Lenovo X1 Carbon 2014: Când inovația mai mult te încurcă [REVIEW]

Lenovo X1 Carbon este unul din acele ultrabook-uri la care multă lume râvnește. Noi l-am avut la review și nu am fost atât de impresionați de el, nu pentru că nu este un laptop bun, ci pentru că unele funcționalități care ar fi trebuit să ne ușureze viața, mai mult ne-au îngreunat-o.

X1 Carbon este vârful gamei Thinkpad de la Lenovo. Gama Thinkpad este destinată oamenilor de afaceri și este orientată mai mult către productivitate decât către multimedia.

Am descoperit în X1 Carbon 2014 un laptop bun, dar cu prea multe artificii. Majoritatea utilizatorilor de Thinkpad folosesc aceste ultrabook-uri datorită unor aspecte precum tastatură, trackpad și fiabilitate.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Cei de la Lenovo au umblat exact acolo unde nu ar fi trebuit și au făcut anumite sacrificii în numele greutății și grosimii.

Ce contează câteva zeci de grame în minus atunci când tu nu îți poți transfera datele dintr-o parte în alta cu ușurință?

Ce înseamnă puterea mare de procesare când touchpad-ul te împiedică să îți termini treaba?

Ultrabook-ul a fost lansat oficial în România pe 17 februarie, dar prețul lui îl face inaccesibil publicului larg. Până să ajungem, totuși, la preț, să vorbim despre…

Design

X1 Carbon 2014 este, probabil, cel mai subțire și mai ușor ultrabook de 14 inch din lume. Cântărește numai 1,4 Kg și are o grosime de 182 mm. Carcasa este făcută în totalitate din fibră de carbon, material care îi conferă o rezistență crescută la șocuri și zgârieturi. Apropo de asta, ca și versiunea de anul trecut, Lenovo X1 Carbon este construit după standardele militare MIL-STD-810G, care garantează rezistența la praf.

Carcasa este neagră, mată și foarte plăcută la atingenre, iar amprentele nu au tendința să se lipească de ea. Pe capacul superior vedem logo-ul Lenovo și logo-ul Thinkpad, care incorporează și un mic LED care ne anunță că ultrabook-ul se încarcă.

Marginile sunt drepte și colțurile rotunjite și aspectul general este unu sobru, elegant. Lenovo X1 Carbon este genul de dispozitiv pe care îl asortezi la costum și valiză, nu la jeans și geantă de umăr.

Pe margini găsim diverse porturi: de la USB 3.0, la miniHDMI și un port mini pentru Ethernet (cablu de rețea), pentru care primim un cablu adaptor special. Portul de încărcare este unul special, iar cei de la Lenovo ne-au obișnuit deja să schimbe porturile aproape în fiecare an. Partea bună este că încărcătorul poate fi introdus în orice parte și asta mi-a plăcut. Pe muchia din spate există un slot pentru card SIM, care garantează accesul la Internet chiar și atunci când nu avem la dispoziție o conexiune WiFi sau prin cablu.

Ce m-a deranjat foarte tare la designul ultra-ușor și ultra-subțire este lipsa unui slot pentru card SD. Cei de la Lenovo au decis că utilizatorii lor nu folosesc aparate foto sau că datele se pot stoca numai în cloud sau pe stick-uri USB.

Când ridicăm carcasa suntem întâmpinați de un trackpad supradimensionat, o tastatură cu care deja fanii Thinkpad sunt (oarecum) familiarizați și un șir de butoane capacitive ce pot îndeplini niște funcții interesante. Despre toate astea vă voi povesti mai multe puțin mai tâziu. Lângă tastatură găsim un scanner de amprente, pentru cei care vor să ducă securitatea la un alt nivel.

Ecranul este înconjurat de o margine neagră și se poate rabata cu ușurință până la 180 de grade, fără să se se rupă. Cât de util este acest aspect? Nu foarte, cel puțin asta cred eu. Spre deosebire de laptopurile Ideapad Yoga, care se ”învârt” până la 360 de grade și se transformă în tablete, X1 Carbon nu poate fi foarte util întins în întregime.

Totuși, unde sunt difuzoarele? Asta m-am întrebat și eu la început, până când am deschis un clip de pe Youtube și au început să-mi vibreze puțin picioarele. Difuzoarele sunt incorporate în partea inferioară a laptopului, pe partea care stă pe birou sau pe poală.

Performanță Lenovo X1 Carbon

Înainte de a povesti cum se comportă Lenovo X1 Carbon, să îi enumerăm, mai întâi, specificațiile tehnice. Modelul testat de mine a venit dotat cu un procesor Intel Core i5 de ultimă generație, tactat la frecvența de 1,9Ghz, cu memorie RAM de 8GB și un spațiu de stocare de tip SSD, de 180GB.

Cum s-a descurcat această combinație? Foarte bine, în orice situație. Deja nu e nevoie să vorbesc despre experiența de browsing sau de editatul documentelor în Office. Totul merge ca uns, fără nicio întârziere. Unele scăpări le-am văzut la activarea modului de Power Saver, care micșorează considerabil performanța ultrabook-ului.

Să trecem la chestiunile cu adevărat importante. X1 Carbon 2014 se descurcă foarte bine cu editarea foto (Photoshop), chiar și la formate mai mari. M-am jucat puțin cu un fișer de dimensiune A4 și nu am întâmpinat lentoare. Și editarea video de bază poate fi făcută cu ușurință, dar lipsa unei plăci video dedicate își va spune cuvântul pentru cei care fac editare video profesională.

Configurația poate duce și câteva jocuri. Jocuri precum World of Warcraft sau League of Legends nu stresează deloc ultrabook-ul.

Per total, am fost mulțumit de performanța dispozitivului. Nu este un gadget special pentru gaming și nici unul dedicat editării multimedia, totuși se descurcă binișor în ambele direcții. Pentru prezentări în PowerPoint, tabele în Xcell sau browsing este mai mult decât perfect.

[dmalbum path=”/wp-content/uploads/dm-albums/Lenovo X1 Carbon/”/]

Autonomie Lenovo X1 Carbon

La acest capitol trebuie să mă declar nemulțumit. Nu pentru că autonomia nu este bună, ci pentru că nu este excelentă, cum m-aș fi așteptat să fie. Cei de la Lenovo se laudă cu nouă ore de folosire continuă, însă eu abia am stors 6 ore din acumulator. Ce am făcut în acest timp? Am stat vreo două-trei ore pe web, m-am uitat la un episod dintr-un serial și am editat câteva documente. După a doua oră de folosire am trecut din modul Balanced în modul Power Saver și am stat cu luminozitatea setată la 30% și retroiluminarea tastaturii închisă. O autonomie de 6 ore nu este rea, dar pot obține astfel de rezultate și cu mult mai puțini bani.

Ce mi-a plăcut, totuși, a fost tehnologia de încărcare rapidă. În numai o oră de stat la încărcat, laptopul ajunge la 80% din capacitate. Asta poate fi foarte util când ne mișcăm dintr-o ședință în alta și nu putem să ținem ultrabook-ul foarte mult la încărcat.

Display

Aici nu am niciun reproș de făcut. Display-ul de 14 inch de tip IPS nu reflectă aproape deloc lumina, fiind acoperit cu o sticlă semi-mată. Rezoluția este WQHD, adică 2560×1440. Luminozitatea este mare și nu avem probleme cu ea nici atunci când o setăm aproape de minimum. Culorile sunt vii, dar nu suprasaturate, iar contrastul este ridicat. Calitatea panelului este foarte bună și senzorul capacitiv integrat reacționează rapid la comenzi. Ecranul este bun și pentru filme și pentru documente și pentru jocuri.

Touchpad și tastatură

Aici este una din marile mele nemulțumiri. Touchpad-ul este imens și fără butoane și asta este un lucru bun, atât din punct de vedere al funcționalității cât și al designului. Totuși, precizia lasă mult de dorit, iar suprafața fină este greu de folosit dacă avem degetele câtuși de puțin transpirate. Pur și simplu parcursul nu este unul lin, ci unul cu multe opriri până la destinație. Butoanele reacționează rapid și, ca la orice Thinkpad, avem și acel mic ”sfârc” în mijlocul tastaturii, acel Trackpoint care poate fi folosit pe post de mouse, iar partea de sus a touchpad-ului poate fi apasătă cu degetul mare pentru click sau click dreapta.

O altă parte proastă cu acest touchpad este sensibilitatea lui prea mare. Știu că pare aberant să mă plâng de acest lucru, însă detectează și mișcările de la câțiva milimetri deasupra și e frustrant când săgeata se mișcă de capul ei pe ecran când tu de fapt încerci să tastezi. Și software-ul este mai rău decât o fostă prietenă care nu înțelege că ce a fost nu va mai fi, și de fiecare dată când stăteam cu ambele mâini deasupra touchpadului, un program numit Lenovo Smart Keyboard îmi apărea pe desktop, întrerupându-mă din treabă. Problema poate fi rezolvată cu un uninstal, dar atunci când cu banii pe care îi dau pe un ultrabook aș fi putut să îmi cumpăr o mașină la mâna a doua, nu vreau să stau eu să-i umblu la bujii.

Tastatura în sine este printre cele mai bune. Tastatul este o adevărată plăcere, butoanele fiind distanțate și oferind un feedback satisfăcător. Tastatura la Lenovo X1 Carbon este rezistentă la stropire și iluminată. Probleme aici ar fi vreo două: lipsa tastei Caps Lock (este înlocuită de două apăsări consecutive a tastei Shift) și tasta BackSpace plasată tocmai în colțul din stânga al tastaturii.

Deasupra tastaturii este o zonă cu totul interesantă, care mi-a plăcut. Lenovo a decis să renunțe la tastele F1-F12 și le-a înlocuit cu un display capacitiv monocrom care afișează, în funcție de programul în care lucrăm, diverse funcții. De exemplu, dacă deschidem Windows Media Player, afișajul va fi umplut cu opțiuni multimedia. Dacă lucrăm în Word, avem funcții precum Cut sau Copy. Partea și mai bună este că layout-urile pot fi schimbate la apăsarea unei taste. E, întradevăr, o inovație, din punctul meu de vedere.

Preț Lenovo X1 Carbon

Lenovo X1 Carbon este un laptop de top și, ca orice vârf de gamă, prețul este unul piperat. Versiunea fără ecran tactil costă aproximativ 8.400 de lei. Merită? Trageți singuri această concluzie. Cei care sunt dispuși să cheltuie atâția bani pe un ultrabook pot arunca un ochi la modelul UX 301 de la Asus, care vine cu o carcasă superbă din Gorilla Glass și cu performanțe similare.