PlayArena – Hasta la Vista, Terminator Genisys [REVIEW]
Cu mai puțin de două săptămâni până la lansarea filmului Terminator Genisys, am avut ocazia de a testa jocul inspirat după acesta.
”Terminator” este una dintre acele francize care trezește amintiri frumoase multor oameni. Deși tot ce a fost realizat de la Terminator 2: Judgment Day încoace este bun de aruncat la gunoi, lumea încă mai crede în filmele din aceste serie și în potențialul lor.
Originalitatea este un lux pe care puțin creatori de jocuri par a și-l mai permit în ziua de azi. Îmi este aproape imposibil să găsesc vreo diferență între Terminator Genisys, Frontline Commando: WW2, Overkill 3 și Modern Combat 5: Blackout.
Lăsând la o parte cele peste un milion de descărcări ale jocului Terminator Genisys: Revolution, un shooter trebuie să ofere mult mai mult decât trei inamici pe misiune, aceștia oricum fiind extrem de ușor de distrus, și un sistem de cover, care încă de la început pare inutil.
Încă o dată avem parte de o grafică pretențioasă și o lipsă de substrat. Din câte se pare, cei care au făcut jocul sunt de părere că toată lumea a văzut cel puțin un film Terminator și toți oamenii sunt la curent cu povestea, deoarece la început nu se oferă niciun detaliu în legătură cu aceasta.
Până și Mortal Kombat avea un scurt videoclip la început în care ți se prezentau, în linii mari, cele mai importante întâmplări din universul respectiv.
Avem de-a face, după cum am spus mai devreme, cu același sistem de cover pe care l-am mai întâlnit. Practic, libertatea de mișcare în acest joc este zero, singurele acțiuni pe care le poți executa fiind cele de atac.
Misiunile sunt chiar mai scurte decât în Frontline Commando: WW2, mai ales la început, atunci când rareori vei avea parte de mai mult de trei inamici pe care îi vei putea executa foarte ușor.
Vei avea la dispoziție, cu toate acestea, un număr foarte mare de arme. Acestea vor fi grupate în trei mari categorii, ”Shotguns”, ”Assault” și ”Sniper Rifles”, alături de o a patra categorie ”Secondary”, care va include kit-uri pentru a-ți restabili sănătatea, rachete, arme cu puls electromagnetic și grenade.
În mod ciudat, atunci când parcurgi meniul cu arme pentru prima oară, jocul descarcă arma de pe internet pentru a putea fi vizualizată. În condițiile în care nu ai o conexiune la internet, nu vei putea vedea arma. Pentru fiecare pușcă cu lunetă, de exemplu, se descarcă 0,8MB, iar în total sunt 16 arme. Asta ar însemna 12,8MB consumați doar pentru a te uita la toate armele.
De ce ai juca Terminator Genisys: Revolution?
Grafica este una bună, așa cum ne-am obișnuit să vedem în cazul jocurilor de acest fel. Din păcate, atenția sporită pe care dezvoltatorii i-au acordat-o a fost în defavoare altor aspecte, precum povestea jocului și gameplay-ul. Lăsând toate acestea la o parte, toate personajele din joc, mai ales cel pe care îl controlezi și roboții pe care trebuie să îi distrugi au fost bine construite.
De ce ai spune pas?
Gameplay-ul nu aduce nimic nou genului. Micile schimburi de focuri pe care le vei face cu roboții vor fi întrerupte de perioadele în care vei alerga de la un adăpost către altul. Acesta oricum nu vă este de mare folos, deoarece vor fi puține ocaziile în care inamicii îți vor pune dificultăți.
De asemenea, una dintre marile probleme ale acestor jocuri este faptul că armele sunt mult prea asemănătoare una cu cealaltă. Acestea sunt legate direct de cel de-al doilea punct în minus al Terminator Genisys: Revolution.
Sistemul de plăți își pierde aproape orice sens, iar banii și monedele, cele două valute din joc, nu se câștigă extrem de ușor. Mai mult decât atât, elementele din categoria ”Secondary”, cele care se consumă cel mai ușor, se cumpără doar cu aur, iar acesta de multe ori necesită ore de joc pentru a putea fi obținut.
Concluzie Terminator Genisys: Revolution
Terminator Genisys: Revolution aduce prea puține lucruri în plus și tocmai de aceea nu ar putea fi niciodată mai mult decât un joc pe care îl accesezi de plictiseală în timp ce călătorești cu transportul în comun. Terminator Genisys: Revolution ne confirmă că libertatea de mișcare a murit.
Trăiască ”scirptarea”. Tot ce ne mai rămâne este să sperăm că filmul va fi unul reușit. Și nu am avea motive să credem că nu va fi așa, mai ales dacă luăm în considerare numărul mic al filmelor după care au fost făcut jocuri de succes