Oamenii mâncau șerpi și șopârle în preistorie, iar asta nu era o întâmplare. Dovezile găsite pe oase

Când ne imaginăm alimentația oamenilor preistorici, ne gândim în primul rând la animale mari vânate, pește, fructe sălbatice și plante culese din natură. Meniul unor comunități care trăiau în urmă cu aproximativ 15.000 de ani era însă mult mai divers și includea alimente pe care astăzi puțini europeni le-ar considera apetisante.

Un nou studiu arată că populațiile natufiene din zona Muntelui Carmel, aflat în actualul Israel, consumau în mod regulat șerpi și șopârle. Practica ar fi continuat timp de aproximativ 3.000 de ani, ceea ce sugerează că reptilele nu ajungeau în farfurie accidental și nici doar în perioadele în care lipsea hrana.

Urmele de pe oase au dezvăluit meniul preistoric

Cercetătorii au analizat mii de oase de șerpi și șopârle descoperite în 20 de straturi arheologice ale sitului el-Wad Terrace. Așezarea a fost locuită în perioade diferite, cuprinse aproximativ între 15.000 și 12.000 de ani în urmă, oferind specialiștilor posibilitatea de a urmări obiceiurile alimentare pe o durată neobișnuit de mare.

Potrivit studiului publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, urme de tăiere au fost identificate pe 82 de vertebre de șarpe. Unele oase prezentau mai multe incizii concentrate în aceleași zone, un indiciu puternic că reptilele fuseseră tranșate intenționat.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

O singură tăietură nu este întotdeauna suficientă pentru a demonstra că un animal a fost pregătit pentru consum. Oasele pot fi zgâriate prin călcare, deplasarea solului sau acțiunea altor animale. Din acest motiv, cercetătorii au analizat separat urmele de ardere, digestie și deteriorare, pentru a diferenția intervenția oamenilor de procesele naturale.

Este o metodă asemănătoare celei folosite în alte cercetări despre hrana comunităților timpurii. Am mai scris despre urmele care le-au arătat arheologilor cum erau tranșați și folosiți mamuții de oamenii preistorici.

Exemple de urme de tăiere descoperite pe vertebre de șarpe la situl el-Wad Terrace. Imaginile prezintă poziția tăieturilor și mai multe oase aparținând unor specii diferite de șerpi, fotografiate din unghiuri laterale și posterioare. (Foto: Proceedings of the National Academy of Sciences)

Șerpii nu erau aleși la întâmplare

Locuitorii așezării par să fi preferat reptilele mari, care ofereau mai multă carne. Printre animalele consumate se numărau șerpi de dimensiuni considerabile și șopârle fără picioare. Speciile mai periculoase apar mult mai rar printre resturile asociate pregătirii hranei, ceea ce indică o selecție atentă.

Alegerea era una practică. Animalele suficient de mari justificau efortul capturării și pregătirii, în timp ce speciile foarte veninoase puteau reprezenta un risc prea ridicat în raport cu cantitatea de hrană obținută. Oamenii nu adunau, așadar, orice reptilă întâlnită, ci știau ce specii puteau fi exploatate mai sigur.

Cercetătorii au observat și că reptilele erau consumate mai des în perioadele în care așezarea era ocupată mai intens. Pe măsură ce grupurile umane începeau să rămână mai mult timp într-un singur loc, resursele mari și ușor accesibile puteau deveni insuficiente. Comunitățile erau astfel nevoite să folosească o varietate mai mare de animale disponibile în apropiere.

Această adaptabilitate este întâlnită și în alte descoperiri privind alimentația preistorică. De exemplu, un alt studiu a propus că oamenii ar fi început să folosească focul inclusiv pentru conservarea cărnii, nu doar pentru prepararea ei.

Ce spune descoperirea despre oamenii natufieni

Natufienii au trăit într-o perioadă importantă de tranziție, înainte ca agricultura să devină modul dominant de obținere a hranei. Unele comunități începeau să fie mai sedentare, dar continuau să depindă de vânătoare și de resursele oferite de mediul înconjurător.

Șerpii și șopârlele nu reprezentau principala lor sursă de hrană. Numărul și distribuția oaselor arată însă că reptilele făceau constant parte din meniu. Ele puteau completa dieta atunci când așezarea devenea mai aglomerată sau când alte resurse erau mai greu de găsit.

Descoperirea schimbă astfel imaginea simplificată a omului preistoric care vâna doar animale mari. Comunitățile de acum 15.000 de ani cunoșteau foarte bine mediul, diferențiau speciile periculoase de cele folositoare și își adaptau alimentația în funcție de resursele disponibile. În fond, urmele fine păstrate pe câteva zeci de oase spun povestea unei populații mult mai selective și mai inventive decât am putea crede.

De ce unele cabluri USB-C nu funcționează cu PC-ul tău, deși se potrivesc perfect în port