Securitatea AI devine prioritate în 2026: verificările aproape s-au dublat într-un an

În 2026, „merge și așa” nu mai funcționează când vine vorba de instrumentele cu inteligență artificială folosite în companii. Într-un singur an, numărul organizațiilor care spun că evaluează riscurile de securitate ale uneltelor AI înainte să le pună în producție a crescut abrupt, semn că liderii au început să trateze AI-ul ca pe orice altă piesă critică din infrastructură – una care poate deschide uși, nu doar automatiza munca.

Schimbarea vine într-un context în care AI-ul nu mai e doar „chatbot-ul din browser”. Vorbim despre asistenți de cod, agenți care pot executa acțiuni, rezumate automate în e-mail, fluxuri de lucru conectate la date interne și la aplicații sensibile. Cu alte cuvinte, AI-ul ajunge tot mai des în locuri unde o scăpare mică se transformă rapid într-o breșă mare.

Conform „Global Cybersecurity Outlook 2026” al World Economic Forum (WEF), 64% dintre liderii chestionați spun că își evaluează riscurile de securitate ale uneltelor AI înainte de implementare, față de 37% cu un an înainte. Saltul e relevant nu doar prin mărime, ci și prin mesaj: securitatea AI începe să fie tratată ca o condiție de lansare, nu ca un „patch” ulterior.

Același set de date arată și presiunea din spate: 94% dintre respondenți se așteaptă ca AI să fie principalul motor al schimbărilor în cybersecurity în 2026, iar 87% spun că vulnerabilitățile asociate AI au crescut în 2025 mai mult decât orice altă categorie de risc. Practic, AI-ul accelerează simultan apărarea și atacul – iar companiile nu-și mai permit să rămână spectatori.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Pe lista de temeri, „scurgerile de date” urcă în prim-plan. În materialele WEF, expunerea neintenționată a datelor prin GenAI este indicată ca îngrijorare majoră, într-o inversare interesantă față de anul anterior, când „capabilitățile adversariale” erau mai sus pe radar. E o nuanță importantă: multe organizații nu se tem doar de hackeri mai „deștepți”, ci și de propriile procese care pot scăpa date sensibile în contexte nepotrivite.

Geopolitica și suveranitatea datelor intră în aceeași ecuație

Dacă AI-ul schimbă „viteza” jocului, geopolitica schimbă „tabla”. Pentru al doilea an la rând, geopolitica rămâne factorul principal care influențează strategiile de risc: 64% dintre organizații declară că iau în calcul atacuri motivate geopolitic (de la spionaj la întreruperi ale infrastructurii). Diferența dintre companii devine și ea vizibilă: cele foarte mari sunt mult mai reactive, iar WEF notează că 91% dintre cele mai mari organizații și-au ajustat strategia de securitate din cauza volatilității geopolitice.

În Europa, discuția despre suveranitatea datelor capătă formă concretă în decizii de cloud. Un sondaj Gartner arată că 61% dintre CIO și liderii IT din Europa de Vest intenționează să crească dependența de furnizori locali de cloud, tocmai pe fondul presiunilor geopolitice și al temerilor legate de controlul jurisdicțional asupra datelor. Pentru multe organizații, alegerea furnizorului nu mai e doar despre preț și performanță, ci despre cine poate accesa legal datele și în ce condiții.

Iar geopolitica nu rămâne la nivel teoretic. Când tensiunile cresc, cresc și scenariile de atac – de la DDoS-uri până la campanii de influență și fraude. În paralel, evenimentele globale foarte vizibile devin momente „tentante” pentru atacatori, pentru că atenția publică și presiunea operațională sunt uriașe. Chiar dacă nu toate industriile resimt la fel, efectul e același: strategiile de securitate ajung să includă mai mult threat intelligence, mai multă colaborare și, inevitabil, mai multă prudență în adoptarea AI.

Cum arată, practic, o minimă „reziliență cibernetică” când folosești AI

Unul dintre cele mai incomode contraste din discuția despre AI security e acesta: rapoartele pot arăta procente încurajatoare, dar oamenii din teren încă simt că nu controlează suficient fenomenul. Se întâmplă des când AI-ul e introdus rapid, de echipe diferite, în produse diferite, cu politici diferite de acces la date.

Dacă vrei să nu tratezi „securitatea AI” ca pe un slogan, începe cu lucruri verificabile. Cere o evaluare de risc înainte de integrare (ce date intră, ce date ies, cine are acces, unde se loghează, cum se izolează). Testează explicit scenarii de prompt injection și „data exfiltration” prin instrucțiuni malițioase ascunse în conținut aparent normal (pagini web, e-mailuri, documente) – mai ales dacă folosești agenți sau integrări care au permisiuni să execute acțiuni.

Apoi, tratează AI-ul ca pe un „user” privilegiat care trebuie ținut în frâu: limitează permisiunile, separă mediile, blochează datele sensibile din prompturi prin politici clare și filtre tehnice, păstrează audit trail pentru solicitări și răspunsuri, și nu lăsa modele sau plugin-uri să ajungă direct la sisteme critice fără controale (aprobare umană, rate limiting, monitorizare). În final, fă-ți un plan pentru „ziua proastă”: ce se întâmplă dacă un instrument AI scurge date sau execută ceva greșit? Reziliența înseamnă să reduci impactul, nu să te bazezi pe ideea că nu se va întâmpla.