06 feb. 2026 | 06:30

Mașina scârțâie la trecerea peste limitatoare: arcuri, bucșe sau amortizoare, semnele uzurii

AUTO
Mașina scârțâie la trecerea peste limitatoare: arcuri, bucșe sau amortizoare, semnele uzurii
Speed bumper în trafic

Un scârțâit la trecerea peste limitatoare de viteză este diferit de o bătaie. Sună mai “cauciucat”, uneori ca un pat de lemn vechi, alteori ca o ușă care se freacă în balamale. În multe cazuri, problema nu e o piesă ruptă, ci o piesă îmbătrânită, uscată sau montată sub tensiune. Și tocmai de aceea, scârțâitul are tendința să apară intermitent: azi e, mâine dispare, după ploaie se schimbă, iarna se accentuează.

Limitatoarele sunt “testul perfect” pentru suspensie, pentru că obligă roata să urce și să coboare controlat, cu viteză mică. Asta scoate la iveală frecări și articulații care altfel trec neobservate. Dacă scârțâitul apare mai ales la urcare, ai o poveste. Dacă apare la coborâre, ai alta. Dacă apare doar când ai oameni în mașină, ai deja un indiciu că sarcina schimbă unghiuri și pune bucșele în alt regim.

De unde vine scârțâitul și cum îl legi de piesa corectă

Bucșele sunt sursa numărul unu. Când cauciucul îmbătrânește, când se fisurează sau când se usucă, începe să “cânte” la comprimare. Bucșele barei stabilizatoare, bucșele brațelor, bucșele de prindere ale amortizorului, toate pot produce un scârțâit care pare să vină dintr-un colț, dar uneori se transmite prin caroserie și te păcălește. Dacă sunetul se schimbă după spălarea mașinii, după ploaie sau după ce treci prin bălți, e un semn clasic de frecare influențată de umiditate.

Arcurile pot scârțâi și ele, dar mai rar din metal pe metal, mai des din zonele de sprijin, acolo unde arc și taler se întâlnesc printr-un tampon. Dacă tamponul e degradat sau arc-ul nu mai stă perfect așezat, la comprimare poate apărea un scârțâit cu tonalitate mai “metalică”. Uneori se aude ca o frecare scurtă, repetitivă, fix în momentul în care mașina se ridică de pe limitator.

Amortizoarele sunt adesea acuzate pe nedrept. Un amortizor uzat dă mai degrabă balans, instabilitate, “plutire”, decât scârțâit. Totuși, prinderile amortizorului, burduful, flanșa și elementele din jur pot scârțâi. Dacă scârțâitul este însoțit de o mică lovitură sus, iar volanul “simte” ceva la manevre, flanșa amortizorului urcă rapid pe lista de suspecți.

Pași simpli de verificare și cum eviți reparațiile greșite

Începe cu un test controlat pe același limitator, la aceeași viteză. Treci o dată drept, apoi oblic, cu o roată mai sus decât cealaltă. Dacă scârțâitul se schimbă drastic între cele două treceri, ai indicii că bara stabilizatoare și bucșele ei sunt implicate, pentru că diferența de cursă stânga-dreapta solicită stabilizatoarea mai mult.

Apoi fă testul de sarcină. Repetă trecerea cu o persoană în plus pe bancheta din spate sau cu bagaj în portbagaj. Dacă apare scârțâitul doar atunci, te uiți mai atent la bucșele care lucrează în unghiuri diferite sub greutate: bucșe de braț, bucșe de punte spate, suporturi. Sunetul “la încărcat” este foarte util, pentru că îți arată că nu e doar un plastic care vibrează, ci o articulare care freacă.

La service, cere un control al bucșelor în stare încărcată, nu doar “cu roata în aer”. Unele jocuri și frecări se văd mai bine când suspensia este în poziție de lucru. Dacă ți se propune să schimbi direct amortizoare “ca să fii sigur”, insistă să ți se arate exact ce semn de uzură justifică schimbarea: scurgeri, joc, pierdere de eficiență la test. Scârțâitul, singur, este mai des despre cauciuc și montaj decât despre amortizor ca piesă internă.

Dacă problema e minoră și ține de bucșe uscate, uneori soluția reală este înlocuirea bucșelor, nu “spray minune”. Lubrifianții pot masca temporar zgomotul, dar dacă cauciucul e crăpat sau dacă bucșa se rotește în loc să se taseze elastic, scârțâitul revine, iar uzura se accelerează.