația Spațială Ame­ri­cană pentru a testa un nou tip de semnal. Unul pe care doar creierele în dez­vol­ta­rea puteau să-l prindă, iar guvernul voia să-l folosească ca să influențeze populația începând de la cele mai fragede vârste.

Aceste teorii ale conspirației s-au extins în spațiul virtual și au dat naștere poveștilor creepypasta. Primul utilizator care a scris astfel de ficțiuni a fost Kris Stra­ub, un cre­ator de benzi desena­te. Prima creepypasta avea te­ma Can­dle Cove. El a con­ceput-o drept o glumă care redă o dis­cuție ima­ginară purtată pe un fo­rum în­tre mai mulți uti­li­za­tori ca­re-și adu­ceau aminte de a­cest se­rial. Cum discuția se tot adân­cea, ei au început să des­co­pe­re că anumi­te detalii se repetau, iar amintirileîncepeau să-i lege în­tr-un final enigmatic și înfri­co­șător.

Povestea lui Straub a fost pre­luată și modificată de mai multe ori, însă numele său a început să dispară și el din toată comunitatea. Tot ce a mai rămas este termenul de creepypasta.

Cu alte cuvinte, creepypasta e echivalentul digital al poveștilor spuse în jurul focului de tabără. Noi le-am selectat pe cele mai interesante, și, deși sunt doar povești, recomandăm să nu le citiți noaptea.

1999

Cunoscută sub denumirea simplă1999, povestea este una dintre cele mai realiste legende urbane care circulă pe Internet. Urmărește încercările unui blogger canadian pe nume Elliot de a descifra un canal TV misterios pe care îl urmărea în 1999. Și-l amintea ca fiind foarte bizar, iar pe măsură ce s-a adâncit în investigații, a descoperit că bărbatul care îl administra îl folosea pentru a ademeni copiii în casă. Cu scopul de a-i tortura.

Ca și cum nu ar fi fost îndeajuns de înfricoșător, bărbatul făcea toate aceste lucruri în timp ce purta un costum de urs și se autonumea „Domnul Urs”. Canalul opera doar de la 16.00 la 21.00, iar primul show s-a numit Bobby. Faptul că a fost realizat cu un buget foarte mic era evident, și devenea din ce în ce mai ciudat de la episod la episod.

Într-un episod numit Playing with Scissors, Bobby a înjunghiat o mână ce părea să aparțină unui copil în repetate rânduri, în timp ce un strigăt înfricoșător se auzea pe fundal. Apoi, în programul psihotic a urmat Mr. Bear’s Cellar, avându-l ca personaj principal chiar pe bărbatul instabil psihic. Ce s-a întâmplat acolo nu e tocmai de detaliat dar cei care sunt curioși pot afla restul poveștii de aici. Trebuie să recunoaștem că e o poveste complexă, iar cel care a scris-o a avut imaginație.

Unde merg copiii răi

Această poveste e similară celei precedente, dar descrie un fotograf care vrea să afle mai multe despre un show pe care îl urmărea atunci când era copil, în timpul războiului din Liban. Emisiunea avea jumătate de oră și avea imagini foarte bizare, menite să îi mențină cuminți. Inițial, acesta credea că emisiunea este o metodă prin care media ține copiii sub control, căci morala fiecărui episod se învârtea în jurul unei ideologii stricte, de tipul „copiii răi se culcă târziu” sau „copiii răi fură mâncare din frigider noaptea”.

Totuși, scena finală a fiecărui episod era cea cu adevărat ciudată. Camera se apropia de o ușă veche, de metal, și pe măsură ce se apropia mai mult, țipetele se intensificau. Atunci când țipetele ajungeau la volumul maxim, apărea propoziția „Aici merg copiii răi”.

Cumva, fotograful a reușit să ia urma studioului în care se filma emisiunea. Deși locul arăta abandonat, ușa infamă a copilăriei lui era încă acolo. A descoperit, în spatele ei, o cameră plină de urme de sânge și oase, precum și un microfon care atârna în mijlocul camerei.

Statuia îngerului

Această poveste este deja clasică și începe cu un cuplu, care decide că vrea să iasă o seară fără copii, așa că sună bona pentru a avea grijă de ei. Atunci când aceasta ajunge, copiii deja dorm, așa că decide să se uite la TV. Pentru că singurul TV din casă era în camera părinților, i-a sunat să le ceară permisiunea. Printre altele, a întrebat dacă poate acoperi statuia cu îngerul, pentru că o face să se simtă inconfortabil.

La auzul acestei rugăminți, tatăl i-a spus să scoată copiii din casă urgent și să sune la poliție, pentru că nu există nicio astfel de statuie în casă. Atunci când ofițerii au ajuns, bona și copiii erau morți, iar statuia dispăruse.

Jeff, copilul sadic

Și aceasta e foarte cunoscută. Este vorba despre un băiețel pe nume Jeff, care se mută într-o nouă casă. Știm deja din toate filmele de groază că mutatul într-o nouă casă nu e niciodată un pas înțelept. În ziua în care se mută, Jeff și fratele său sunt invitați la o zi de naștere, dar în stația de autobuz sunt atacați de trei băieți mai mari.Pentru a se apăra, Jeff îi rănește pe aceștia, dar imediat realizează că îi face plăcere să provoace durere.

Într-o noapte, mama lui Jeff îl găsește pe acesta tăindu-și obrajii pentru un zâmbet permanent, precum și pleoapele. Așa cum era de așteptat, Jeff își ucide părinții în cel mai crud mod cu putință, iar apoi îi face același lucru fratelui său mai mic. Jeff nu a mai fost niciodată văzut, iar legenda spune că încă trăiește. Desigur, Jeff nu a existat, așa că legenda minte. Totuși, e o poveste care te poate speria suficient cât să nu mai dormi în pace.

Nu te uita pe gaura cheii

Această legendă implică un bărbat care se cazează la hotel pentru câteva nopți. După ce obține cheia camerei, femeia de la recepție îl avertizează că există o ușă fără număr în drumul spre camera sa. Așa cum era de așteptat, bărbatul nu are voie să intre în camera respectivă, iar tocmai această interdicție îi stârnește curiozitatea.

Bărbatul decide să se uite pe gaura cheii, pentru a vedea ce se află dincolo de ușă. Vede o cameră obișnuită de hotel și o femeie foarte palidă rezemată de perete. În ziua următoare, ca și cum nu ar fi fost suficient, se uită din nou. De data aceasta vede doar culoare roșie, și bănuiește că femeia a acoperit gaura cheii cu ceva, pentru a nu mai fi spionată.

Femeia de la recepție îi mărturisește că, în urmă cu mulți ani, un bărbat și-a ucis soția în camera respectivă, care acum este bântuită de fantoma sa. Se spunea că fantoma este foarte palidă, cu excepția ochilor foarte roșii.