Prietenia lui Mark Zuckeberg cu administrația Trump duce la cenzură cruntă. Ce nu mai ai voie să postezi pe Facebook, Instagram sau Threads

TEHNOLOGIE

Europa își caută ieșirea din dependența de tehnologia SUA

Dacă te-ai obișnuit să crezi că „internetul” e un spațiu neutru, povestea ultimelor luni arată contrariul: dependența de infrastructura și platformele americane poate deveni, peste noapte, un instrument de presiune politică. În Europa, ideea de „suveranitate digitală” a fost mult timp un slogan tehnocratic; acum începe să sune ca o poliță de asigurare.

Un caz concret, care a făcut înconjurul redacțiilor și al cancelariilor, arată cât de ușor poate fi „oprită” viața modernă atunci când ești scos din ecosistemul financiar și tehnologic al Statelor Unite: conturi blocate, servicii dezactivate, plăți refuzate și un efect de domino care lovește în lucruri banale, de la cumpărături online la transferuri bancare.

Când sancțiunile devin întrerupătorul digital

În centrul discuției este cazul judecătoarei canadiene Kimberly Prost, membră a Curții Penale Internaționale (CPI). Conform relatărilor din presa europeană, includerea sa pe lista de sancțiuni a SUA a avut efecte „paralizante” în viața de zi cu zi, tocmai pentru că multe servicii globale – plăți, comerț online, identitate digitală, cloud – au puncte-cheie în jurisdicția americană sau în companii americane.

Dincolo de persoana în sine, mesajul a fost rece: sancțiunile nu mai sunt doar despre conturi bancare înghețate, ci despre acces la infrastructura cotidiană. Când o țară domină atât moneda de rezervă, cât și platformele digitale care țin economia în mișcare, măsurile politice se pot traduce în întreruperea unor servicii esențiale. Tocmai această „interdependență” a devenit, în discursul european, sinonimă cu risc geopolitic.

Vezi și:

O mai ţii minte pe Monica Iacob-Ridzi? A fost ministru al Tineretului, cum arată la 48 de ani

Andreea Popescu și Rareș Cojoc au divorțat. Fosta dansatoare a Deliei a vorbit şi despre zvonurile infidelităţii: ”Eram într-un moment de vulnerabilitate”

Europa descoperă vulnerabilitatea: dependența de infrastructura americană

În Belgia, șeful securității cibernetice a rezumat brutal situația, spunând că Europa a „pierdut internetul”, tocmai fiindcă marile straturi ale infrastructurii – mai ales cloud-ul – sunt dominate de furnizori americani. Ideea din spatele afirmației este că obiectivul de a ține datele „100% în UE” rămâne greu de atins în practică, nu doar din motive tehnice, ci și din cauza pieței și a lanțurilor de dependență.

În paralel, Parlamentul European a adoptat pe 22 ianuarie 2026 o rezoluție (neobligatorie) care cere Comisiei să identifice zonele în care UE își poate reduce dependența de furnizori din afara blocului, menționând că peste 80% din produse, servicii și infrastructură digitală provin din non-UE. Nu e o lege, dar e un semnal: subiectul trece de la îngrijorare la planuri de acțiune, chiar dacă în pași mici.

De la Zoom și Teams la „Visio”: semnele unei retrageri calculate

Cel mai vizibil gest simbolic vine din Franța: guvernul a anunțat că va înlocui instrumente precum Zoom și Microsoft Teams în administrația publică cu o soluție locală, numită „Visio”, invocând securitatea și confidențialitatea comunicațiilor. Nu e doar o schimbare de aplicație, ci un mesaj despre controlul asupra datelor, licențelor și a riscului juridic asociat furnizorilor extra-europeni.

Vezi și:

Clipurile video scurte pot crea dependență și afecta concentrarea. Ce spun cercetările despre efectele asupra creierului

Instagram a picat. Mii de utilizatori au reclamat probleme la mesaje și la aplicație

Decizia Franței se potrivește cu o presiune tot mai mare ca instituțiile să nu mai funcționeze ca „dependenți captivi” de câțiva giganți. În același timp, chiar și susținătorii suveranității digitale admit că ruptura nu poate fi bruscă: prea multe organizații rulează pe ecosisteme integrate, iar migrarea are costuri, riscuri operaționale și o perioadă lungă de tranziție. De aici și strategia de mijloc, vizibilă în mai multe state: diversificare, reducerea riscurilor și condiții mai stricte pentru contractele cu furnizori externi.

De ce discuția nu e nouă: Patriot Act și lecția Snowden

Pentru Europa, anxietatea nu începe în 2026. După 11 septembrie 2001, Patriot Act a extins masiv puterile de supraveghere ale SUA, iar ani mai târziu dezvăluirile lui Edward Snowden au arătat cum arată, în practică, colectarea de informații la scară globală – inclusiv asupra aliaților europeni. În paralel, companiile americane au fost puse în poziția de a răspunde la ordine guvernamentale, uneori în condiții de secretizare.

În plus, discuția despre jurisdicție capătă constant o nouă viață: nu e vorba doar unde „stă” serverul, ci cine îl controlează și în ce regim legal poate fi accesat. Aici se leagă și frustrarea multor oficiali europeni: poți avea reguli stricte de protecție a datelor, dar dacă infrastructura de bază aparține altcuiva, pârghiile tale sunt limitate.

Ce poți face tu dacă vrei mai mult control

Dacă vrei să reduci dependența de servicii americane, începe pragmatic: fă o listă cu „punctele tale critice” (email, stocare fișiere, autentificare, plăți, backup) și nu le schimba pe toate deodată. Mută întâi ceea ce doare cel mai tare la un eventual blocaj: copii de siguranță locale, exportul datelor din platforme și alternative care îți permit portabilitate.

Apoi, diversifică: folosește măcar două canale pentru lucrurile esențiale (de exemplu, un al doilea furnizor de email sau stocare) și păstrează parolele într-un manager independent de ecosistemul unui singur actor. Dacă urmărești discuția la nivel european, vei observa că multe măsuri merg în aceeași direcție: reducerea dependenței, crearea de opțiuni interne și stabilirea unor standarde mai dure pentru achiziții publice și infrastructuri critice. Nu e un drum scurt, dar e unul care, în contextul geopolitic actual, devine tot mai greu de ignorat.