Oamenii sunt singura specie care are bărbie, deși nu ne folosește la nimic, spune un studiu

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce avem bărbie, răspunsul s-ar putea să fie mai degrabă amuzant decât „măreț”: pentru că evoluția a avut nevoie să „umple” un spațiu. Un studiu recent sugerează că bărbia – acea proeminență osoasă distinctivă a feței umane – nu a apărut pentru că ne-ar fi ajutat să supraviețuim, să mestecăm mai bine sau să vorbim mai clar, ci ca efect secundar al altor schimbări majore din craniul nostru. Pe scurt, o semnătură a speciei Homo sapiens care pare să existe mai mult din întâmplare decât din necesitate.

Bărbia, un „spandrel” al evoluției: un detaliu apărut ca produs secundar

Autoarea studiului, antropologul Noreen von Cramon-Taubadel, profesor și șef al Departamentului de Antropologie de la University at Buffalo, susține că bărbia este ceea ce biologii numesc un „spandrel”: o trăsătură care apare ca rezultat colateral al selecției naturale asupra altor părți ale corpului, fără să fie ea însăși „selectată” direct pentru un avantaj. Termenul vine din arhitectură și descrie spațiile triunghiulare care apar inevitabil când construiești arcade – nu pentru că ai vrut neapărat acele spații, ci pentru că structura duce la ele.

În cazul oamenilor, bărbia ar fi apărut „aproape accidental”, ca urmare a felului în care selecția naturală a modelat alte zone ale craniului și feței. Cercetătorii subliniază și un fapt important: Homo sapiens sunt primii și singurii primate cu bărbie. Nici neanderthalienii, nici denisovanii, nici marile maimuțe nu au această proeminență caracteristică, ceea ce o face cu atât mai intrigantă.

O imagine cu bărbia care îi dădea un șarm aparte actorului Kirk Douglas, prin gropița proeminentă pe care o avea.

De ce ar fi apărut totuși: creier mai mare, față mai mică și o mandibulă „rearanjată”

Echipa a analizat trăsături craniofaciale ale hominizilor, încercând să distingă ce a fost modelat de selecția naturală și ce pare să fie doar „efect de domino”. Concluzia: bărbia ar fi apărut pe fondul a două tendințe mari din evoluția noastră – creșterea volumului cranian (un creier mai mare) și micșorarea părții inferioare a feței, inclusiv a dinților. Pe măsură ce aceste transformări s-au acumulat, unghiul maxilarului inferior s-a modificat, iar rezultatul a fost apariția proeminenței pe care azi o numim bărbie.

Vezi și:

Mesajul emoționant transmis de MApN pentru pilotul care a murit salvând un câine. „Trebuie să rămână pentru noi o lecție”

Detalii dureroase despre tatăl care a murit alături de fiica sa în accidentul din Cluj. Vecinul care i-a dat prioritate l-a împins apoi spre moarte

Autorii spun că aceste schimbări sunt legate și de bipedalism (mersul biped), care a influențat treptat arhitectura craniului și a feței. Odată ajunși la un Homo sapiens mai „gracil”, cu fața mai mică și craniu adaptat pentru un creier mai mare, bărbia ar fi apărut ca un fel de „dop” osos într-o zonă remodelată.

Ca să verifice dacă bărbia ar fi putut fi totuși o adaptare utilă, cercetătorii au aplicat aceeași analiză pe diferite elemente ale bărbiei și au constatat că, în mare parte, nu există semne clare că selecția naturală ar fi „optimizat-o”. Cu alte cuvinte, nu pare să fie un „buton” evolutiv creat special pentru a întări mandibula sau a distribui forțele masticației, ci un rezultat secundar al modului în care am evoluat.

Ce înseamnă cu adevărat „sfertul academic”? Expresia folosită greșit de mulți români