Universul ar putea evolua asemenea organismelor? Teoria care încearcă să explice cum apar noi universuri

Dacă evoluția a transformat forme de viață simple în organisme extrem de complexe, ar putea exista un mecanism asemănător la o scară mult mai mare? O ipoteză puțin cunoscută din fizica teoretică susține exact această posibilitate: universul nostru ar putea face parte dintr-un proces de evoluție cosmică, în care universurile se nasc, se modifică și chiar generează urmași.

Ideea nu trebuie confundată cu o descoperire care demonstrează existența unui astfel de mecanism. Este o ipoteză aflată la marginea cercetării cosmologice, fără confirmare experimentală. Totuși, conceptul a revenit în atenție după ce observațiile realizate de telescopul spațial James Webb au oferit date noi despre universul timpuriu, iar discuțiile publice ale unor susținători ai ideii au readus teoria în centrul unor dezbateri despre originea și evoluția cosmosului.

Dacă universurile s-ar putea reproduce prin intermediul găurilor negre?

Una dintre cele mai neobișnuite versiuni ale acestei idei îi aparține fizicianului Lee Smolin. Ipoteza sa pornește de la o întrebare aparent simplă: dacă universul poate produce găuri negre, ar putea acestea să reprezinte, în anumite condiții, punctul de plecare pentru alte universuri?

Conceptul are legătură cu singularitățile din interiorul găurilor negre. În anumite modele teoretice, materia care ajunge într-o astfel de regiune ar putea conduce la apariția unui nou spațiu-timp, separat de universul din care provine gaura neagră. În această interpretare, Big Bang-ul unui univers nou ar putea fi legat de interiorul unei găuri negre dintr-un univers anterior, scrie Smithsonian Magazine.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Dacă presupui că procesul se poate repeta, apare ceva asemănător reproducerii. Un univers produce găuri negre, unele dintre acestea ar putea genera alte universuri, iar universurile rezultate ar păstra în mare parte caracteristicile celor din care provin, dar cu mici diferențe.

Aici apare comparația cu evoluția biologică. Organismele transmit urmașilor informație genetică, însă procesul nu este perfect, iar variațiile apărute de la o generație la alta permit selecției naturale să favorizeze anumite caracteristici. În modelul lui Smolin, legile fizicii ar putea avea un rol asemănător.

Universurile care produc mai multe găuri negre ar genera, teoretic, mai multe urmașe. Dacă proprietățile fizice sunt transmise mai departe cu mici variații, generațiile succesive ar putea favoriza configurațiile care duc la formarea unui număr mai mare de găuri negre. Cu alte cuvinte, nu ar exista o selecție naturală a organismelor, ci una a universurilor.

O teorie veche, readusă în discuție după apariția lui James Webb

Smolin și-a prezentat ideile în lucrarea „Did the Universe Evolve?”, publicată în 1992, iar ulterior le-a dezvoltat pentru publicul larg în cartea The Life of the Cosmos. Conceptul nu a devenit însă o explicație acceptată pe scară largă pentru evoluția universului.

În ultimii ani, ideea a revenit în discuție și prin intermediul lui Julian Gough, poet, romancier și muzician irlandez, cunoscut inclusiv pentru povestea care apare la finalul jocului Minecraft. Gough a început să scrie și să vorbească public despre evoluția cosmică, încercând să găsească o explicație pentru una dintre caracteristicile universului care îl intrigau: creșterea complexității de-a lungul timpului.

Universul timpuriu era dominat de condiții extrem de fierbinți și dense. Pe măsură ce s-a extins și s-a răcit, au apărut structuri din ce în ce mai complexe, de la stele și galaxii până la planete. Pe Pământ, procesul a mers și mai departe, ducând în cele din urmă la apariția vieții.

Pentru Gough, această transformare ridică o întrebare interesantă. Dacă în alte domenii ale științei observăm sisteme care devin mai complexe printr-un proces evolutiv, de ce universul în ansamblul său ar fi exclus automat de la o astfel de explicație?

Aici intervine însă o distincție importantă. Faptul că universul a devenit mai complex nu demonstrează că el a evoluat în sens darwinian. Este doar punctul de plecare pentru o ipoteză care încearcă să lege aceste două fenomene.

Ce legătură are teoria cu multiversul?

Dacă modelul ar fi corect, universul nostru nu ar fi neapărat singurul existent. Ar putea exista o întreagă succesiune de universuri, fiecare provenind dintr-unul anterior. Acest scenariu seamănă cu ideea de multivers, însă cele două concepte nu sunt identice.

Multiversul este, în linii mari, ipoteza că există mai multe universuri, posibil un număr foarte mare sau chiar infinit. Evoluția cosmologică încearcă să ofere un mecanism prin care unele dintre aceste universuri ar putea apărea din altele.

În acest scenariu, universul pe care îl observăm nu ar fi un eveniment complet izolat. Ar putea reprezenta o verigă într-un lanț mult mai lung, început cu un univers anterior și continuat prin universurile care s-ar forma ulterior.

O consecință interesantă a teoriei este că proprietățile universului nostru nu ar fi neapărat rezultatul unei singure combinații întâmplătoare. Ele ar putea fi influențate indirect de faptul că anumite configurații cosmice au avut mai multe șanse să producă urmași.

Dacă universurile care formează multe găuri negre sunt mai „fertile” în sensul acestei teorii, atunci după foarte multe generații ar trebui să existe o predominanță a unor universuri cu proprietăți favorabile formării găurilor negre.

De ce nu este considerată o explicație demonstrată?

Aici trebuie păstrată o doză serioasă de scepticism. Evoluția cosmologică nu este o teorie confirmată în același fel în care sunt numeroase alte teorii fizice susținute de observații și experimente. Una dintre marile probleme este tocmai dificultatea de a testa direct un proces care ar presupune existența unor universuri aflate în afara celui pe care îl putem observa.

Faptul că ideea nu a fost demonstrată nu înseamnă automat că este falsă. Dar nici faptul că nu a fost respinsă definitiv nu reprezintă o dovadă că funcționează. În fizică, diferența dintre o ipoteză interesantă și o explicație solidă este dată de capacitatea acesteia de a face predicții verificabile.

Observațiile telescopului James Webb au alimentat interesul pentru universul timpuriu și au dus la numeroase discuții despre modul în care au apărut primele galaxii și structuri cosmice. Ele nu au demonstrat însă că universurile se reproduc prin găuri negre.

Deocamdată, ideea rămâne una dintre acele ipoteze care încearcă să împingă întrebările despre evoluție dincolo de granițele biologiei. Dacă într-o zi vor exista dovezi că universurile pot genera alte universuri, atunci comparația cu evoluția biologică ar căpăta o semnificație cu totul diferită.

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor