INTERVIU Designul de interfață de la butoane colorate până la aplicații îndrăgite – de vorbă cu Mircea Muraru

La 16 ani, primul proiect pare, de multe ori, doar o probă de curaj: încerci, greșești, mai înveți ceva, mergi mai departe. Pentru Mircea Muraru, însă, începutul timpuriu a devenit fundația unui traseu care a trecut prin design, development și apoi, din nou, prin UI/UX — dar cu o miză mult mai mare decât „cum arată” o interfață. Astăzi, ca Head of UX/UI Department la Grapefruit, vorbește despre experiență ca despre o sumă de alegeri de arhitectură, logică și obiective de business, nu doar despre ecrane frumoase.

În interviul de mai jos, intrăm în culisele unei agenții end-to-end și discutăm despre ce înseamnă delivery „cu adevărat bun”, de ce rețetele vechi de UI/UX nu mai țin pasul și cum folosești inteligența artificială ca accelerator, fără s-o lași să ia deciziile în locul tău. Dacă construiești produse digitale sau coordonezi echipe, o să găsești aici repere clare despre cum păstrezi coerența, cum ridici standardul de calitate și de ce un UI kit e util doar când e susținut de reguli, nu de automatisme.

INTERVIU Mircea Muraru, Head of UX/UI Department la Grapefruit

Mircea Muraru

Ozana Mazilu (Playtech): De la primul tău proiect la 16 ani până la rolul de UI/UX Lead în cadrul agenției Grapefruit. Cum ai ajuns în acest punct și ce decizii sau mindset ți-au schimbat cel mai mult traiectoria?

Mircea Muraru: Am început devreme în zona de design din pasiune. Dintr-o joacă am trecut de la identitate vizuală și graphic design, la UI/UX design și am fost fascinat de cum arată produsele digitale, cum se simt atunci când le folosești și ce face diferența dintre o experiență bună și una frustrantă. Ulterior, tranziția către development a venit firesc, sub forma unei nevoi de a înțelege mai bine ce se întâmplă în spate și care sunt limitele reale ale implementării.

Paradoxal, tocmai experiența din development m-a adus înapoi către UI/UX, dar cu o perspectivă complet diferită. A fost momentul în care am încetat să mai văd interfața ca pe un simplu livrabil și am început să o privesc ca pe rezultatul unor decizii mult mai profunde: de arhitectură, de logică, de comportamentul utilizatorilor și de obiectivele de business. Această schimbare de perspectivă a fost esențială pentru a aduce și mai multe îmbunătățiri muncii pe care o fac. Bine, să fii puțin pixel-perfect nu strică.

A doua decizie care mi-a schimbat traiectoria a fost renunțarea la focusul exclusiv pe execuție, în favoarea înțelegerii problemei. Am realizat că valoarea nu vine din cât de bine execuți, ci din claritatea cu care înțelegi ce faci, de ce faci și ce impact are rezultatul final. De aici, deschiderea către product thinking, delivery și, în timp, către roluri de leadership a venit natural.

Ozana Mazilu (Playtech): În Grapefruit ai purtat mai multe „pălării” (dezvoltare, UI/UX, delivery, leadership). Cum îți împarți timpul între aceste 4 roluri fără să pierzi calitatea muncii livrate către clienți?

Mircea Muraru: Cheia este că nu privesc aceste roluri ca pe niște funcții separate care concurează între ele, ci ca pe straturi diferite ale aceleiași responsabilități. Fie că vorbim de development, UI/UX, delivery sau leadership, toate contribuie la același obiectiv: livrarea unui produs bun, coerent și sustenabil pentru client.

Contextul din Grapefruit joacă un rol esențial aici. Există o cultură sănătoasă în care oamenii sunt încurajați să își extindă competențele, dar nu sunt lăsați să facă asta singuri. Managementul are un rol activ în ghidare, prioritizare și susținere, tocmai pentru ca această diversitate de responsabilități să nu ducă la scăderea calității, ci dimpotrivă.

Un alt factor important este nivelul ridicat al echipei. Când lucrezi cu oameni foarte bine pregătiți, poți distribui responsabilitățile inteligent. Iar atunci când cineva poartă mai multe „pălării”, nu o face haotic, ci cu obiective clare, așteptări bine definite și feedback constant. În practică, acest mod de lucru duce la livrări mai bune, nu mai slabe, pentru că deciziile sunt luate dintr-o perspectivă mai largă asupra produsului, nu dintr-un singur unghi.

Ozana Mazilu (Playtech): Ce înseamnă, concret, „delivery” bun într-o agenție end-to-end: ce indicatori urmărești și cum îți dai seama că un proiect e cu adevărat pe drumul corect?

Mircea Muraru: Delivery bun într-o agenție end-to-end nu se rezumă la respectarea deadline-urilor sau a scope-ului. Asta nu este un indicator de excelență ci minimul necesar.

Pentru mine, delivery bun începe cu modul în care este configurată echipa încă din primele zile. În Grapefruit avem un principiu foarte clar: the right people in the right seats. Îl aplic constant atunci când construim echipe de proiect, pentru că, din experiență, multe probleme de delivery nu apar din lipsă de competență, ci din alocări greșite și roluri neclare.

Un proiect este cu adevărat pe drumul corect atunci când există claritate la toate nivelurile: rolurile sunt bine definite, responsabilitățile sunt asumate, iar deciziile sunt luate de oamenii potriviți, la momentul potrivit.

Când aceste lucruri sunt corect setate de la început, delivery-ul nu mai devine un efort constant de „a stinge incendii”, ci o consecință naturală a unui sistem care funcționează bine.

Ozana Mazilu (Playtech):  Cum arată pentru tine un UI/UX „user-centric” în 2026: ce nu mai funcționează din rețetele vechi și ce practici ai adoptat în schimb?

Mircea Muraru: În 2026, UI/UX user-centric nu mai înseamnă aplicarea unor rețete universale sau a unor pattern-uri folosite mecanic. Acestea nu doar că și-au pierdut din relevanță, dar pot fi generate astăzi de AI mai rapid și mai ieftin decât oricine dintr-o echipă. Asta mută discuția din zona de execuție în zona de gândire strategică.

Pentru mine, user-centric înseamnă mai puțină obsesie pentru ecrane și mai mult focus pe comportamente reale, contexte reale de utilizare și consecințele deciziilor de design. Înseamnă validare continuă, nu presupuneri frumos ambalate în livrabile care arată bine, dar nu rezolvă probleme reale.

În practică, am adoptat abordări care separă clar estetica de claritate și care forțează conversația despre logică, nu doar despre vizual. Designul bun nu este cel care arată bine din prima, ci cel care funcționează bine în viața reală și rezistă în timp.

Ozana Mazilu (Playtech): Grapefruit se axează tot mai mult pe AI. Cum alegi unde are sens AI-ul în produs (research, design, development, QA, delivery) și unde mai degrabă încurcă?

Mircea Muraru: AI-ul are sens în produs atunci când este folosit ca un accelerator, nu ca un înlocuitor al gândirii. Îl folosim cu rezultate foarte bune acolo unde ne ajută să câștigăm timp: explorarea rapidă de idei, generarea de variante, sintetizarea informației și eliminarea muncii repetitive din research, design, development sau QA.

Devine problematic în momentul în care începe să ia decizii în locul echipei sau este folosit ca o scurtătură peste înțelegerea reală a utilizatorilor. Dacă nu înțelegi problema și oamenii pentru care construiești produsul, AI-ul nu te ajută să iei decizii mai bune, te ajută doar să mergi mai repede într-o direcție greșită.

De aceea, criteriul după care alegem unde are sens AI-ul este simplu: îl folosim pentru viteză și suport, dar păstrăm decizia, responsabilitatea și contextul acolo unde contează cel mai mult: la oameni.

Ozana Mazilu (Playtech): Povestește-mi despre un proiect în care ai ridicat standardul de calitate: ce ai schimbat în review, testare, design system sau rutină de livrare ca să obții un rezultat mai bun?

Mircea Muraru: Pentru mine, standardul de calitate nu este un checklist bifat la finalul proiectului, ci un mindset care te obligă constant să îți schimbi perspectiva. Să te pui, pe rând, în rolul clientului, pentru a înțelege nevoia reală de business, și în rolul utilizatorului final, pentru a evalua dacă experiența este cu adevărat clară și eficientă.

Au existat proiecte în care, chiar spre final, ne-am dat seama că livram ceva corect din punct de vedere al procesului și al standardelor stabilite inițial, dar nu neapărat cea mai bună soluție pentru utilizatori. În loc să mergem mai departe din inerție, am ales să ne oprim, să reevaluăm deciziile și să ajustăm direcția, chiar dacă asta a însemnat efort suplimentar și recalibrare în echipă.

Rezultatul a fost un produs mai solid și o lecție clară: standardele de calitate nu sunt statice. Ele evoluează odată cu produsul, cu contextul și cu nivelul de înțelegere pe care îl construiești pe parcurs. Iar rolul meu a fost tocmai să creez spațiul și disciplina necesare pentru ca aceste ajustări să poată fi făcute la timp, nu ignorate de dragul livrării rapide.

Ozana Mazilu (Playtech): Dacă te uiți la următorii 2–3 ani, ce skill-uri vrei să consolidezi (pentru tine și pentru echipă) și ce fel de produse sau probleme ți-ar plăcea să ataci în continuare?

Mircea Muraru: Am fost mereu foarte critic cu propria muncă și am încercat constant să eficientizez procesele pe care le folosesc. De fiecare dată când am simțit că ceva poate fi făcut mai clar, mai simplu sau mai logic, am tratat asta ca o prioritate. În contextul actual, în care AI-ul ne oferă tot mai multe instrumente, această nevoie de claritate și disciplină devine și mai importantă.

În următorii ani, atât pentru mine, cât și pentru echipă, focusul este pe consolidarea unor procese mature și scalabile, pe consultanță digitală reală, nu doar livrare de execuție, și pe dezvoltarea unei gândiri de produs solide. Mă interesează să construim produse în care complexitatea este gestionată corect și transformată în decizii simple, asumate, care ajută clienții să vadă clar direcția.

AI-ul este un instrument puternic în acest context, dar nu diferențiatorul principal. Diferența o face disciplina cu care îl integrăm într-un proces bine gândit și capacitatea echipei de a lua decizii bune, nu doar rapide.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum crezi că se va schimba rolul designerului UI/UX pe măsură ce AI-ul preia tot mai mult din execuția vizuală și din prototipare?

Mircea Muraru: Pe măsură ce AI-ul preia tot mai mult din execuția vizuală și din prototipare, rolul designerului UI/UX se mută clar din zona de „a face” în zona de decizie și responsabilitate. Există deja tool-uri care pot genera nu doar interfețe, ci și o bună parte din implementare, ceea ce face posibil să ajungi foarte rapid de la zero la ceva funcțional.

Provocarea reală apare însă după acest punct. Drumul de la „merge” la un produs matur, scalabil și cu adevărat orientat către utilizatori este mult mai lung și mult mai complex. Acolo nu mai contează viteza de generare, ci capacitatea de a lua decizii corecte: ce merită construit mai departe, ce trebuie simplificat sau eliminat și când este momentul să oprești o direcție care arată bine, dar nu rezolvă probleme reale de business sau de utilizare.

În acest context, designerul devine mai puțin un executant și mai mult un filtru de decizie. Valoarea lui nu va fi dată de cât de repede produce ecrane, ci de claritatea cu care ghidează produsul într-o direcție coerentă și sustenabilă.

Ozana Mazilu (Playtech): Într-o lume cu interfețe generate dinamic, ce va mai însemna „design system” și cum îl ții coerent când AI-ul produce variații la scară?

Mircea Muraru: Un design system matur nu înseamnă doar un set de componente vizuale, ci un set de reguli care explică ce folosim, când folosim și de ce. Există deja tool-uri care pot genera nu doar interfețe, ci și o bună parte din implementare, ceea ce face posibil să ajungi foarte rapid de la zero la ceva funcțional.

Ce contează acum este să definești foarte clar ce este stabil și ce este permis să varieze: ce probleme rezolvă un pattern, ce compromisuri acceptă și în ce contexte nu mai este potrivit. Practic, design system-ul se mută din Figma în logică, reguli și constrângeri explicite.

Coerența nu mai vine din a corecta fiecare ecran generat de AI, ci din faptul că AI-ul lucrează peste o bază de decizii bine gândite.

Ozana Mazilu (Playtech): Care sunt competențele UI/UX care vor deveni „non-negociabile” în următorii 3–5 ani: research, product thinking, conversional UI, data literacy sau altceva?

Mircea Muraru: Product thinking-ul și research-ul vor rămâne competențe de bază, dar în următorii ani diferența reală va fi făcută de capacitatea de a interpreta datele și de a înțelege nevoia reală de business din spatele lor. Nu mai este suficient să colectezi insight-uri sau feedback; esențial este să le pui în context, să le corelezi și să le traduci în decizii clare care influențează produsul.

La fel de importantă devine capacitatea de a înțelege experiența utilizatorilor în relație directă cu obiectivele clientului. Designerul care aduce valoare nu este cel care optimizează izolat o interfață, ci cel care poate explica impactul acelor decizii în termeni de business.

În acest context, una dintre competențele non-negociabile va fi abilitatea de a funcționa ca o punte de legătură între între business, produs și UI/UX. Dublată de adaptabilitate și de capacitatea de a naviga contexte în continuă schimbare, această abilitate va separa designerii relevanți de cei care rămân blocați într-un rol strict de execuție.

Ozana Mazilu (Playtech): Ce tip de experiențe crezi că vor domina: UI clasic pe ecrane, interfețe conversaționale, agenți autonomi, multimodal (voce + imagine) sau o combinație — și cum proiectezi pentru asta?

Mircea Muraru: Nu cred că va exista un singur tip de experiență dominantă. Tipul de interfață depinde mult prea mult de produs, de context și de segmentul de utilizatori ca să vorbim de o soluție universală. În majoritatea cazurilor, oamenii vor pur și simplu să rezolve ce au de făcut cât mai rapid, cu cât mai puțin efort.

Deși, din perspectivă UX, este tentant să construiești experiențe conversaționale din urma cărora un AI să „completeze lucrurile în spate”, există posibilitatea ca pentru o anumită tipologie de utilizator să nu fie cea mai eficientă soluție.

De aceea, abordarea corectă nu este să proiectăm experiențe ca să fim „în trend”, ci să pornim de la nevoi reale și contexte reale de utilizare. Fiecare produs este diferit și fiecare public are propriile așteptări. Rolul nostru este să alegem tehnologia potrivită pentru problemă, nu să forțăm problema să se potrivească unei tehnologii.

Ozana Mazilu (Playtech): Care sunt cele mai mari riscuri ale AI-ului în UI/UX (bias, dark patterns automatizate, pierderea identității de brand, supra-personalizare) și ce principii ai pune ca să le eviți?

Mircea Muraru: Cel mai mare risc este apariția validărilor false. AI-ul poate produce rezultate coerente, bine structurate și convingătoare, iar asta creează ușor impresia că o soluție este corectă, chiar și atunci când nu a fost validată în context real.

Problema apare atunci când output-ul AI-ului nu mai este chestionat. Dacă lipsește experiența sau gândirea critică, soluțiile generate sunt acceptate pentru că „arată bine” sau „sună logic”, nu pentru că rezolvă o nevoie reală.

Principiul de bază este simplu: AI-ul este un instrument, nu o autoritate. Deciziile importante trebuie să rămână umane și să fie susținute de research real, feedback de la utilizatori și experiență practică. Cu cât AI-ul este mai prezent în proces, cu atât crește responsabilitatea de a filtra, valida și asuma deciziile finale.