Lecțiile dure ale anului ce tocmai s-a încheiat: de ce trebuie securitatea cibernetică să protejeze deciziile umane, nu doar sistemele

Pe măsură ce 2026 începe, una dintre cele mai importante concluzii desprinse din evenimentele anului trecut este incomodă, dar esențială: marile eșecuri de securitate cibernetică din 2025 nu au fost cauzate, în principal, de atacatori excepțional de sofisticați.

Problema reală a fost modul în care organizațiile au înțeles eșecul și consecințele acestuia asupra oamenilor care trebuie să ia decizii critice.

În multe cazuri, sistemele au rămas aparent funcționale. Indicatorii erau verzi, platformele online, iar infrastructura nu părea complet compromisă.

Cu toate acestea, în spatele acestei aparențe, încrederea în date s-a erodat, iar oamenii au fost forțați să acționeze fără certitudinea că informațiile pe care se bazau erau corecte. Astfel, riscul cibernetic a încetat să mai fie doar o problemă tehnică și a devenit, în mod clar, o problemă de calitate a deciziilor.

Despre atacurile din sănătate și colapsul încrederii în date

Un exemplu relevant este atacul ransomware asupra Change Healthcare, care a afectat întregul ecosistem de procesare a cererilor de rambursare din sistemul medical american, scrie publicația Dark Reading.

Chiar dacă sistemele au fost repuse în funcțiune, spitalele și furnizorii de servicii medicale au lucrat săptămâni întregi cu date incomplete, plăți întârziate și proceduri manuale improvizate.

Un scenariu similar s-a desfășurat în cazul Ascension, unde incidentele de securitate nu au însemnat doar indisponibilitate tehnică, ci o revenire forțată la documente pe hârtie, acces limitat la informații clinice și un nivel ridicat de incertitudine în actul medical de zi cu zi. Medicii nu mai puteau distinge clar între sisteme indisponibile și sisteme active, dar cu date nesigure.

În aceste condiții, deciziile clinice au devenit mai lente și mai riscante. Ezitarea în situații critice și probabilitatea crescută de erori au fost efecte directe ale lipsei de încredere în informațiile disponibile.

Lecția este clară: recuperarea nu trebuie să se concentreze exclusiv pe repornirea serviciilor, ci și pe restabilirea trasabilității, a integrității datelor și a încrederii utilizatorilor în ceea ce văd pe ecran.

Atunci când defecțiunile globale scot la iveală limitele actualei securități

Un alt moment definitoriu al anului 2025 a fost pana globală provocată de o actualizare defectuoasă a platformei CrowdStrike.

Deși nu a fost vorba despre un atac, efectele au fost masive: zboruri anulate, servicii medicale întârziate și blocaje în activitatea unor companii din întreaga lume. Elementul-cheie nu a fost cauza tehnică, ci prăbușirea rapidă a încrederii operaționale.

Decidenții s-au confruntat cu instrucțiuni de recuperare neclare, adaptate diferit în funcție de mediu, și cu imposibilitatea de a verifica independent starea reală a sistemelor.

În lipsa unor mecanisme externe de confirmare și a unor ghiduri clare privind ce este sigur de făcut și ce nu, multe organizații au aplicat modificări de urgență fără validări adecvate, doar pentru a-și relua activitatea.

Probleme similare au fost observate și în zona identității și a controlului accesului, unde conturi administrative partajate, credențiale de urgență fără termen de expirare și lipsa unor revizuiri post-incident au slăbit capacitatea organizațiilor de a înțelege cine a făcut ce și când. Accentul pus exclusiv pe disponibilitate a compromis auditabilitatea și responsabilitatea.

Concluzia generală a acestor episoade este că programele de securitate cibernetică sunt încă prea concentrate pe oprirea atacurilor și pe restaurarea rapidă a funcționării.

Ele nu sunt proiectate pentru a proteja deciziile umane în condiții de incertitudine, pentru a semnala clar când datele nu mai sunt de încredere sau pentru a menține responsabilitatea în timpul crizelor.

Pentru viitor, securitatea cibernetică trebuie să evolueze către un model centrat pe oameni. Protejarea deciziilor, a identității și a încrederii în informații trebuie să devină obiective explicite.

Dacă sistemele sunt concepute să eșueze într-un mod inteligibil și controlat, multe dintre pagubele din 2025 pot fi evitate. Nu prin eliminarea tuturor incidentelor, ci prin asigurarea faptului că, atunci când lucrurile merg prost, oamenii pot lua decizii sigure și informate.