Sărbători legale lucrate: cum se acordă timpul liber și sporul de 100%

Munca prestată în zilele de sărbătoare legală ridică frecvent întrebări legate de compensare: se acordă timp liber sau bani? Răspunsul pare simplu dacă ne uităm strict în Codul muncii, dar lucrurile devin mai nuanțate atunci când intervine Contractul Colectiv de Muncă (CCM), care poate stabili drepturi suplimentare pentru salariați.

Ce spune legislația muncii despre liberele legale lucrate

Potrivit legislației muncii, regula generală este compensarea cu timp liber corespunzător, acordat în termen de 30 de zile. Doar dacă acest lucru nu este posibil, angajatorul trebuie să plătească un spor salarial de minimum 100% din salariul de bază. Această formulare alternativă – timp liber sau spor – reprezintă însă nivelul minim de protecție impus de lege, nu un plafon maxim.

Prin negociere colectivă, părțile pot negocia condiții mai avantajoase. Astfel, un CCM poate prevedea acordarea cumulativă a ambelor beneficii: și timp liber, și spor de 100%. Odată semnat, un asemenea contract devine obligatoriu pentru angajator, indiferent dacă ulterior acesta consideră că prevederea ar fi „excesivă” sau „ilogică”, potrivit avocatnet.ro.

Un exemplu relevant este cel al salariaților care lucrează în ture de tip 12/24 – 12/48 aveau în CCM două drepturi distincte pentru munca în zilele de sărbătoare legală: timp liber acordat în următoarele 30 de zile și un spor de 100% din salariul de bază. O perioadă, angajatorul a aplicat corect aceste clauze, acordând beneficiile cumulativ. Ulterior, însă, a decis unilateral că o astfel de compensare ar fi „ilogică” și a încetat să mai aplice ambele drepturi.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Din punct de vedere juridic, acest argument nu poate fi susținut. CCM-ul este considerat „legea părților”, iar clauzele negociate trebuie respectate. Codul muncii stabilește doar un prag minim, lăsând libertate de negociere pentru condiții superioare. A fi mai generos decât cere legea nu este o eroare, ci rezultatul voinței exprimate de părți la momentul semnării contractului.

Relația dintre CCM și CIM

Mai mult, schimbarea de interpretare a angajatorului intră în conflict cu principiul bunei-credințe în relațiile de muncă. Dacă o clauză clară a fost aplicată constant, este evident că aceasta a reflectat intenția reală a părților.

Relația dintre CCM și contractul individual de muncă (CIM) este, de asemenea, esențială. CIM-ul nu poate conține drepturi sub nivelul stabilit prin CCM, iar prevederile mai favorabile din contractul colectiv se aplică automat tuturor salariaților. Chiar și după expirarea CCM-ului, drepturile deja incluse în CIM-uri nu pot fi eliminate unilateral, fără acordul salariatului.

În caz contrar, s-ar ajunge la situații discriminatorii: angajați care fac aceeași muncă, în aceleași condiții, dar beneficiază de compensații diferite. O astfel de practică ar încălca principiul egalității de tratament, consacrat atât de legislația națională, cât și de normele europene.

Concluzia este clară: contractele trebuie respectate. O clauză negociată și asumată nu poate fi anulată printr-o reinterpretare ulterioară. Dacă CCM prevede acordarea cumulativă a timpului liber și a sporului de 100%, angajatorul este obligat să le acorde, iar refuzul poate fi rezolvat, la nevoie, de instanță.