Peste 375.000 de construcții din Transilvania, analizate din satelit cu ajutorul AI. Ce spune acoperișul unei case despre viitorul satelor săsești, lecția din Viscri și Biertan

Privite de la nivelul străzii, satele săsești ale Transilvaniei pot părea uneori aproape neschimbate, cu fronturi de case compacte, porți masive și acoperișuri care definesc de la distanță imaginea locului. Privite însă de sus, din satelit, transformările devin mult mai ușor de cuantificat. Un proiect realizat de Viscri 9 a încercat tocmai acest lucru: să transforme imaginile aeriene și datele geospațiale într-un fel de radiografie a patrimoniului rural, în care diferența dintre țiglă, tablă și o clădire rămasă fără acoperiș poate spune foarte multe despre direcția în care se îndreaptă o comunitate.

Proiectul „Țiglă, tablă, iarbă” este prezentat drept primul recensământ al acoperișurilor din satele săsești din Transilvania realizat prin teledetecție, iar dimensiunea analizei este remarcabilă: au fost identificate peste 375.000 de construcții. Cercetarea urmărește trei situații ușor de observat din aer, respectiv clădirile care mai păstrează țigla, cele acoperite cu tablă și cele care și-au pierdut complet acoperișul, ajungând într-un stadiu în care vegetația poate deveni vizibilă.

Bogdan Pencea, inițiatorul proiectului

Ce poate spune un acoperiș despre starea unui sat

Logica proiectului este simplă, dar foarte eficientă. Țigla este tratată ca un indicator al păstrării arhitecturii tradiționale sau al unei restaurări realizate în spiritul construcției originale. Tabla indică, de cele mai multe ori, o intervenție mai accesibilă financiar prin care proprietarul a ales în primul rând să protejeze imobilul, iar „iarba” marchează situația cea mai gravă: construcții care au rămas fără acoperiș și au intrat într-un proces avansat de degradare.

Nu înseamnă că simpla existență a țiglei poate certifica starea structurală sau valoarea istorică a fiecărei case. Autorii subliniază că analiza nu înlocuiește o evaluare pe teren. Avantajul unei asemenea metode este însă că poate arăta tendințe la nivelul întregii localități, ceva aproape imposibil de făcut rapid prin inspecții individuale. Materialul acoperișului devine astfel o formă de indicator statistic al modului în care se păstrează sau se transformă imaginea satului.

Pentru realizarea clasificării a fost folosit un model asistat de inteligență artificială, antrenat să recunoască tipurile de acoperiș. Procesul nu a fost lăsat exclusiv pe seama algoritmului: aproximativ 2.800 de clădiri au fost evaluate individual de o persoană împreună cu sistemul AI, în mai multe runde de validare. Imaginile folosite au ajuns la o rezoluție de până la 30 de centimetri per pixel, iar o parte dintre date provin din resursele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Doua feluri de a pierde un sat

Lecția din Viscri și Biertan, unde țigla încă domină aproape complet

Dintre cele 27 de sate analizate în prima etapă, Biertan ocupă primul loc în ceea ce privește proporția acoperișurilor din țiglă, cu 98,8%. Imediat în urma sa se află Viscri, unde procentul ajunge la 97,2%. Sunt valori care arată cât de puternic se mai păstrează aspectul arhitectural tradițional în două dintre cele mai cunoscute sate săsești ale României. La polul opus apare Feldioara, unde țigla reprezintă aproximativ 67,7% dintre acoperișurile identificate.

Diferențele sunt cu atât mai interesante dacă sunt privite dincolo de clasamentul propriu-zis. Saschiz ajunge la 93,6%, Câlnic la 90,7%, Valea Viilor la 85,9%, iar Prejmer la 85,7%. Toate fac parte, alături de Biertan și Viscri, din grupul localităților analizate care includ situri înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, iar această categorie înregistrează, în medie, o proporție mai ridicată a acoperișurilor din țiglă decât celelalte sate din selecție.

Vezi și:

Opt state americane dau OpenAI în judecată. ChatGPT este acuzat că îi pune în pericol pe copii și adolescenți

O formulă matematică simplă ar putea prezice când AI-ul începe să dea răspunsuri periculoase

Statutul UNESCO nu reprezintă însă automat o garanție că fiecare clădire va fi salvată. Protejarea efectivă depinde de bani, de accesul la materiale potrivite și, nu în ultimul rând, de existența unor meșteri și specialiști capabili să restaureze corect o construcție tradițională. Recunoașterea internațională confirmă valoarea unui loc, dar nu plătește singură factura unei restaurări.

Paradoxul satelor mai sărace: izolarea poate conserva mai bine patrimoniul

Una dintre cele mai interesante concluzii ale studiului contrazice o intuiție destul de răspândită. Ai putea presupune că localitățile mai bogate, cu investiții și renovări numeroase, ar trebui să își conserve cel mai bine clădirile. Datele sugerează însă că satele mai izolate și mai sărace își pot păstra arhitectura tradițională într-o proporție mai mare tocmai pentru că presiunea de modernizare este mai redusă. În localitățile din apropierea orașelor, unde renovările și dezvoltarea se produc mai repede, țigla este înlocuită mai frecvent cu tablă.

Aici apare însă una dintre nuanțele importante ale proiectului. Tabla nu trebuie interpretată automat drept neglijență. Pentru un proprietar care trebuie să aleagă între un acoperiș tradițional costisitor și o variantă mai ieftină prin care casa poate fi protejată imediat de ploaie și zăpadă, alegerea este adesea una pur economică. Diferența de cost dintre restaurarea cu țiglă și montarea unui acoperiș de tablă este indicată chiar de autorii proiectului drept una dintre principalele dificultăți pentru proprietarii clădirilor tradiționale.

Din această perspectivă, lecția Viscri și Biertan nu este doar despre cât de frumoase arată două sate cunoscute de turiști. Este și despre condițiile care trebuie create pentru ca un proprietar să își permită să păstreze acea imagine. Bogdan Jung Pencea, inițiatorul proiectului, argumentează că autoritățile ar putea finanța diferența dintre costul unei restaurări tradiționale cu țiglă și cel al unei soluții mai ieftine, astfel încât povara conservării patrimoniului să nu rămână exclusiv pe umerii proprietarilor.

Top sate sasesti Wikipedia

Există ceva mai grav decât tabla: casa fără acoperiș

Dacă înlocuirea țiglei cu tabla schimbă caracterul arhitectural al unui sat, pierderea completă a acoperișului pune în pericol existența clădirii. Odată ce apa pătrunde constant în ziduri și în structura casei, degradarea se accelerează, iar costurile unei eventuale restaurări cresc. Cu fiecare an în care construcția rămâne neprotejată, șansele ca ea să mai poată fi salvată scad.

Graficul proiectului descrie de altfel sugestiv „două feluri de a pierde un sat”: modernizarea care elimină treptat elementele tradiționale și abandonul care duce la dispariția efectivă a clădirilor. Studiul identifică ambele fenomene în Transilvania. În apropierea orașelor, problema este mai frecvent înlocuirea acoperișurilor tradiționale, în timp ce în zonele afectate de depopulare și abandon riscul este pierderea completă a construcției.

Poate cea mai puternică idee a întregului proiect este tocmai aceasta: o casă renovată nepotrivit poate, cel puțin teoretic, să fie readusă ulterior mai aproape de forma sa inițială. O casă care rămâne ani la rând fără acoperiș poate ajunge într-un punct din care restaurarea nu mai este realistă. Din acest motiv, identificarea clădirilor vulnerabile din timp ar putea deveni un instrument foarte util pentru prioritizarea banilor și intervențiilor.

De la satelit la drone și o monitorizare anuală a satelor săsești

Proiectul nu este gândit ca o fotografie realizată o singură dată. Autorul intenționează să repete analiza anual, astfel încât să poată fi urmărită evoluția fiecărei localități și să devină vizibile zonele în care țigla dispare rapid sau numărul clădirilor degradate crește. În etapele următoare ar urma să fie utilizate și imagini obținute cu drone, capabile să ofere o rezoluție mai ridicată și să permită verificarea mai precisă a rezultatelor obținute din satelit.

Un asemenea sistem ar putea transforma patrimoniul rural dintr-un subiect evaluat predominant prin observații locale într-un domeniu în care schimbările pot fi măsurate în timp. Administrațiile, organizațiile care se ocupă de patrimoniu și cercetătorii ar putea vedea nu doar unde există clădiri valoroase, ci și unde procesul de degradare începe să se accelereze.

Iar aici probabil se află adevărata lecție din Viscri și Biertan. Conservarea nu înseamnă doar să admiri un sat după ce a devenit celebru și să îi protejezi centrul pentru turiști. Înseamnă să observi suficient de devreme ce dispare, să înțelegi de ce proprietarii aleg soluții mai ieftine și să intervii înainte ca țigla să devină tablă, iar tabla, în cele din urmă, să lase loc unei case fără acoperiș.

Peste 375.000 de clădiri privite din satelit nu sunt, în această ecuație, doar niște puncte într-o bază de date. Împreună spun povestea unei Transilvanii rurale care încă păstrează unele dintre cele mai recognoscibile peisaje arhitecturale ale României, dar în care diferența dintre conservare și dispariție se poate vedea uneori într-un detaliu aparent banal: materialul de deasupra casei.

Proiectul poate fi explorat interactiv la: viscri9.com/tigla-tabla-iarba.

Se schimbă stimulentul de 1.000 de lei pentru copiii cu dizabilități din București. Cine va primi mai puțin din 2027