INTERVIU EXCLUSIV „Heated Rivalry” – creatorul Jacob Tierney povestește despre serialul „Rivalitate arzătoare” care a rupt toate topurile pe HBO Max: „Serialul iubește iubirea”

Există povești care pornesc dintr-o competiție clară – cine e mai bun, cine cedează primul, cine rămâne în picioare – și ajung să spună, pe nesimțite, ceva mai incomod despre identitate, frică și limitele pe care ți le impune imaginea publică. „Rivalitate arzătoare” („Heated Rivalry”) intră fix în zona asta: folosește energia sportului ca pretext, dar îți livrează, de fapt, o dramă despre alegeri imposibile și vulnerabilități pe care nu le poți ascunde la nesfârșit.

La invitația HBO Max, Playtech (Ozana Mazilu) a discutat într-un interviu de tip round table cu Jacob Tierney, creatorul serialului „Heated Rivalry”, despre cum se construiește tensiunea dintre personaje și de ce povestea funcționează tocmai pentru că nu încearcă să „îndulcească” miza emoțională. În contextul unei lansări gândite să țină publicul aproape, conversația capătă și mai mult sens: serialul e făcut să fie trăit episod cu episod, nu „consumat” pe repede înainte.

Când îl vezi în România și de ce contează ritmul săptămânal

„Rivalitate arzătoare” a avut premiera în România pe 23 ianuarie, pe HBO Max, și sigur ai auzit de el, pentru că nu știu ce efort de marketing a fost în spatele acestei producții, dar a fost PESTE TOT în social media. Mai mult, după ce s-a lansat pe platforma de streaming, oamenii au început să share-uiască încontinuu, deci, ce să mai, mare succes are. Sezonul 1 are șase episoade lansate săptămânal, până pe 27 februarie. Formatul scurt taie din „umplutură” și lasă conflictul principal în față: fiecare episod are loc să împingă povestea înainte, nu doar să pregătească terenul pentru final.

Ritmul săptămânal schimbă felul în care te lipești de personaje. În loc să treci rapid peste detalii, ai timp să prinzi nuanțe, să recunoști micile gesturi care trădează adevărul și să lași tensiunea să se așeze. Dacă vrei să simți serialul exact cum a fost gândit, nu te grăbi să cauți spoilere: lasă fiecare episod să-și facă treaba și vezi cum pauza dintre ele devine, de fapt, parte din experiență.

Ce mize aduce povestea în lumea hocheiului

Povestea îi urmărește pe Shane Hollander și Ilya Rozanov, doi jucători de hochei prinși între ambiție, orgoliu și o atracție care le complică totul. În arenă, fiecare greșeală e publică; în afara ei, fiecare decizie devine o negociere între cine ești și ce îți permiți să arăți. Serialul de pe HBO Max mizează pe contrastele astea și le folosește ca să scoată la suprafață fricțiunea reală: presiunea performanței, reputația și controlul pe care crezi că-l ai asupra propriei povești.

Un detaliu important e baza literară: serialul e adaptat după romanul „Heated Rivalry” al autoarei Rachel Reid, ceea ce explică de ce relația nu e un simplu „twist”, ci axul principal al narațiunii. În distribuție apar Hudson Williams și Connor Storrie, alături de François Arnaud, Robbie G.K., Christina Chang, Dylan Walsh, Sophie Nélisse și Ksenia Daniela Kharlamova – un mix care susține mai degrabă tensiunea psihologică și dinamica dintre personaje decât spectacolul facil.

INTERVIU Jacob Tierney, creatorul „Heated Rivalry”

Succesul neașteptat al serialului „Heated Rivalry” a declanșat o discuție rară: cum arată o poveste queer plasată într-un sport perceput drept conservator, fără să cadă în tragedie, fără să transforme identitatea în „problemă” și fără să pedepsească personajele pentru fericirea lor. În conversația de mai jos, Jacob Tierney vorbește deschis despre deciziile-cheie din adaptare, despre refuzul de a face compromisuri în privința finalului, dar și despre cum gestionează „zgomotul” din jurul fenomenului.

Interviul urmărește inclusiv detalii de culise: de la alegerea structurală surprinzătoare de a repoziționa materialul din cărți, până la felul în care au fost coregrafiate scenele intime pentru a rămâne centrate pe personaje, nu pe șoc sau provocare.

Sezonul 2 și presiunea așteptărilor

Odată ce un serial devine „al publicului”, tentația e să scrii cu urechea la reacții, trenduri și teorii. Tierney spune că, tocmai când entuziasmul devine mai sonor, instinctul lui e să se întoarcă la sursă și să reducă influențele externe.

În loc să „servească” așteptările, preferă să continue metoda care a funcționat deja: să trateze povestea ca pe o călătorie ghidată de cărțile lui Rachel, cu atenție la ritm și la adevărul emoțional al personajelor.

Ozana Mazilu (Playtech): În primul rând, felicitări pentru succesul serialului. Având în vedere reacția la primul sezon, există lucruri pe care vrei să le aprofundezi în sezonul 2, mai ales dintre cele care i-au entuziasmat pe fani?

Jacob Tierney: Dacă sunt foarte sincer, încerc să scot complet din ecuație așteptările fanilor pentru sezonul următor. Vreau să continui să fac ce am făcut de la început: să urmez cărțile lui Rachel și să le las să mă ghideze spre ceea ce mi se pare corect pentru următoarele momente din viețile lui Shane și Ilya împreună. Sunt încântat că Rachel e atât de fericită cu ce am făcut până acum, pentru că acela e drumul pe care vreau să-l urmez.

Ozana Mazilu (Playtech): Spui că vrei să elimini așteptările. De ce?

Jacob Tierney: Pentru că, pe măsură ce e mai mult zgomot în jurul serialului, cu atât îmi vine mai mult să-l acopăr. Nu din lipsă de recunoștință, ci pentru că nu vreau ca reacțiile să conducă povestea. Vreau ca povestea să conducă povestea.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai lăsat să se înțeleagă că există lucruri pe care vrei să le păstrezi ca libertate de mișcare. Cât de mult poți spune despre ce urmează?

Jacob Tierney: Nu vreau să promit prea mult, pentru că încă nu am un plan complet, cap-coadă. Știu că există momente pe care oamenii le așteaptă și pe care și eu abia aștept să le scriu, dar vreau să îmi las loc de manevră. Pot spune însă că sunt foarte entuziasmat de dinamica dintre Ilya și Hayden în sezonul 2. Sunt incredibil de amuzanți împreună și antagonismul lor are un potențial foarte, foarte fermecător.

Ozana Mazilu (Playtech): Adică mizezi pe umor ca parte din progresia emoțională?

Jacob Tierney: Exact. Umorul nu e o pauză de la emoție, e o altă formă de intimitate. Când două personaje pot să fie acide, jucăușe și încă să rămână conectate, asta spune multe despre cum se simt în siguranță unul cu celălalt.

INTERVIU Jacob Tierney, creatorul „Heated Rivalry” – alegeri de adaptare, reprezentare și intimitate pe platou

Tierney insistă că „Heated Rivalry” nu și-a propus să fie un manifest, dar recunoaște că efectul cultural al serialului l-a surprins. În special faptul că povestea a depășit publicul așteptat și a ajuns până la comunități sportive care, istoric, au fost mai greu de „mișcat” de astfel de narațiuni.

Tot aici intră și două dintre mizele pe care le consideră nenegociabile: sexualitatea personajelor tratată ca parte firească din viața lor și un final fericit fără artificii menite să țină publicul „agățat” cu anxietate.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai scris și ai regizat serialul. Care a fost cea mai dificilă alegere creativă în adaptarea poveștii pentru TV?

Jacob Tierney: Cred că cea mai îndrăzneață alegere a fost să pun primul volum, „Game Changer”, în mijlocul serialului. Structural, e o decizie surprinzătoare și nu era neapărat ce se așteptau oamenii cu care lucram. Dar mă bucur că am făcut-o. Cred că a funcționat și sunt foarte mulțumit de acea porțiune a serialului.

Ozana Mazilu (Playtech): Și ce ai refuzat să compromiți?

Jacob Tierney: Două lucruri. Unu: sexul trebuia să fie prezent, asumat și în prim-plan. Doi: finalul trebuia să fie fericit. Nu exista nicio variantă în care să închei serialul cu cliffhanger. Nu exista nicio variantă în care să se termine într-un moment de îndoială. Voiam literalmente să îi vezi „plecând spre apus”. Asta mi-am dorit pentru cei doi.

Ozana Mazilu (Playtech): O parte din public a fost surprinsă să afle că Shane e autist. Ce a fost important pentru tine când ai scris un personaj autist?

Jacob Tierney: Sincer, nu am stat să „bifez” asta. L-am scris pe Shane ca pe Shane. E parte din cine este el și nu cred că am etichetat-o în mod explicit în serial, deși nu încape îndoială. Dar pentru mine a fost mai mult: „așa reacționează Shane”, „așa procesează informațiile”.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum ai evitat riscul unei reprezentări reductive?

Jacob Tierney: Cunosc destule persoane neurodivergente încât să știu că există foarte multe feluri în care autismul se manifestă emoțional și comportamental. Nu există un „mod corect”. Principiul meu a fost: rămâi fidel lui Shane. Apoi, foarte important, Ilya îl tratează cu empatie, nu cu judecată. Asta face ca trăsăturile lui să fie percepute ca ceva cald, endearing, nu ca ceva frustrant sau imposibil de înțeles pentru cineva care nu e neurodivergent.

Ozana Mazilu (Playtech): Serialul e o poveste de dragoste, dar e și despre frică și rușine într-un spațiu masculin. Ți-ai propus să „trimiți” un mesaj spre vestiarele sportive?

Jacob Tierney: Aș vrea să pot spune că da, dar adevărul e că nu m-am gândit că vom ajunge în vestiare. Nu mi s-a părut posibil. Într-o lume ideală, sigur, ar fi minunat. Dar nu a fost un plan. Am știut doar că trimitem iubire și speranță, iar asta e puternic.

Ozana Mazilu (Playtech): Și totuși, reacțiile au depășit așteptările.

Jacob Tierney: Da, și e unul dintre cele mai frumoase lucruri: oamenii care ne scriu și spun cât de mult i-a ajutat serialul, cât de mișcați sunt, că unii se simt schimbați de el. Sunt foarte recunoscător. Dar nu știu cum planifici așa ceva. Fac asta de mult timp și nu am avut nimic care să ajungă la atât de mulți oameni.

INTERVIU Jacob Tierney, creatorul „Heated Rivalry” – dincolo de rivalitate: cum poate un serial să schimbe conversația din hochei

Ozana Mazilu (Playtech): Crezi că serialul poate schimba atitudini în sport?

Jacob Tierney: Sper. Sper să fie parte dintr-o conversație care ar trebui să fie mai puternică și mai frecventă în sport. Hocheiul e un sport conservator în multe feluri, dar e și internațional, iar când ai mai multe voci, devine mai divers și mai sigur pentru oricine vrea să fie acolo.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai un exemplu concret care te-a surprins?

Jacob Tierney: Am auzit, de exemplu, un jucător vorbind despre asta într-o conferință de presă, spunând că ar susține o persoană queer în vestiar. Mi se pare uriaș. Și cred că e un prim pas important, mai ales că probabil nu au fost întrebați astfel de lucruri până acum. Suntem fericiți dacă serialul e măcar o parte din discuția asta.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum ți-a schimbat serialul perspectiva asupra rivalității ca temă?

Jacob Tierney: A făcut-o mai sexy. Rivalitatea e o metaforă minunată în romantism și e distractiv. Cu toții am simțit energia aceea spre cineva și, la început, o pui în sertarul greșit: „nu-mi place persoana asta”. Apoi îți dai seama: „mă gândesc prea mult la ei”. Dramatic e delicios: îți dă antagonism, umor și împinge povestea înainte.

Ozana Mazilu (Playtech): Și rivalitățile tale de fan?

Jacob Tierney: Sunt fan Montreal, așa că încă am o reacție îngrozitoare la Boston. Vreau să mă schimb și să fiu mai bun, dar nu pot (n.r. râde).

Ozana Mazilu (Playtech): De ce crezi că „Heated Rivalry” a atins atât de mulți oameni, inclusiv din afara comunității queer?

Jacob Tierney: Nu cred că e atât de complicat. E bucurie, e iubire. Și cred că am decis, colectiv, să luăm povestea în serios și să le dăm personajelor ce merită. De aceea sunt șase ore, nu un film. Nu am vrut să comprim. Am vrut să extind, să simți timpul care trece, dorul, tensiunea, așteptarea. Asta se face cu timp.

Ozana Mazilu (Playtech): Cât de mult contează finalul fericit în ecoul serialului?

Jacob Tierney: Enorm. Cred că dacă nu se termina atât de fericit, nu avea reacția de acum. Ce aud des de la public e: „am stat tot timpul așteptând să se întâmple ceva rău”. Și apoi, când nu se întâmplă, vor să-l revadă, pentru că știu că e în siguranță emoțional. Pot să treacă prin poveste fără stres, știind că va fi bine. Serialul își poartă inima la vedere. Iubește iubirea.

Ozana Mazilu (Playtech): Scenele intime par foarte „conduse” de personaje, nu doar provocatoare. Cum le-ai abordat din perspectiva consimțământului, coregrafiei și filmării?

Jacob Tierney: Le-am scris foarte specific, fiecare scenă e diferită: intenții diferite, dinamici diferite, finaluri diferite. Apoi le-am coregrafiat ca pe niște dansuri. Pentru că, dacă repeți pașii, corpul nu mai stă blocat în „mâna mea trebuie să stea aici ca să nu blochez camera”. Pe platou există cameră, lumină, cadre, poziții, tot felul de constrângeri tehnice. Coregrafia te ajută să treci peste asta și să ajungi la ce contează: conexiunea și intimitatea.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum ai creat un spațiu sigur pe set?

Jacob Tierney: Cu multă conversație. Cu mult dialog. Cu un plan clar. Coordonatoarea noastră de intimitate, Jayla Hunter, a fost incredibilă și a lucrat enorm cu actorii. Apoi am discutat și cu directorul de imagine despre cum filmăm, ce vedem, ce evităm, cum lăsăm scena să respire.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai un principiu personal legat de astfel de filmări?

Jacob Tierney: Da. Am fost copil actor, lucrez pe platouri de la patru ani. Un set e un mediu de lucru. Nu e un loc unde oamenii trebuie să fie inconfortabili sau împinși să facă lucruri pentru care nu sunt pregătiți. Iar când ai doi actori foarte curajoși, foarte entuziaști și cu o chimie extraordinară, totul devine mai ușor. Se încred unul în celălalt, iar asta se vede pe ecran.

INTERVIU Jacob Tierney, creatorul „Heated Rivalry” – povești queer fără tragedie și locul lor în cultura mainstream

Una dintre cele mai puternice teme recurente din discursul lui Jacob Tierney este refuzul explicit al tragediei ca „destin obligatoriu” pentru personajele queer. Într-un spațiu dominat mult timp de suferință, pierdere și pedepse narative, „Heated Rivalry” a ales deliberat bucuria.

Ozana Mazilu (Playtech): Spațiul sportiv a fost mult timp asociat cu hipermasculinitatea. Ce înseamnă pentru tine faptul că o poveste de dragoste gay nu doar că există acolo, dar prosperă?

Jacob Tierney: Cred că este foarte plăcut să vezi un serial queer de succes care nu este construit pe tragedie și nici pe traumă. Ca persoane queer, suntem obișnuiți cu asta. Eu am peste 40 de ani și am crescut văzând personaje gay fie ca relief comic, fie moarte, fie inexistente. Practic, existau doar câteva opțiuni narative.

Ozana Mazilu (Playtech): Ce s-a schimbat pentru tine, ca povestitor?

Jacob Tierney: Să fii eroul unei povești. Să fii văzut ca o ființă sexuală completă. Să nu trăiești constant sub umbra bolii, a morții sau a pedepsei atunci când vorbești despre propria sexualitate. Asta nu era ceva cu care am crescut eu. Era extrem de rar să vedem povești queer fericite. Și nu spun că trauma nu face parte din istoria noastră – face. Dar cred și că poveștile pe care le alegem pot să ne ducă mai departe.

Ozana Mazilu (Playtech): În ce sens?

Jacob Tierney: Dacă spunem la nesfârșit doar povești despre traumă, vom continua să ne simțim traumatizați. Mi se pare important să existe diversitate: și povești grele, și povești luminoase. Iar faptul că asta se întâmplă într-un sport e… sincer, foarte cool. Îmi place enorm ideea că tipi super macho ajung să le spună prietenelor lor că iubesc „serialul gay cu hocheiști”. Mi se pare fantastic. Și sper să se uite și ei.

Ozana Mazilu (Playtech): Te-a surprins reacția instituțională? Faptul că serialul a ajuns să fie menționat inclusiv de oameni din structurile oficiale ale sportului?

Jacob Tierney: Complet. Nu m-aș fi gândit niciodată că un comisar al unei ligi sportive va vorbi despre serialul meu. Este absolut nebunesc. Și e amuzant să îi vezi puțin inconfortabili cu ideea asta. Îmi place foarte mult.

INTERVIU Jacob Tierney, creatorul „Heated Rivalry” – de ce funcționează „Heated Rivalry” și ce rămâne după final

Spre finalul discuției, Tierney revine la întrebarea esențială: de ce a rezonat serialul cu atât de mulți oameni? Răspunsul lui evită explicațiile sofisticate și se întoarce mereu la aceeași idee simplă: emoția sinceră.

Ozana Mazilu (Playtech): Am vorbit mult despre succesul surprinzător al serialului. Dacă ar fi să explici, în cuvinte simple, de ce „Heated Rivalry” a atins atât de mulți oameni, ce ai spune?

Jacob Tierney: Sincer? Cred că este vorba despre bucurie. Despre iubire. Despre faptul că vezi o poveste de dragoste spusă cu seriozitate. Am decis, ca echipă, să nu tratăm asta ca pe un „guilty pleasure”, ci ca pe o poveste care merită timp și atenție.

Ozana Mazilu (Playtech): Timpul pare esențial în structura serialului.

Jacob Tierney: Absolut. De aceea este o miniserie de șase ore și nu un film. Cum ziceam mai devreme, nu am vrut să comprim povestea. Am vrut să o extind. Să simți trecerea timpului, dorul, tensiunea, așteptarea. Asta nu poți face într-o oră și jumătate.

Ozana Mazilu (Playtech): Crezi că finalul fericit este cheia impactului emoțional?

Jacob Tierney: Fără îndoială. Cred că dacă serialul nu s-ar fi terminat atât de fericit, nu ar fi avut reacția pe care o are acum. Ce aud cel mai des de la spectatori este: „Am așteptat tot timpul să se întâmple ceva rău”. Oamenii sunt obișnuiți cu asta.

Ozana Mazilu (Playtech): Și când acel moment nu vine?

Jacob Tierney: Atunci vor să-l revadă. Pentru că știu că sunt în siguranță emoțional. Pot să se lase purtați de poveste fără anxietate. Știu că nu va exista un accident stupid, o tragedie bruscă, o pedeapsă narativă. Știu că va fi bine. Iar asta schimbă complet experiența.

Ozana Mazilu (Playtech): Ce rămâne, în final, din „Heated Rivalry”?

Jacob Tierney: Cred că rămâne faptul că serialul își poartă inima la vedere. Iubește iubirea. Și oamenilor le place să vadă oameni care se iubesc. Acum îmi dau seama că am spus „iubire” de prea multe ori (n.r. râde).

Ozana Mazilu (Playtech): Poate tocmai asta e problema cea mai mică.

Jacob Tierney: Exact. Dacă asta e „defectul” serialului, sunt perfect împăcat cu el.