Taxiurile autonome de la Tesla, de trei ori mai periculoase decât șoferii obișnuiți. Accidentele Robotaxi, confirmate oficial

În teorie, ideea de robotaxi promite o revoluție: mai puține erori umane, trafic mai previzibil, costuri mai mici pe kilometru. În practică, un serviciu autonom ajunge să fie judecat după un singur criteriu simplu: cât de des lovește ceva și cât de transparent explică de ce s-a întâmplat.

În cazul programului Robotaxi al Tesla, începutul lui 2026 aduce o combinație incomodă de date oficiale și calcule care nu arată bine. Nu e vorba doar de câteva incidente izolate, ci de raportări către autorități și de o dezvăluire a companiei privind numărul de mile parcurse de flotă, suficient cât să poți aproxima o rată a accidentelor.

Ce spun datele oficiale și de unde apare comparația cu șoferii umani

Conform raportărilor NHTSA din cadrul Standing General Order, Tesla a raportat 9 accidente care implică flota Robotaxi din Austin, Texas, în intervalul iulie – noiembrie 2025. Lista include coliziuni la viraj, impact cu un animal, o coliziune cu un biciclist, lovirea unor obiecte fixe în parcare și un incident într-o zonă de lucrări. În paralel, într-un material de raportare al companiei (menționat și în presa de specialitate) apare un grafic cu milele cumulate ale flotei, care ar indica aproximativ 500.000 de mile parcurse până în noiembrie 2025.

Din aceste două seturi de informații rezultă o medie brută de aproximativ un accident la 55.000 de mile. Pentru comparație, în SUA, media de accidente raportate poliției pentru șoferii umani este citată în jurul pragului de un accident la 500.000 de mile, ceea ce ar face diferența să pară uriașă dacă pui cifrele una lângă alta. În același timp, există nuanțe importante: nu toate incidentele ajung în statistici polițienești, iar Standing General Order poate include și evenimente minore sau la viteze mici, pe care un șofer obișnuit nu le-ar raporta niciodată oficial. Chiar și cu această rezervă, faptul că vorbim de un volum mic de mile și de un număr relativ mare de incidente ridică un semn de întrebare rezonabil despre maturitatea programului.

Mai mult, comparația devine și mai delicată când ții cont de context: în mașinile Robotaxi raportate, există un monitor de siguranță în cabină, adică un om care poate interveni. Asta mută standardul de evaluare. Dacă sistemul are „plasă de siguranță” umană și tot ajunge să raporteze o frecvență a incidentelor peste așteptări, concluzia nu este că autonomia e imposibilă, ci că implementarea e încă departe de nivelul la care ai lăsa mașina singură, fără supraveghere.

De ce contează transparența și ce ar trebui urmărit mai departe

Un element care amplifică neîncrederea nu este doar rata incidentelor, ci felul în care sunt descrise. În baza NHTSA, narațiunile despre accidentele raportate de Tesla apar puternic redactate, ceea ce face dificil de înțeles cine a greșit, ce a detectat sistemul, cum a frânat și ce lecții au fost învățate. În schimb, operatori de vehicule autonome care rulează fără șofer de siguranță tind să publice descrieri mai detaliate ale scenariilor, tocmai pentru a arăta ce s-a întâmplat și cum reduc riscul pe viitor. Diferența de abordare contează enorm într-un domeniu unde încrederea publică se construiește greu și se pierde rapid.

Totuși, e important să nu cazi în capcana unui singur număr. 500.000 de mile este un volum mic pentru concluzii definitive, iar fluctuațiile pot fi mari la început de program. Dacă într-o lună ai 3 incidente și în următoarele două luni ai câte unul, trendul se poate îmbunătăți fără ca problema să fie „rezolvată”. Tocmai de aceea, ce merită urmărit este evoluția pe termen mediu: câte mile se adună, dacă rata incidentelor scade consistent și, mai ales, dacă apar explicații clare despre cauze și măsurile corective.

Dacă vrei să evaluezi realist situația, sunt trei întrebări utile. Prima: câte mile autonome reale sunt raportate, nu doar prezentate în demo-uri. A doua: în ce măsură monitorul uman intervine și cât de des, pentru că intervențiile sunt un indicator al limitelor sistemului. A treia: cât de multă informație rămâne publică despre fiecare incident, fiindcă transparența este una dintre puținele garanții că învățarea se întâmplă cu adevărat, nu doar în prezentări pentru investitori.