NASA se pregătește să dezvăluie „radiografia” Sistemului Solar. Misiunea IMAP ne va arăta forma reală a heliosferei

ȘTIINȚĂ
NASA se pregătește să dezvăluie „radiografia” Sistemului Solar. Misiunea IMAP ne va arăta forma reală a heliosferei
Deși nu va ajunge fizic la marginea Sistemului Solar, această sondă ne va oferi cea mai clară imagine de până acum asupra limitelor sale. (Foto: NASA/Adriana Manrique)

După decenii în care „marginea” Sistemului Solar a rămas mai degrabă o idee decât o hartă, NASA spune că se apropie de cel mai clar tablou de până acum. Sonda IMAP (Interstellar Mapping and Acceleration Probe) a ajuns la destinația sa operațională, într-un punct special din spațiu, de unde va „scana” heliosfera, bula uriașă de particule și câmp magnetic creată de vântul solar, care ne separă de spațiul interstelar.

Miza nu e doar una de curiozitate: forma și „elasticitatea” heliosferei depind de activitatea Soarelui și de mediul interstelar din jur. Iar asta influențează cât de bine suntem „ecranați” de o parte din radiația cosmică care vine din afara Sistemului Solar.

De ce o sondă aflată aproape de Pământ poate studia marginea Sistemului Solar

Deși pare contraintuitiv, IMAP nu trebuie să zboare până la „capătul” Sistemului Solar ca să-l înțeleagă. Sonda a fost plasată la punctul Lagrange 1 (L1), la aproximativ 1,5 milioane km de Pământ spre Soare, o regiune unde atracția gravitațională a celor două corpuri se echilibrează într-un mod util pentru observații stabile, precizează intr-un comunicat cei de la NASA.

De acolo, IMAP poate măsura particule numite „atomi neutri energetici” (ENA), produse când vântul solar se lovește de particule din mediul interstelar, în zona unde heliosfera se întâlnește cu spațiul din afară (inclusiv heliopauza și regiuni de șoc). Analizând ENA „din toate direcțiile”, sonda poate reconstrui o hartă 3D a frontierelor și a modului în care ele se schimbă în timp.

Ce urmează de la 1 februarie și de ce e important și pentru „vremea spațială”

Misiunea își începe oficial colectarea de date științifice operaționale pe 1 februarie, după o perioadă de „comisionare” în care instrumentele au fost pornite și calibrate. Echipa a anunțat deja prime rezultate („first light”) promițătoare, inclusiv date ENA consistente pe un interval foarte mare de energii, un semn că „radiografia” pe care o promite IMAP chiar va fi una detaliată.

În paralel, poziția din L1 îi permite să urmărească Soarele fără obstacole și să contribuie la monitorizarea vremii spațiale, cu avertizări de ordinul zecilor de minute pentru episoade periculoase de radiație. Iar în timp ce doar Voyager 1 și Voyager 2 au trecut efectiv dincolo de heliopauză, IMAP ar putea completa „povestea” lor cu o imagine globală, nu doar cu măsurători pe o singură traiectorie.