INTERVIU EXCLUSIV cu Tom, creatorul Lolitei: „AI-ul e motorul, eu sunt regizorul”, în spatele cântăreței care rupe TikTok-ul, dar nu există

Lolita arată ca „fata” pe care algoritmul o împinge fără ezitare: chip perfect, vulnerabilitate dozată, cadre cu lumină blândă și o estetică ce pare făcută să strângă instant complimente. Apoi vine vocea – o jale lipicioasă, cu nostalgie de peron și iubiri care dor, suficient de recognoscibilă cât să-ți rămână în cap după primul scroll. Pentru mulți, combinația a fost suficientă: fragmentele scurte au adunat sute de mii, uneori milioane de vizualizări, iar oamenii au cerut melodii întregi, pe repeat, pe YouTube.

Doar că în spatele fenomenului nu e o artistă care își pregătește concertele, nu e un studio, nu e o biografie clasică și nici măcar o existență fizică. Lolita e un proiect AI, iar omul care o „regizează” se prezintă simplu: Tom. În interviul de mai jos, el explică exact unde se termină „magia” algoritmilor și unde începe munca lui – de la versurile scrise integral de el și până la storyboard-ul fiecărui clip, cu montajul final făcut în Premiere Pro.

Dincolo de curiozitatea de culise, discuția atinge și întrebările grele: cum construiești o voce care să pară unică doar din prompturi, cum eviți orice zonă gri legată de drepturi, cât costă cu adevărat (în bani și ore) să împingi un univers digital în față și, mai ales, de ce transparența rămâne pentru el linia roșie. Dacă te-ai întrebat cum e posibil ca o cântăreață „care nu există” să transmită totuși emoție reală, aici găsești răspunsurile.

@ototototome Pã peronu’ dã la gara, stateam si fumam țigarã. Asa incepe sfarsitul unei povesti de dragoste #lolita #fy #aimusic #muzicatiktokro #fyp ♬ Pe peronu de la gara – Tom

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Pe Tom îl găsiți pe TikTok, Instagram și YouTube.

INTERVIU cu Tom, creatorul Lolitei, cântăreața care nu există

Playtech (Ozana Mazilu): Pentru proiectul „Lolita”, ce anume e făcut cu AI (voce, instrumental, imagine, scenariu, montaj) și ce e muncă manuală, pas cu pas?

Tom: Tot ce înseamnă Lolita pleacă din mintea mea. AI-ul este doar motorul de execuție. Eu fac regia, de la storyboard până la montajul final în Premiere Pro. Nu las AI-ul să decidă povestea; eu îi spun unde să meargă, cadru cu cadru.

Playtech (Ozana Mazilu): Versurile sunt generate tot cu AI sau sunt făcute de tine? Dacă sunt scrise de tine, cum le scrii? Pornești de la o poveste reală, de la expresii culese din comentarii sau de la un „vibe” de gen?

Tom: De obicei, totul începe în aer liber. Când sunt la plimbare cu Bella, cățelul meu, îmi vin idei pe care le notez rapid pe telefon. Pe măsură ce ne plimbăm, încep să conturez o poveste și să caut rimele potrivite. Workflow-ul meu este foarte intuitiv: uneori îmi vine o idee fixă, cum a fost la „Cercel”, unde am avut mai întâi refrenul. Alteori, pornesc de la o poveste generală, cum a fost la „Pe peronu’ de la gară”, unde aveam deja în minte firul narativ și stilul în care voiam să o duc. Versurile le scriu integral eu; de obicei lucrez la mai multe piese în paralel.

Playtech (Ozana Mazilu): Cum arată workflow-ul tău, de la idee la clipul final?

Tom: Primul lucru pe care îl fac este să lucrez la piesă. Ca fun fact, „Pe peronu’ de la gară” este făcută fix după ce am scos „Stau la geam” și nu i-am dat release până nu am ascultat-o de foarte multe ori; mi s-a părut ceva mai specială și am vrut să mă asigur că totul este cum trebuie. După ce am piesa gata, încep să lucrez la un storyboard. Mă gândesc: care este povestea? E un clip mai simplu sau fac ceva mai complex? După care generez cadrele: unele urmează să fie vorbite de Lolita, altele sunt cadre de mood, iar la final fac montajul în Premiere Pro.

Playtech (Ozana Mazilu): Mai ai și alți “artiști” AI la care lucrezi în prezent sau la care te gândești pentru viitor?

Tom: Am și alți artiști digitali, unul dintre ei fiind Amarie, care este mult mai introspectă decât Lolita. Amarie vine din zona de corporate, sătulă de atâta alb și atâta structură în lumea modernă, găsindu-și evadarea în natură. Lolita și Amarie sunt, cumva, două părți diferite din mine care vorbesc separat, fiecare pe limba ei. Mă bucur că lumea se regăsește în vocea lor.

Playtech (Ozana Mazilu): Ai studii muzicale sau ești autodidact? Și, dincolo de școală, ce te-a format cel mai mult: lăutărească veche, pop, manele, trap, folclor, electronic?

Tom: Sunt autodidact, așa am învățat cel mai bine, pe cont propriu. Activez în zona de visual design de 12 ani și am învățat totul de unul singur. După ce am terminat liceul, am încercat să intru la UNATC, la regie de film, dar nu am intrat. A fost o dezamăgire la momentul respectiv, dar m-a împins spre digital visual design. Între timp, am învățat singur și editare video, iar acum, că tehnologia a ajuns la nivelul potrivit, m-am aflat la o intersecție de abilități creative și tehnice care au favorizat crearea Lolitei. În liceu am ascultat mult rock, după care am început să diversific stilurile.

Playtech (Ozana Mazilu): Ce muzică îți place să asculți în mod normal, când nu lucrezi? Dă-mi câteva repere concrete: artiști/zone/decenii care te inspiră.

Tom: Când vine vorba de muzica pe care o ascult, sunt foarte eclectic; ascult cam din toate zonele, în funcție de mood. Îmi place să iau și viniluri necunoscute, să le ascult acasă și să văd cum sună – așa am descoperit trupe ca Resonators și Voilaaa. Las mai jos câteva exemple de piese și trupe care îmi plac acum:

• Mas Que Nada (Oliver Heldens, Ian Asher, & Sergio Mendes)
• Chambacú
• Cumbia Del Olvido (Nicola Cruz)
• Mona Ki Ngi Xica
• Queen’s Speech 4
• Abatina (Calypso Rose)
• Hooverphonic
• Sting
• Eye for an Eye (Boslen)
• SHUT UP (STORMZY)
• Perspektiva
• Zdob și Zdub
• Piese de la Cargo, Bosquito și Vama

Playtech (Ozana Mazilu): Vocea „Lolitei” pare să aibă o emoție foarte specifică. Cum ai construit vocea: e un model de voice conversion, un voice model antrenat, o combinație de sample-uri? Și cum te asiguri că nu calci pe drepturile cuiva?

Tom: Melodiile, cu tot cu voce, sunt realizate în Suno.com. Am lucrat destul de mult pentru a duce vocea Lolitei într-o zonă în care să pară diferită de alte creații realizate cu acest tool. Totul este construit exclusiv prin prompturi complexe. Nu am folosit niciodată sample-uri externe, voci împrumutate sau alte instrumente din afară. Am ales calea asta dintr-un respect profund pentru artă și pentru a fi absolut sigur că nu încalc drepturile nimănui. Vocea ei este, în esență, o amprentă digitală unică, născută dintr-o rețetă proprie la care am lucrat până când am simțit că, în sfârșit, are suflet.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Tom productions (@piesedelatom)

Playtech (Ozana Mazilu): La partea vizuală: ce programe ai folosit pentru clipuri (generare video, editare, colorizare, lipsync, upscaling) și de ce exact pe acelea?

Tom: La partea vizuală sunt într-o explorare continuă. Lumea AI-ului se mișcă incredibil de repede, așa că nu mă blochez într-un singur program. Schimb destul de des tool-urile pe care le folosesc pentru generare, lipsync sau upscaling, în funcție de ce apare nou pe piață și de ce textură am nevoie pentru o anumită poveste. Îmi place să experimentez, să testez limitele fiecărei tehnologii noi. Însă, indiferent de unde vin cadrele, producția finală o realizez în Premiere Pro.

Playtech (Ozana Mazilu): Dacă ar fi să estimezi, cât te-a costat un clip ca „Pe peronu’ de la gară” (abonamente, credite, asset-uri, timp de lucru)? Pune și o estimare de ore, ca să înțelegem „prețul” real.

Tom: Nu am ținut o evidență strictă a costurilor pentru acest clip; m-am lăsat purtat de fluxul creativ și am investit ceva resurse, dar nu am o sumă exactă. Țin să menționez că proiectul nu este încă monetizat și, chiar dacă ar rămâne nemonetizat, probabil aș continua să fac asta. Cred că e cel mai bun clip de până acum și îmi setez obiectivul de a crea unul care să îl depășească.

Playtech (Ozana Mazilu): Care e linia ta roșie la transparență: unde spui clar că e AI și de ce? Te tentează să transformi Lolita într-un proiect „asumat digital” sau vrei să testezi cât de departe merge iluzia în online?

Tom: Linia mea roșie este onestitatea totală. Spun din start că proiectul este AI – scrie clar în descrierea paginilor, pun tag-uri pe fiecare clip și le răspund personal oamenilor în comentarii când mă întreabă. Nu am vrut nicio secundă să vând o iluzie falsă sau să pretind că Lolita este o fată care stă fizic într-un studio. Pentru mine, faptul că este un proiect asumat digital nu reprezintă o problemă și nu știrbește cu nimic arta. Lolita este reală prin muzica ei și prin sentimentele pe care le transmite.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Tom productions (@piesedelatom)

Playtech (Ozana Mazilu): Cum vezi viitorul AI-ului în muzică peste 2-3 ani: o să fie „un instrument în plus” pentru artiști sau o să apară tot mai multe proiecte care înlocuiesc complet omul (voce, compoziție, imagine)?

Tom: Văd viitorul AI-ului ca pe o eliberare pentru creatori. Cred că poate ajuta mulți artiști să-și deblocheze creativitatea și să reducă acele ore moarte de stat în studio când simți că nu iese nimic. E ca un partener care îți dă o scânteie atunci când ești blocat. Nu cred că AI-ul va înlocui vreodată artiștii reali, pentru că nicio mașinărie nu poate simți sau trăi experiențele prin care trecem noi. Dar va fi un ajutor imens, atât pe partea vizuală, prin crearea de videouri cinematice care înainte erau imposibil de realizat de unul singur, cât și pe partea muzicală. Pentru mine, este instrumentul care mi-a permis să fiu regizorul propriului univers, fără să mai aștept aprobarea nimănui.

Playtech (Ozana Mazilu): Unde tragi tu granița etică la clonarea de voci și la „împrumutarea” de stiluri? Ce ți se pare acceptabil și ce ți se pare deja plagiat mascat, chiar dacă rezultatul e „original” tehnic?

Tom: Clonarea vocilor reale fără acordul acelor oameni este furt, nu artă. Pentru mine, este acceptabil să folosești AI-ul ca să-ți creezi propriile instrumente, propriile voci care nu există în realitate, exact cum un designer își creează propriile pensule în Photoshop. Plagiatul mascat apare atunci când folosești tehnologia doar ca să „imiți” succesul cuiva, fără să pui nimic de la tine.

Playtech (Ozana Mazilu): Crezi că ar trebui să existe reguli clare de transparență (etichetă obligatorie când e AI) și, dacă da, cum ai face asta fără să omori distracția și creativitatea? Ce te-ar convinge pe tine că o reglementare (gen AI Act) chiar ajută industria, nu doar o complică

Tom: Legat de reguli și transparență, cred că o etichetă obligatorie de „Creat cu AI” n-ar trebui văzută ca ceva care omoară distracția. Eu oricum fac asta deja, spun clar peste tot ce este proiectul, pentru că nu vreau să păcălesc pe nimeni și sunt mândru de cum am reușit să leg toate skill-urile mele de design și regie cu această tehnologie. O reglementare precum AI Act m-ar convinge că ajută cu adevărat dacă s-ar concentra pe protejarea artiștilor la sursă – adică pe modul în care sunt antrenate modelele. Mi se pare corect ca munca nimănui să nu fie folosită fără acord.