Spectacol de teatru incluziv „Dincolo de tăcere”, primul text de Jack Thorne („Adolescence”, pe Netflix) montat în România
Într-un oraș în care agenda culturală e adesea plină, rareori apare un titlu care să schimbe regulile jocului, nu prin efecte sau vedete, ci prin felul în care îți cere să fii prezent. „Dincolo de tăcere” nu promite o seară comodă, dar îți propune una necesară: o întâlnire cu durerea, cu intimitatea și cu încercarea de a comunica atunci când cuvintele nu mai ajută.
Joi, 29 ianuarie 2026, la ARCUB – Sala Mare are loc prima reprezentație a spectacolului, urmată de încă patru întâlniri în 30 și 31 ianuarie. Producția pornește de la textul „The Solid Life of Sugar Water” semnat de Jack Thorne („Adolescence”, pe Netflix), piesă scrisă special pentru a putea fi interpretată de actori cu dizabilități, și ajunge la public printr-o formulă scenică gândită să funcționeze, în același timp, pentru persoane surde și auzitoare.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2026/01/Dincolo-de-tacere-800x419.jpg)
O poveste despre pierdere spusă prin gest și proximitate
În centrul spectacolului stă un cuplu surd care trece printr-un moment de ruptură: pierderea copilului lor. Dar „Dincolo de tăcere” nu se oprește la un rezumat dramatic, ci urmărește felul în care doi oameni ajung să se simtă izolați nu doar de lume, ci și unul de celălalt, chiar atunci când ar avea cea mai mare nevoie de apropiere.
Miza emoțională vine din lucruri foarte concrete: gesturi mici, atingere, prezență fizică, ritmul cu care îți cauți partenerul în cameră, în pat, în memorie. În loc să „explice” durerea, spectacolul o lasă să se așeze în spațiu, să capete greutate, să devină vizibilă. Iar asta e cu atât mai puternic cu cât limbajul principal nu e cel vorbit, ci cel al corpului.
Cum arată un teatru fără bariere, fără soluții lipite deasupra
Când se vorbește despre accesibilizare, de obicei te gândești la interpret mimico-gestual într-un colț al scenei sau la subtitrare proiectată. Aici, ideea e alta: spectacolul e conceput din start ca experiență comună, nu ca produs „adaptat” ulterior. Practic, nu ți se cere să alegi între a urmări scena și a urmări un instrument de traducere – totul se întâmplă în interiorul acțiunii.
Un element-cheie este tandemul de distribuție: actorii surzi (pentru care Limba Semnelor Române este limbă maternă) joacă împreună cu actori auzitori care îi susțin scenic și vocal. Rezultatul e o dublare organică, în care nu simți că „se explică” ceva, ci că aceeași emoție are două canale simultane. În plus, formula ține atenția publicului pe scenă, pe relația dintre personaje, nu pe un „suport” exterior poveștii.
Sunetul pe care îl simți: instalația bazată pe frecvențe joase
Poate cel mai intrigant detaliu e instalația sonoră semnată de Călin Țopa, construită exclusiv din frecvențe joase. Asta înseamnă că sunetul nu e doar ceva ce auzi, ci ceva ce percepi ca vibrație: în podea, în scaun, în piept. Spectacolul transformă sunetul în presiune și mișcare, adică în informație corporală, accesibilă și atunci când auzul nu e canalul principal.
E genul de soluție care schimbă raportul tău cu „muzica” dintr-o piesă. Nu mai e un fundal emoțional care îți spune ce să simți, ci devine o forță fizică ce îți amintește că emoția are și dimensiune somatică. Dacă vrei o experiență de tipul „simt înainte să înțeleg”, aici e exact terenul potrivit.
Program, bilete și dialogul de după, care continuă povestea
Reprezentațiile sunt programate astfel: joi, 29 ianuarie, ora 19:00; vineri, 30 ianuarie, la 16:00 și 19:00; sâmbătă, 31 ianuarie, la 16:00 și 19:00. Durata este de 1 oră și 20 de minute, fără pauză, iar spectacolul e recomandat peste 16 ani. Pentru persoanele cu deficiențe de auz există o ofertă specială: la cumpărarea unui bilet plătit, primești un bilet gratuit.
După fiecare reprezentație au loc seminare susținute de un vorbitor nativ de Limba Semnelor Române din partea Asociației Naționale a Surzilor din România, gândite ca spațiu de dialog și ca demonstrație a potențialului artistic și expresiv al limbii semnelor. Dacă mergi, nu trata partea asta ca „extra”: e o continuare firească a temei spectacolului – comunicarea reală, dincolo de formele obișnuite.
Spectacolul este un proiect al Asociației ARTPLEX, în parteneriat cu Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, și cu Asociația Națională a Surzilor din România. Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, iar sponsorul este Salrom. Dincolo de etichete, important rămâne efectul: un teatru care nu „include” ca să bifeze, ci care îți schimbă felul de a privi, de a asculta și de a sta lângă cineva în sală.