06 ian. 2026 | 09:30

Pastori deepfake care cer bani: cum ajung credincioșii ținta escrocilor

TEHNOLOGIE
Pastori deepfake care cer bani: cum ajung credincioșii ținta escrocilor
De ce „pastorii online” sunt ținte ideale pentru clonare

Internetul a schimbat felul în care se construiește o comunitate religioasă. Predici pe YouTube, mesaje pe Instagram, transmisiuni live, grupuri private și donații digitale – toate pot ajuta oamenii să rămână conectați, mai ales când nu pot ajunge fizic la biserică. Doar că aceeași infrastructură, care apropie, poate deveni și un culoar perfect pentru înșelătorii.

Un nou tip de escrocherie lovește exact acolo unde încrederea e mai mare: în relația dintre credincios și pastor. Potrivit unui reportaj Wired, infractorii folosesc deepfake-uri – videoclipuri și audio generate cu inteligență artificială – ca să imite lideri religioși cunoscuți și să ceară bani în numele lor. Miza e simplă: dacă ai încredere în omul de la amvon, ești tentat să ai încredere și în fața lui „digitală”.

Escrocheriile de tip deepfake nu aleg la întâmplare. Țintele cele mai „rentabile” sunt pastorii sau preoții cu audiențe mari, care publică mult conținut video și audio. Cu cât există mai multe înregistrări publice, cu atât devine mai ușor să fie recreată o voce, o intonație, o mimică și chiar un anumit stil de predică. Practic, îți lași fără să vrei „materia primă” pe internet.

Un exemplu prezentat în reportaj este Father Mike Schmitz, preot catolic și podcaster cu o comunitate uriașă online. El a arătat public mai multe clipuri false în care apare „el”, însă mesajele trădau anomalii: unele predici păreau aproape normale, altele conțineau formulări stranii, de tipul „ești urmărit de un om demonic”. Tocmai acest amestec – suficient de familiar ca să pară real, suficient de ciudat ca să ridice semne de întrebare – e tipic pentru deepfake-urile făcute pe bandă, rapid, pentru volum.

Mai e ceva: mediul religios are, în mod natural, o cultură a donației și a sprijinului financiar. Colecta, donațiile pentru misiuni, strângeri de fonduri, achitarea unui loc într-o excursie organizată de biserică – toate sunt lucruri care există și în realitate. Iar escrocii exploatează tocmai această normalitate: cererile lor nu sună SF, sună „posibil”.

Cum funcționează schema și de ce pare credibilă

În multe cazuri, deepfake-ul nu trebuie să fie perfect ca să funcționeze. E suficient să fie „aproape” și să apară în contextul potrivit: un cont nou cu nume similar, un clip repost-at, un mesaj privat trimis „din partea bisericii”, o pagină care copiază vizual brandingul. Dacă te prinde într-un moment de emoție sau grabă, creierul completează singur golurile.

Schema descrisă are câteva tipare recurente. Unele clipuri cer bani pentru „binecuvântări”, altele solicită plata unei taxe pentru a-ți „rezerva locul” la o excursie a parohiei, iar altele împing donații urgente, cu limbaj presant: „acum”, „astăzi”, „ultimele locuri”, „termen limită”. De multe ori, după clip urmează un link sau un cont de plată, iar banii nu ajung niciodată unde crezi.

Problema devine și mai mare când oamenii sunt deja obișnuiți să consume conținut religios în format scurt, pe telefon. Un clip de 30-60 de secunde, cu un chip familiar, poate trece rapid drept autentic. Iar dacă îl vezi distribuit în grupuri de prieteni sau pe pagini care „par de-ai noștri”, bariera critică scade și mai mult.

Când tehnologia „în biserică” ajută escrocii fără să vrea

Reportajul atinge și un punct sensibil: unele comunități religioase au îmbrățișat inteligența artificială fără prea multă prudență, iar asta poate normaliza ideea că „mesajele” pot veni din surse neobișnuite. Dacă oamenii ajung să accepte audio generat artificial drept predică, mărturie sau mesaj „special”, atunci devin mai vulnerabili la falsuri.

În același timp, există și lideri religioși care trag semnale de alarmă și vorbesc deschis despre pierderea componentei umane din comunicare atunci când totul trece prin AI. Când un pastor sau un preot își avertizează comunitatea că pot exista clipuri false cu el, nu o face ca să dramatizeze, ci ca să ridice pragul de atenție. Din păcate, astfel de avertismente apar de regulă după ce primele victime au trimis bani.

Riscul nu e doar financiar. Un deepfake reușit poate rupe încrederea din comunitate, poate crea suspiciuni între membri („ai văzut ce a cerut?”), poate compromite reputații și poate transforma spațiul online al unei biserici într-un câmp minat. Iar când încrederea se erodează, recuperarea e lentă.

Cum te protejezi când vezi un mesaj „de la pastor” pe internet

Când primești o cerere de bani în numele unui lider religios, oprește-te și verifică înainte să reacționezi. Nu te baza pe „pare el”. Uită-te la sursa contului: e contul oficial pe care îl știai deja, cu istoric consistent, sau e o clonă recentă? Are postări vechi, comentarii reale, legături cu site-ul/parohia, sau doar un val de clipuri noi și apeluri la donații?

Dacă ți se cere să plătești pentru „binecuvântări”, pentru „locuri” sau pentru orice serviciu care sună comercial, tratează mesajul ca suspect până când îl confirmi pe un canal independent. Sună la parohie, scrie pe un număr publicat pe site-ul oficial, întreabă direct pe un grup moderat de oameni de încredere. Nu răspunde la mesajul primit, pentru că exact acolo te vor ține în conversație și te vor grăbi.

Caută semnele clasice: urgență artificială, promisiuni vagi, formulări care nu seamănă cu felul în care vorbește de obicei persoana, greșeli, expresii ciudate, cereri de plată către conturi personale sau platforme neobișnuite. Și mai ales, dacă ai dubii, mai bine ratezi un „apel” real decât să alimentezi o fraudă. Un lider autentic preferă să te știe precaut decât păcălit.

În final, deepfake-urile religioase nu sunt doar încă o modă sinistră a internetului, ci o dovadă că escrocii au învățat să vâneze încrederea, nu doar parolele. Dacă îți păstrezi reflexul de verificare și îți alegi sursele cu grijă, le tai exact avantajul pe care mizează: reacția ta rapidă, bazată pe emoție.