Oamenii de știință au recreat o furtună extremă în cel mai mare generator de valuri din lume. Descoperirea surprinzătoare care ar putea salva orașele de coastă de inundații

Ce s-ar întâmpla dacă o furtună atât de puternică încât apare statistic o dată la câteva mii de ani ar lovi o coastă protejată de vegetație naturală? Cercetătorii din Țările de Jos au decis să afle răspunsul printr-un experiment spectaculos: au mutat o porțiune uriașă de mlaștină sărată într-un laborator și au supus-o timp de 21 de ore unor valuri care simulau condiții meteorologice extreme.

Potrivit publicației ScienceAlert, rezultatele i-au surprins chiar și pe cercetători. Deși vegetația a fost afectată considerabil, solul mlaștinii a rezistat mult mai bine decât anticipau specialiștii. Descoperirea, prezentată într-un studiu publicat pe 22 octombrie 2026 în revista Nature, ar putea schimba modul în care sunt proiectate sistemele de protecție împotriva inundațiilor de coastă.

Experimentul demonstrează că ecosistemele naturale pot contribui la reducerea forței valurilor, completând infrastructura tradițională alcătuită din diguri, baraje și ziduri de protecție.

Cercetătorii au mutat 306 metri pătrați de mlaștină într-un laborator uriaș

Experimentul a fost coordonat de inginerul hidrotehnic Pim Willemsen și de o echipă de specialiști din Țările de Jos. Aceștia au extras 306 metri pătrați de mlaștină sărată din rezervația naturală Peazemerlannen, situată pe coasta Mării Wadden, și au transportat întreaga structură într-o instalație experimentală numită Delta Flume, aflată în Delft.

Delta Flume este cel mai mare generator de valuri de acest tip din lume, având o lungime de aproximativ 300 de metri. Instalația permite reproducerea unor condiții marine extreme, inclusiv a valurilor care pot apărea în timpul furtunilor foarte puternice. Cercetătorii au ales această metodă deoarece ar fi imposibil să aștepte producerea naturală a unor fenomene atât de rare pentru a evalua rezistența sistemelor de protecție.

Pregătirea experimentului a reprezentat o provocare logistică importantă. Blocurile de mlaștină au fost extrase în septembrie și octombrie 2023, fiecare cântărind între 3.000 și 6.000 de kilograme. Acestea includeau straturi de sol cu adâncimi cuprinse între 40 și 70 de centimetri, împreună cu vegetația originală. Transportul s-a realizat pe o distanță de aproximativ 250 de kilometri, în camioane închise, pentru a evita deteriorarea sau uscarea materialului natural.

Cercetarea este relevantă mai ales pentru Țările de Jos, unde aproximativ un sfert din teritoriu se află sub nivelul mării. Protecția împotriva inundațiilor este esențială, iar infrastructura existentă trebuie adaptată permanent la efectele schimbărilor climatice și ale fenomenelor meteorologice extreme.

Mlaștina a rezistat 21 de ore sub valuri de până la doi metri

După instalarea blocurilor în generatorul de valuri, cercetătorii au recreat succesiv condiții de furtună, folosind valuri cu înălțimi între 0,75 și 2 metri. Testele au continuat timp de 21 de ore, pentru a observa modul în care vegetația și solul reacționează la acțiunea repetată a apei.

Rezultatele au fost neașteptate. Deși vegetația a suferit deteriorări importante, stratul de sol a pierdut, în medie, numai aproximativ șapte milimetri de sediment. După prima etapă, circa 33% din biomasa vegetală aflată deasupra solului fusese distrusă. La finalul experimentului mai rămăseseră aproximativ 20-25% din biomasa inițială, iar lungimea tulpinilor scăzuse cu 47%.

Cu toate acestea, rădăcinile și structura naturală a mlaștinii au contribuit la menținerea stabilității terenului. Spre deosebire de o construcție din beton, vegetația deteriorată poate crește din nou după trecerea furtunii, dacă ecosistemul își păstrează condițiile necesare regenerării.

Mlaștina s-a dovedit deosebit de eficientă în cazul valurilor de până la un metru, reducând energia acestora cu până la 50%. În schimb, pentru valurile mai mari de un metru, reducerea energiei nu a depășit 10%. Această diferență arată că vegetația nu poate înlocui complet infrastructura inginerească, dar poate oferi un nivel suplimentar de protecție.

Rezultatele sunt importante într-un context în care inundațiile extreme devin o preocupare tot mai mare, iar infrastructura construită în trecut trebuie reevaluată în funcție de noile riscuri climatice.

Mlaștinile naturale ar putea reduce costurile protecției împotriva inundațiilor

Cercetătorii consideră că rezultatele susțin dezvoltarea unor sisteme hibride de apărare a coastelor, în care digurile și zidurile de protecție sunt completate de ecosisteme naturale. În loc să se bazeze exclusiv pe beton și structuri artificiale, autoritățile ar putea conserva sau restaura mlaștinile sărate pentru a reduce energia valurilor înainte ca acestea să ajungă la infrastructura critică.

O asemenea abordare ar putea diminua costurile de întreținere și modernizare a digurilor, în special în regiunile în care vegetația poate fi menținută pe suprafețe extinse. În plus, mlaștinile oferă beneficii ecologice importante, inclusiv stocarea carbonului, conservarea biodiversității și protejarea habitatelor naturale.

Descoperirea are relevanță și pentru alte regiuni vulnerabile, inclusiv zonele de coastă unde protecția terenurilor și a infrastructurii împotriva fenomenelor extreme devine tot mai importantă.

Totuși, cercetătorii subliniază că eficiența mlaștinilor depinde de înălțimea valurilor, caracteristicile terenului și starea vegetației. Rezultatele experimentului nu înseamnă că orice mlaștină poate rezista unei furtuni extreme, ci că aceste ecosisteme merită integrate în strategiile moderne de protecție costieră.

Într-o perioadă în care creșterea nivelului mărilor și intensificarea riscurilor climatice pun presiune asupra comunităților de coastă, studiul oferă o perspectivă promițătoare: uneori, una dintre cele mai eficiente soluții de protecție nu trebuie construită de la zero, ci poate fi găsită în natură.