Setarea ascunsă din Windows 11 care îți poate încetini PC-ul: de ce îți face dezactivarea ei sistemul „ca un melc”

Optimizările de performanță în Windows sunt tentante, mai ales pentru utilizatorii care cred că pot „stoarce” mai mult din sistem prin dezactivarea unor funcții ascunse.

Una dintre aceste opțiuni este compresia memoriei, o setare mai puțin cunoscută, dar esențială pentru modul în care Windows gestionează resursele. Deși la prima vedere pare logic să o oprești pe un sistem cu suficient RAM, realitatea este mai nuanțată.

Un experiment recent realizat de MakeUseOf arată că dezactivarea acestei funcții nu aduce câștigurile de performanță la care te-ai aștepta. Din contră, în anumite scenarii, sistemul poate deveni mai lent, mai ales atunci când rulezi mai multe aplicații simultan sau lucrezi cu volume mari de date.

De ce este mai utilă decât pare compresia memoriei din Windows

Compresia memoriei funcționează prin reducerea dimensiunii datelor stocate în RAM, astfel încât sistemul să poată păstra mai multe informații active fără să apeleze la stocarea pe disc.

Practic, Windows preferă să comprime datele inactive și să le păstreze în memoria fizică, în loc să le mute în page file, care este mult mai lent.

Aici apare o confuzie frecventă: mulți utilizatori cred că această compresie consumă inutil resursele procesorului. În realitate, procesoarele moderne sunt suficient de rapide încât să gestioneze aceste operațiuni fără impact major.

În schimb, accesarea datelor de pe SSD, chiar și unul foarte rapid, rămâne semnificativ mai lentă decât accesul direct din RAM.

De exemplu, pe un sistem cu 16GB RAM, atunci când memoria începe să se umple, Windows poate comprima câțiva gigabytes de date inactive, evitând astfel transferul lor pe disc.

Fără această funcție, aceleași date ar ajunge în memoria virtuală, ceea ce duce la întârzieri vizibile, mai ales când revii la aplicații deja deschise.

În Task Manager, acest proces poate fi observat în timp real, în secțiunea dedicată memoriei. Valoarea „Compressed” indică exact cât din RAM este optimizat prin această metodă. Când funcția este dezactivată, această valoare dispare, iar consumul total de memorie crește, ceea ce pune presiune pe sistem.

Când are sens să dezactivezi compresia și când nu

Testele practice arată că dezactivarea compresiei memoriei nu aduce beneficii reale pe majoritatea sistemelor moderne. Dimpotrivă, utilizatorii pot observa mici întârzieri în multitasking, aplicații care se redeschid mai greu sau taburi de browser care se reîncarcă mai des.

Singurele cazuri în care această setare ar putea fi ajustată sunt cele în care sistemul dispune de foarte mult RAM, de exemplu 32GB sau mai mult, și rulează sarcini specifice. Chiar și atunci, diferențele sunt minore și depind de tipul de procesor și de aplicațiile utilizate.

O excepție notabilă apare în mediile virtualizate. În cazul mașinilor virtuale, este uneori mai eficient ca gestionarea memoriei să fie făcută de sistemul gazdă, nu de cel invitat. În rest, pentru utilizarea obișnuită, dezactivarea compresiei nu face decât să mute problema în altă parte, fără să o rezolve.

În loc să dezactivezi această funcție, soluția reală pentru problemele de performanță rămâne upgrade-ul de RAM sau optimizarea configurației sistemului, inclusiv gestionarea corectă a memoriei virtuale.

Dacia și filtrul de particule la dieselurile vechi: ce obiceiuri îl înfundă și cum îl poți salva