“Bătăușul” Sistemului Solar. Cum a distrus Jupiter planete similare Terrei
Un grup american de astrofizicieni a emis o teorie potrivit căreia felul în care arată astăzi sistemul solar i s-ar datora lui Jupiter. Dacă gigantul gazos nu ar fi distrus mai multe super-planete telurice aflate în curs de formare în apropierea Soarelui, Terra nu ar fi existat.
Această nouă teorie ar putea explica de ce sistemul nostru solar este atât de diferit de toate celelalte. Savanții Konstantin Batygin și Gregory Laughlin de la Universitatea din California au explicat, pentru publicația Proceedings of the National Academy of Sciences, felul în care Jupiter ar fi distrus în drumul său o primă generație de planete terestre/telurice, similare Pământului ca și compoziție, înainte de se stabiliza pe orbita sa.
”Putem de acum înainte să privim sistemul nostru solar în contextul tuturor celorlalte sisteme solare și să constatăm că una din cele mai interesante trăsături ale sale constă în absența unor super-planete în interiorul orbitei lui Mercur, cea mai apropiată de Soare”, a precizat Gregory Laughlin.
În momentul în care Jupiter a avansat spre interiorul sistemului solar, perturbațiile gravitaționale produse de planetă ar fi provocat o serie de coliziuni între celelalte planete și asteroizi, determinând fărâmițarea acestora. Bucățile astfel rezultate au fost proiectate pe discul dens din jurul Soarelui, distrugând toate ”super-Pământurile”.
Aceste „reziduuri” au servit ulterior la formarea unei noi generații de planete: Mercur, Venus, Terra și Marte, mult mai tinere decât cele care se află pe orbitele cele mai îndepărtate de Soare (Uranus, Neptun și Pluto). Tinerele planete sunt, bineînțeles, mult mai puțin masive decât „super-Terrele” și au o atmosferă mai puțin densă.
Astrofizicienii mai spun că formarea planetelor Mercur, Venus, Marte și a Terrei, nu ar fi fost posibilă fără prezența lui Saturn, al cărei rol a fost menținerea lui Jupiter pe actuala sa orbită.
“Faptul că toate aceste caracteristici ale sitemului solar par să fie generate prin același proces este cel puțin interesant – e ca și cum piesele unui puzzle s-ar uni într-o imagine clară”, a declarat Batygin pentru EurekAlert.