Pământul se învârte tot mai încet, iar zilele devin mai lungi. Topirea gheții polare schimbă planeta într-un mod nemaivăzut de 3,6 milioane de ani

ȘTIINȚĂ

Cum au reușit cercetătorii să măsoare o schimbare atât de veche

Ideea că schimbările climatice pot modifica vremea, oceanele, agricultura sau nivelul mărilor este deja familiară. Mult mai greu de imaginat este însă faptul că același proces poate influența chiar și rotația Pământului. Exact asta arată un studiu publicat în martie 2026 de cercetători de la Universitatea din Viena și ETH Zurich: topirea accelerată a gheții polare și a ghețarilor mută mase uriașe de apă în oceane, iar această redistribuire încetinește rotația planetei și face zilele puțin mai lungi. Rata actuală a acestei schimbări, estimată la 1,33 milisecunde pe secol, este fără precedent în ultimii 3,6 milioane de ani.

La prima vedere, o diferență de ordinul milisecundelor pare complet neînsemnată. În viața de zi cu zi, nimeni nu va simți că ziua de mâine este puțin mai lungă decât cea de acum câteva decenii. Dar concluzia studiului este importantă nu fiindcă ar schimba ora de trezire, ci fiindcă arată cât de adâncă a devenit amprenta omului asupra planetei. Nu mai vorbim doar despre atmosferă, temperaturi sau coastă, ci despre o modificare măsurabilă a mișcării Pământului însuși. Cercetătorii spun clar că ritmul actual al prelungirii zilei iese în evidență în tot intervalul analizat și poate fi atribuit în principal influenței umane asupra climei.

Fenomenul are o explicație fizică surprinzător de ușor de înțeles. Autorii studiului îl compară cu mișcarea unei patinatoare artistice. Când își strânge brațele pe lângă corp, se rotește mai repede. Când le întinde, se învârte mai încet. Pe Pământ se întâmplă ceva asemănător: când gheața de pe continente se topește, apa ajunge în oceane și schimbă distribuția masei la scară globală. Această mutare de greutate influențează momentul de inerție al planetei și încetinește foarte ușor rotația. Cu alte cuvinte, topirea gheții nu ridică doar nivelul mării, ci modifică și felul în care se mișcă Pământul în spațiu.

Cum au reușit cercetătorii să măsoare o schimbare atât de veche

Una dintre cele mai interesante părți ale studiului este metoda. Ca să afle dacă fenomenul s-a mai produs la fel de intens și în trecut, cercetătorii nu au avut la dispoziție ceasuri antice sau înregistrări directe ale lungimii zilei din Pliocen. În schimb, au folosit un tip de „arhivă” naturală: fosilele unor organisme marine unicelulare numite foraminifere bentonice. Cochiliile lor păstrează, prin compoziția chimică, urme ale variațiilor nivelului mării de-a lungul a milioane de ani. Pornind de la aceste fluctuații ale nivelului oceanului, echipa a putut deduce matematic și schimbările corespunzătoare ale lungimii zilei.

Vezi și:

Accident cumplit pe E85. O mașină și o camionetă au luat foc după impact, șoferii au murit pe loc

Carambol cu trei mașini în București. Un autoturism a ricoșat în gardul refugiului de tramvai și a lovit pietoni

Pentru a reduce incertitudinile inerente datelor paleoclimatice, autorii au folosit și un model probabilistic de deep learning informat de fizică, conceput să reconstruiască robust dinamica schimbărilor de nivel marin. Rezultatul a fost clar: în Cuaternar, adică în ultimii 2,6 milioane de ani, creșterea și topirea marilor calote de gheață au produs, într-adevăr, variații importante ale lungimii zilei. Dar atunci când aceste date sunt comparate cu măsurătorile moderne, intervalul 2000–2020 iese în evidență ca fiind excepțional. Potrivit autorilor, a existat doar un episod, în urmă cu aproximativ două milioane de ani, în care ritmul a fost aproape comparabil, însă nici atunci schimbarea nu a fost la fel de accentuată precum cea din primele două decenii ale secolului XXI.

Aici apare partea cu adevărat tulburătoare. În limbaj geologic, 3,6 milioane de ani reprezintă un interval uriaș. Faptul că un fenomen observat astăzi este descris drept fără precedent pe toată această durată spune mult despre viteza schimbărilor climatice actuale. Nu este doar o altă oscilație naturală printre multe altele, ci un semnal că planeta trece printr-o transformare ieșită din comun chiar și după standardele istoriei sale recente.

De ce contează câteva milisecunde și ce urmează

Este ușor să tratezi subiectul ca pe o curiozitate științifică. Totuși, autorii și specialiștii spun că implicațiile practice există. Sistemele moderne de navigație spațială, de sincronizare și de poziționare de mare precizie depind de cunoașterea exactă a rotației Pământului. Chiar și deviațiile foarte mici pot introduce erori în calcule, iar într-o lume hipertehnologizată, unde sateliții, comunicațiile și infrastructura digitală se bazează pe coordonare extrem de precisă, aceste diferențe devin relevante.

Vezi și:

Gaura gravitațională din Antarctica: cum s-a intensificat cea mai puternică anomalie gravitațională de pe Pământ în urmă cu 30 de milioane de ani

NASA spune că Pământul nu își pierde gravitația timp de 7 secunde și explică ce se întâmplă pe 12 august

Mai mult, studiul sugerează că până la finalul secolului XXI efectul schimbărilor climatice asupra lungimii zilei ar putea deveni mai puternic decât influența gravitațională a Lunii, care este în mod tradițional unul dintre principalii factori ai variațiilor de rotație ale Pământului. Este o afirmație puternică și tocmai de aceea a atras atenția: dacă se confirmă în proiecțiile viitoare, ar însemna că forța dominantă în această porțiune a bilanțului nu ar mai veni din mecanica cerească obișnuită, ci din consecințele încălzirii globale produse de oameni.

Dincolo de cifre și modele, studiul are și o valoare simbolică uriașă. În ultimii ani, efectele schimbărilor climatice au fost descrise mai ales prin incendii, secete, valuri de căldură și inundații. Toate sunt reale și devastatoare. Dar aici apare ceva și mai profund: activitatea umană nu mai schimbă doar peisajul planetei, ci și ritmul ei. Este poate una dintre cele mai puternice imagini ale epocii noastre. Pământul nu se oprește, desigur, și nici nu intră într-o criză de rotație. Însă faptul că îi modificăm măsurabil viteza arată cât de mare a devenit amprenta civilizației asupra sistemelor naturale.

Concluzia nu este că trebuie să te temi că zilele vor deveni brusc mult mai lungi. Concluzia este mai serioasă și mai incomodă: încălzirea globală a ajuns la un nivel la care efectele ei pot fi citite inclusiv în mișcarea fundamentală a planetei. Iar când un studiu ajunge să lege direct topirea gheții polare de încetinirea rotației Pământului, semnalul este greu de ignorat. Nu mai este doar o problemă de mediu. Este un semn că schimbarea climei a devenit, la propriu, o forță geofizică.