Pare de jucărie, dar mașina electrică de 6.000 de euro face deja valuri în Japonia. Deși este perfectă pentru orașele aglomerate

În Japonia, ideea de mașină mică nu e o curiozitate, ci o parte din cultura auto. Străzi înguste, parcări compacte, navetă scurtă, costuri tot mai greu de justificat pentru vehicule mari. În acest context, un micro EV care arată aproape ca un cărucior mai serios, dar vine cu caroserie, climatizare și promisiunea unei utilizări zilnice, are șanse reale să prindă.

Așa apare mibot, un mini automobil electric cu un singur loc, gândit ca soluție de mobilitate urbană, nu ca înlocuitor pentru o mașină de familie. Prețul mic, dimensiunile reduse și faptul că primele livrări au început deja la final de 2025 îl transformă într-un test interesant: cât de mult își dorește publicul o alternativă simplă, ieftină și utilă, într-o piață percepută drept rezervată față de electrice.

De ce prinde un mini EV în Japonia, chiar dacă piața e reticentă la electrice

Japonia are o relație specială cu segmentul de mașini mici, iar kei cars sunt dovada. Acestea domină de ani buni orașele și o parte importantă din vânzările de mașini noi, tocmai pentru că se potrivesc în infrastructura existentă și în nevoile de zi cu zi. În același timp, electrificarea a avansat mai lent decât în Europa sau China, inclusiv din cauza strategiei mai prudente a unor producători locali.

mibot intră exact între aceste două realități. Nu încearcă să concureze cu un SUV electric sau cu un sedan de 400-500 km autonomie, ci cu a doua mașină din familie, cu scuterul, cu taxiul pe distanțe scurte sau cu drumurile repetitive de cartier. Când o companie îți spune că ideea i-a venit văzând „atâtea mașini mari” pe străzi înguste, poziționarea e clară: nu vrea să te impresioneze, ci să te ajute să te strecori.

Horoscop 4 februarie 2026. Zodia care poate fi dezamăgită în iubire dacă ia decizii pripite

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Mai e un aspect care explică interesul: prețul. În jur de 1 milion yeni înainte de taxe, adică aproximativ 7.000 de dolari și, grosier, în zona a circa 6.000-6.500 euro în funcție de curs, mibot se duce într-un teritoriu unde multe electrice nici nu se apropie.  Pentru o parte din cumpărători, pragul psihologic contează mai mult decât autonomia, mai ales dacă mașina e gândită strict pentru oraș.

Ce oferă concret mibot și de ce „pare de jucărie”, dar nu e

Dimensiunile explică imediat de ce lumea îl percepe ca pe o jucărie: aproximativ 2.490 mm lungime, adică în zona unui vehicul care, ca amprentă, amintește de un cart de golf.  Totuși, conceptul e mai serios decât pare, fiindcă vine cu o rețetă clară pentru utilizare urbană: un singur loc, masă redusă, costuri de întreținere scăzute și un pachet de funcții care să-l facă practic.

Autonomia declarată de până la 100 km nu sună impresionant lângă electricele clasice, dar pentru un ciclu de oraș, cu drumuri scurte și repetate, poate fi suficientă pentru multe zile de utilizare.  În plus, miza acestui tip de produs nu e să te ducă la capătul țării, ci să reducă nevoia de mașină mare în situațiile unde mașina mare e, efectiv, incomodă.

Interesul pieței s-a văzut și în comenzi. După deschiderea aplicațiilor pentru rezervare, compania a raportat un val rapid de cereri, iar până în primăvara lui 2025 erau deja mii de solicitări, peste ritmul inițial de livrări planificat.  Iar la final de 2025 a venit momentul care contează cel mai mult pentru credibilitate: primele livrări către clienți, chiar dacă producția era încă într-o etapă descrisă drept pre-producție.

Pe termen scurt, planul anunțat este o rampă de producție în 2026, cu livrări limitate până atunci, urmate de creșterea volumelor și, posibil, export.  Aici e și riscul: multe micro-proiecte de mobilitate arată bine în poze și la primele sute de unități, dar se lovesc de realitatea industrializării, a omologărilor, a service-ului și a suportului post-vânzare. Tocmai de aceea, faptul că există deja livrări reale și un calendar de producție comunicat public face povestea mai solidă decât un simplu concept de târg.

În orașele aglomerate, un astfel de vehicul poate fi o soluție surprinzător de logică dacă îl tratezi ca pe un instrument. Îl folosești pentru navetă scurtă, cumpărături, drumuri repetitive, iar mașina mare rămâne pentru familie, weekend și autostradă. În Japonia, unde spațiul și costurile sunt o ecuație zilnică, această împărțire a rolurilor are sens, iar mibot pare construit exact pentru ea.