„Vaca din Cretacic” nu era vacă: un hadrozaur uriaș, reclasificat după 100 de ani. Ce au descoperit oamenii de știință

Paleontologia are uneori un simț al umorului involuntar: un animal poreclit „vaca din Cretacic”, descoperit în urmă cu mai bine de un secol, s-a dovedit a fi de fapt un dinozaur uriaș cu bot de rață. Povestea nu e doar amuzantă, ci și relevantă științific, pentru că arată cât de mult se poate schimba înțelegerea noastră despre trecut atunci când fosilele vechi sunt privite cu ochi noi.

Specimenul a fost scos la lumină în New Mexico, iar analiza modernă indică faptul că vorbim despre o specie distinctă, numită Ahshislesaurus wimani, un hadrozaur care ar fi putut ajunge la circa 12 metri lungime. Mai mult, cercetătorii spun că asemenea dinozauri ierbivori trăiau probabil în turme, ceea ce explică și comparația populară cu „vacile” unei lumi dispărute.

Reevaluarea „văcii din Cretacic” pornește de la o realitate mai puțin spectaculoasă decât filmele: multe descoperiri nu stau în deșert, ci în colecțiile muzeelor. Fosilele în cauză au fost dezgropate în 1916 și au ajuns să fie păstrate și studiate în timp, inclusiv în colecțiile Smithsonian. Acolo, un craniu incomplet, un os al maxilarului inferior și mai multe vertebre au rămas ani întregi sub o etichetă care părea rezonabilă la momentul respectiv.

Identificările din paleontologie nu sunt definitive, ci ipoteze care se întăresc sau se prăbușesc odată cu apariția de date noi: alte fosile, alte comparații, alte instrumente, alte întrebări. Când un grup de cercetători revine la un specimen vechi, nu o face „de dragul schimbării”, ci pentru că între timp se acumulează suficiente repere încât diferențele să poată fi evaluate corect. Un os interpretat cândva ca variație individuală poate deveni, peste decenii, dovada unui gen complet nou.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

În cazul de față, rezultatul este spectaculos: fosilele care fuseseră asociate anterior cu genul Kritosaurus sunt acum atribuite unei specii distincte, Ahshislesaurus wimani, din Cretacicul târziu, în zona care corespunde astăzi statului New Mexico. Dinozaurul trăia acum aproximativ 75 de milioane de ani, într-o perioadă în care ecosistemele din acea regiune erau populate de mai mulți hadrozaurizi înrudiți.

Cum a fost demonstrat că nu e Kritosaurus: detaliile din craniu care schimbă povestea

Cheia reclasificării a fost, paradoxal, ceea ce lipsește: un craniu complet. Chiar și incomplet, craniul rămâne una dintre cele mai valoroase „semnături” anatomice, pentru că reține trăsături fine care diferențiază speciile mai clar decât multe oase postcraniene. Dacă găsești o vertebră sau un os de membru care seamănă cu ale altui animal, e ușor să confunzi două rude apropiate. În schimb, forma botului, profilul capului, modul în care se articulează anumite elemente craniene pot spune o poveste mult mai precisă.

Cercetătorii au comparat craniul și celelalte fragmente cu exemplare cunoscute de hadrozaurizi și au concluzionat că diferențele sunt suficient de consistente încât specimenul nu poate fi păstrat în același „sertar” cu Kritosaurus. În plus, analiza sugerează o înrudire strânsă între cele două linii, ceea ce indică o separare evolutivă relativ recentă, dar nu o identitate. Cu alte cuvinte, nu e vorba de o „greșeală grosolană” făcută acum 100 de ani, ci de un caz clasic în care două animale apropiate au fost greu de separat fără comparații extinse.

Portretul rezultat pentru Ahshislesaurus wimani este cel al unui hadrozaur mare, cu cap relativ plat și o creastă osoasă joasă în zona botului. Hadrozaurizii sunt cunoscuți pentru varietatea formelor craniene: unii au creste impresionante, alții au ornamente mai discrete, însă toți sunt recunoscuți pentru „ciocul” lat și adaptările de ierbivor specializat. Iar dimensiunea estimată, până la aproximativ 12 metri, îl plasează în categoria „greilor” din peisajul Cretacicului târziu.

De ce contează: hadrozaurii au fost mai diverși și mai „înghesuiți” decât credeam

Dincolo de nume și de gluma cu „vaca”, reclasificarea are implicații pentru felul în care înțelegem diversitatea hadrozaurilor în ultimele zeci de milioane de ani ale Cretacicului. Dacă un specimen considerat mult timp parte dintr-un gen cunoscut se dovedește a fi un gen separat, asta înseamnă că regiunea găzduia mai multe linii evolutive decât era acceptat anterior. Iar când aduni mai multe astfel de revizuiri, tabloul devine mai complex: nu doar că existau mai multe specii, dar unele dintre ele par să se fi suprapus în timp și spațiu.

Aici apare întrebarea care îi interesează cel mai mult pe paleontologi: cum au reușit să coexiste specii înrudite în același mediu? În teorie, rudele apropiate concurează pentru resurse similare, ceea ce ar trebui să ducă la „separare” ecologică: poate mâncau plante diferite, poate se hrăneau la înălțimi diferite, poate preferau habitate ușor distincte, poate aveau comportamente de migrație sau de reproducere care reduceau competiția directă. În practică, fără suficiente fosile și fără un context sedimentologic foarte detaliat, răspunsul rămâne deschis.

Totuși, simplul fapt că aceste linii par să fi coexistat o perioadă indică un ecosistem bogat și o dinamică evolutivă intensă. Hadrozaurizii au fost printre cei mai răspândiți ierbivori ai finalului de Cretacic, iar ideea că au „explodat” în diversitate nu e doar o formulare atractivă, ci un semnal că grupul era într-o etapă de adaptare și specializare rapidă. În plus, urmărirea distribuției lor în America de Nord ajută la reconstrucția mediilor de atunci: climă, vegetație, bariere geografice, coridoare de migrație.

Până la urmă, „vaca din Cretacic” e un exemplu perfect despre cum știința avansează nu doar prin descoperiri noi, ci și prin relectura atentă a celor vechi. Un craniu incomplet, păstrat într-un muzeu timp de decenii, poate rescrie harta dinozaurilor dintr-o regiune și poate deschide întrebări noi despre viața în turme, competiție și evoluție într-o lume care a dispărut cu 66 de milioane de ani în urmă.