INTERVIU cu Emilia Clarke și Haley Lu Richardson, din serialul „PONIES”: ce le-a atras pe actrițe la un thriller plasat în Moscova anului 1977. „Visam în rusă”

„PONIES” pornește, la prima vedere, ca un thriller de spionaj clasic, plasat în plin Război Rece, cu CIA, Moscova, identități duble și mize uriașe. Dar, foarte repede, serialul se dovedește a fi mult mai mult decât atât. Sub stratul de tensiune, conspirații și pericol constant, se află o poveste profund umană despre două femei care își pierd brusc reperele și sunt forțate să se reinventeze, într-o lume care nu le-a fost niciodată cu adevărat prietenoasă.

Bea și Twila nu sunt eroine clasice, sigure pe ele și imbatabile, ci personaje fragile, contradictorii, aflate într-un proces dureros și, uneori, amuzant de descoperire personală.

Emilia Clarke și Haley Lu Richardson au vorbit deschis despre modul în care au construit aceste personaje și despre cât de personală a devenit, pentru amândouă, experiența „PONIES”.

Clarke o descrie pe Bea ca pe o femeie prinsă în capcana perfecțiunii, mereu atentă să nu greșească, să mulțumească, să fie „așa cum trebuie”, dar care, pe interior, este epuizată de această luptă continuă.

Cum a apărut în public sora criminalului lui Mario Berinde: oamenii au reacţionat imediat

Horoscop 4 februarie 2026. Zodia care poate fi dezamăgită în iubire dacă ia decizii pripite

De cealaltă parte, Twila, interpretată de Haley Lu Richardson, vine cu o energie opusă: liberă, zgomotoasă, aparent lipsită de griji, dar cu traume adânc îngropate și o nevoie reală de siguranță emoțională. Întâlnirea dintre ele nu este doar motorul poveștii, ci și nucleul emoțional al serialului.

Cele două actrițe au vorbit, de asemenea, despre chimia instantanee dintre ele, despre încrederea construită aproape organic și despre felul în care relația Bea-Twila devine o formă de sororitate rar întâlnită în serialele de gen.

De la presiunea de a vorbi rusă fără să cunoști limba, la modul în care dansul modelează felul în care un personaj ocupă spațiul, până la umorul care se strecoară natural în cele mai tensionate situații, toate acestea pot fi citite în rândurile următoare.

INTERVIU cu Emilia Clarke și Haley Lu Richardson, din serialul „PONIES”

INTERVIU cu Emilia Clarke și Haley Lu Richardson, din serialul „PONIES” – „În Rusia avem autonomie, pe care nu o avem în America. Odată intrat, mergi până la capăt, nu?”

Î: Emilia, poți vorbi despre Bea atunci când o întâlnim prima dată la Moscova, ca soție a unui agent CIA? Pare foarte disperată să facă totul perfect în viața ei.

Emilia Clarke: Ca să o spun direct, a o interpreta pe Bea a fost profund, intens și, într-un mod tulburător, foarte ușor de relaționat cu cine sunt eu ca persoană. A fost mai puțin actorie [râde]. Bea își dorește doar ca oamenii să o placă și să facă bine. Când o întâlnim prima dată pe Bea, ea este cu siguranță într-o stare de hiperconștiență, vrea să facă totul corect, să-și mulțumească soțul și să se asigure că totul este în regulă. Dar începi să vezi și primele semne mici ale dorinței ei de a face mai mult decât atât, gen: „Am fost la Wellesley. Sunt, de fapt, inteligentă”. În esență, Bea este obosită să încerce să facă totul perfect. Așa că faptul că pornește în această călătorie, că se simte mai mult ca Twila [Haley Lu Richardson] și preia influența Twilei, o face mai relaxată și mai conștientă de propriile dorințe.

Î: Haley, cum a fost să o joci pe Twila? Are o atitudine lipsită de griji care ajunge să fie un atu pe măsură ce se implică tot mai mult cu CIA.

Haley Lu Richardson: A fost grozav. Este, cu siguranță, personajul meu preferat pe care l-am jucat vreodată. Unele lucruri mi-au fost evidente, iar altele m-au surprins prin ceea ce au scos la iveală din mine. Am rezonat cu Twila și cred că, sincer, a fost o experiență foarte vindecătoare ca persoană, să pot să mă accept cu tot „prea mult”-ul meu, cu libertatea mea, cu faptul că sunt zgomotoasă și nefiltrată. Dar mai este și faptul că Twila trăiește, alături de Bea, pentru prima dată în viața ei, un spațiu sigur în care poate fi cu adevărat vulnerabilă și poate confrunta rușinea profundă, reprimată sau suprimată, din interiorul ei. A fost, de fapt, cel mai terapeutic arc de personaj pe care l-am avut vreodată. A fost foarte tare.

Emilia Clarke: A fost foarte eliberator. Ajungem, într-un fel, să fim oglinzi una pentru cealaltă. Ne putem arăta una alteia așa cum suntem și ne putem vindeca prin asta.

Î: Ce credeți că le determină pe aceste femei să se întoarcă în Rusia și să-și riște viața după moartea soților lor?

Emilia Clarke: Sunt două motive diferite pentru fiecare dintre noi. Pentru Bea, simt că nevoia de a afla ce s-a întâmplat a fost un motiv major pentru care a vrut să se întoarcă. Dar este și revenirea într-un loc în care aceste femei își construiseră vieți. Întoarcerea în America, pentru amândouă, e ca un „ce ne așteaptă acolo?”. A fi nevoite să o ia de la capăt a părut greșit. Este și revenirea într-un loc în care era recunoscută ca adult, ca cineva cu un loc de muncă. În Rusia avem autonomie, pe care nu o avem în America. Odată intrat, mergi până la capăt, nu?

Haley Lu Richardson: Twila nu vrea să se întoarcă în America din cauza unei traume personale și pentru că își dorește o viață palpitantă și aventură. Dar cred că există și o atracție subconștientă pentru ambele femei, care se simte poate spre finalul sezonului, ceva mai mare, care ne împinge să ne găsim pe noi înșine. De parcă aici ar trebui să fim. Pur și simplu cred că asta aveau nevoie aceste două femei.

INTERVIU cu Emilia Clarke și Haley Lu Richardson, din serialul „PONIES”

INTERVIU cu Emilia Clarke și Haley Lu Richardson, din serialul „PONIES” – „Visam în rusă”

Î: Ceea ce urmează după această decizie declanșează aventurile voastre în lumea spionajului, un domeniu pentru care atât Bea, cât și Twila au un talent brut, natural.

Emilia Clarke: Amândouă ajungem să facem lucruri care sunt în afara zonei noastre de confort. Munca ne cere să ne concentrăm pe slăbiciunile noastre și să le transformăm în puncte forte, dar aceste slăbiciuni sunt și extrem de necesare pentru jobul respectiv. De exemplu, Bea trebuie să învețe să se murdărească pe mâini. Twila trebuie să învețe cum să și le curețe.

Haley Lu Richardson: Să mă conectez cu latura mea sensibilă, să încerc să fiu vulnerabilă și să mă conectez cu adevărat cu oamenii.

Emilia Clarke: Adică structura pe care David (Iserson) și Susanna (Fogel) [creatorii] au scris-o pentru întregul serial este pur și simplu atât de ofertantă. Sunt aceste două femei și iată ce le lipsește. Dar au una pentru cealaltă. Acest job le cere să se schimbe. În această situație, munca le obligă să se transforme pe ele însele, așa că apar o mulțime de ramificații din care poate ieși o poveste captivantă. Scenariile curgeau foarte ușor.

Haley Lu Richardson: Da, Doamne. Este rar să-ți dai seama cât de bun este un scenariu după primele 10 pagini și să spui: nu vreau să mă opresc nici măcar ca să-mi fac un sandviș.

Emilia Clarke: Da, exact: ce se întâmplă mai departe? Și apoi ce se întâmplă pe apă? Pe măsură ce veneau rescrierile, miza creștea din ce în ce mai mult, pentru că au creat această structură atât de flexibilă, încât puteai să o duci în aproape orice direcție.

Î: Emilia, trebuie să te întreb: pe măsură ce parcurgeai scenariile și spuneai „asta e grozav”, când a fost momentul în care ți-ai dat seama că Bea are FOARTE multă rusă de vorbit? Nici nu mi-am dat seama că nu vorbești deloc limba și că a trebuit să o înveți de la zero!

Emilia Clarke: Nu sunt lingvist! Oamenii îmi dau aceste limbi, dar, ca ființă umană, eu vorbesc doar engleză. Când primești scenariile, subconștientul meu e de genul: italicele înseamnă că e în rusă. Dar eu citesc scenariile în engleză, așa că nici măcar nu procesez ce urma să am de făcut. Îmi amintesc că eram la cină cu niște prietene, înainte să plec la Budapesta, și le-am spus: fetelor, jumătate din replicile mele sunt în rusă. Iar ele au zis: ce? Și eu: e literalmente enorm de mult. Și ele: „mai e o săptămână până pleci la Budapesta, ce cauți aici? Du-te acasă și învață-ți naibii rusa!”. A fost genul de atac de panică constant care a început de Crăciun și a devenit din ce în ce mai rău [râde].

Apoi ajung la Budapesta, iar profesoara pe care mi-au dat-o repeta aceleași cuvinte rusești la nesfârșit. Eu credeam că le repet corect, pentru că am impresia că am ureche bună, iar ea spunea doar: „Nu”. Îmi tot amintea că tot ce făceam era greșit și am început să clachez. Apoi David și Susanna m-au salvat spunând că îmi pot găsi un alt profesor. Și a venit celălalt profesor, care a fost incredibil. Avem o relație atât de frumoasă. L-am iubit enorm. Adică am petrecut la fel de mult timp cu Fabien (Enjalric – coach de dialect rus) cât am petrecut cu Haley.

Haley Lu Richardson: Poate chiar mai mult. Eu eram mereu: ești sigură că nu vrei să ieșim, să bem ceva? [râde]

Emilia Clarke: Visam în rusă, dar doar replicile mele în rusă. A trebuit să învăț niște fraze foarte specifice. A fost foarte, foarte, foarte greu și m-a făcut să plâng. Dar când îți iese, senzația e extraordinară.

INTERVIU cu Emilia Clarke și Haley Lu Richardson, din serialul „PONIES”

INTERVIU cu Emilia Clarke și Haley Lu Richardson, din serialul „PONIES” – „Cred că amândouă ne-am făcut personajele cât de bine am putut”

Î: Haley, te-ai antrenat ca dansatoare și mi-am dat seama cât de mult a contat această abilitate când o vedem pe Twila. Ea își folosește corpul pentru a se prezenta într-un mod care este atât încrezător, cât și protector. Poți vorbi despre cum te-a ajutat pregătirea ta fizică să creezi acest personaj pe care îl vedem pe ecran?

Haley Lu Richardson: În primul rând, când te aud vorbind despre rusă, mă face să mă simt atât de caraghioasă, pentru că în timp ce tu învățai rusă, eu mă gândeam la accentul Twilei, care e un mod de a vorbi foarte subtil și diferit. Mi s-a părut extrem de greu și eram: cum o să fac asta? Lucram cu un coach de accent, dar tu învățai o limbă cu totul diferită!

Emilia Clarke: Nu, sunt lucruri complet diferite! Complet, complet diferite. Haley este o dansatoare incredibilă. Îți înțelegi corpul.

Haley Lu Richardson: Da, am crescut dansând. De când eram copil mic. Așa că simt că am fost mereu prezentă în corpul meu și înțeleg că emoțiile mele sunt foarte strâns legate de întregul meu corp, ceea ce cred că mă ajută să intru în personaje. Pentru mine, actoria înseamnă să descopăr manierismele și fizicalitatea lor. Felul în care merge Twila — există această libertate și o duritate hotărâtă pe care și-o impune pentru a putea exista în lume. Își balansează mult brațele când merge. Stă așezată cu tot corpul desfăcut. O urmăream pe Emilia cum stătea într-o scenă și mă gândeam: ce pot face eu care să fie exact opusul?

Emilia Clarke: Este atât de puternic. Haley m-a învățat enorm despre pozitivitatea corporală. Să o vezi exprimându-se prin corpul ei este intoxicant. Este atât de radical, de încurajator și de frumos să urmărești pe cineva care este atât de prezent fizic în propriul corp și care își asumă spațiul pe care îl ocupă.

Haley Lu Richardson: Atribui toate acestea dansului, pentru că te face conștient de felul în care faci totul în viață. Apreciez foarte mult că ai observat asta, pentru că este modul meu de a intra în personaje, mai ales în Twila.

Î: La baza serialului stă relația de sororitate dintre Bea și Twila. Având în vedere chimia foarte puternică de pe ecran, sunt curios dacă vă cunoșteați dinainte sau dacă a fost o camaraderie instantanee când v-ați întâlnit prima dată.

Emilia Clarke: Poate ne știam dintr-o altă viață, dar în aceasta ne-am întâlnit pe Zoom [râde]. Am avut un Zoom minunat, iar energia ta luminoasă a trecut dincolo de ecran. Îmi amintesc că am încheiat Zoom-ul și apoi am vorbit cu Katherine (Bridle), producătoarea mea executivă, și i-am spus: tocmai mi-am întâlnit sora.

Haley Lu Richardson: Am simțit imediat onestitatea ta ca ființă umană. Nu-mi place să vorbesc negativ despre această industrie și despre oamenii din ea, dar sunt mulți oameni pe care îi întâlnești și care joacă un rol, sau încearcă să fie altceva, sau vor ceva de la tine – există acel sentiment în stomac care te face să nu ai încredere. Dar singurul lucru pe care l-am simțit eu în stomac a fost că pot avea încredere în tine.

Emilia Clarke: Cred că amândouă suntem persoane destul de deschise.

Haley Lu Richardson: Și, în esență, credem în aceleași lucruri. În plus, ne iubim. [O îmbrățișează pe Emilia].

Î: Această apropiere a făcut scenele mai dinamice, pentru că vă distrați atât de mult împreună?

Emilia Clarke: Cred că am intrat foarte ușor într-un ritm. Din punctul de vedere al personajelor, primeam tot ce aveam nevoie. Am obținut aproape instantaneu nivelul potrivit de fricțiune.

Haley Lu Richardson: Mi-am dat seama chiar din prima scenă pe care am filmat-o. Țin minte că mă gândeam că sunt atât de multe necunoscute în prima zi. Eram emoționată în legătură cu cum o să fim împreună, pentru că nu repetasem cu adevărat sau ceva de genul ăsta. M-am așezat la acel bar și, după primele câteva duble, mi-am amintit că m-am gândit: e atât de ușor. Ceea ce facem poate fi foarte greu, dar lucrul cu [Emilia], pur și simplu cursivitatea relației și schimbul dintre noi s-au așezat natural.

Î: Deși PONIES este un thriller de spionaj plasat în Războiul Rece, există și un nivel de umor care străbate întregul serial. A fost dificil, ca actori, să jucați pe atât de multe planuri diferite fără să exagerați într-o direcție sau alta?

Emilia Clarke: Cred că amândouă ne-am făcut personajele cât de bine am putut. Am avut o regie minunată din partea tuturor regizorilor noștri, care ne-au ținut pe linia corectă. Dar știu că, în cazul lui Bea, totul era extrem, extrem de important. Iar dacă te implici cu adevărat, prin însăși natura acestui lucru, devine foarte amuzant.

Haley Lu Richardson: Eu nu prea am avut ocazia să joc personajul amuzant, așa că asta a fost un alt lucru eliberator pentru mine. De obicei nu sunt atât de expresivă cu fața. Sau îmi spun: nu vorbi așa sau nu face să sune ca o glumă. Dar cu Twila, nu doar că asta este natura ei, ci face parte și din masca pe care o afișează. Așa că am putut să merg cu adevărat în direcția asta.

Iar cu Viet (Nguyen), regizorul episoadelor trei și patru, am simțit cu adevărat că încuraja latura amuzantă a Twilei, ceea ce mi-a plăcut enorm, pentru că m-a ajutat să o înțeleg mai bine. M-am trezit împingând limitele cât de „știc” puteam fi. A fost foarte interesant de explorat în cadrul tonului serialului.

Emilia Clarke: Dar apoi, pe măsură ce serialul avansează, apar aceste momente care nu sunt amuzante, ci profund serioase și emoționale, iar ele devin cu atât mai puternice.

Î: Cum v-au influențat costumele dezvoltarea personajelor?

Emilia Clarke: Totul se datorează Anastasiei (Magoutas – creatoarea de costume). Este incredibilă și foarte deschisă colaborării.

Haley Lu Richardson: Extrem de deschisă colaborării. Era atât de conectată la aceste femei și la parcursul lor. Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus la telefon a fost: „Nu cred că Twila ar trebui să poarte vreodată fustă sau rochie”. Iar eu am fost: Doamne, bineînțeles că nu. Doar când sunt sub acoperire — acelea sunt singurele două momente în care port o rochie. În rest, aproape de fiecare dată port pantaloni și bocanci masivi care ar putea strivi zece bărbați. A fost destul de distractiv.

Emilia Clarke: Hainele noastre conțineau arcurile personajelor, ceea ce ne-a ajutat enorm.

Î: Putem vorbi despre cât de uimitoare sunt decorurile anilor ’70 pentru acest serial? Cum a fost să pășiți în ele pentru prima dată?

Emilia Clarke: Extraordinar. Sara (K White – scenografă pentru serialul PONIES) a fost absolut genială.

Haley Lu Richardson: Am filmat o mare parte din serial în locații reale din Budapesta, dar când am intrat în decorurile construite, mai ales în „bula”… Bula a fost ceva uriaș!

Emilia Clarke: Oh, bula a făcut oficial faptul că eram într-un serial de spionaj. Și apoi ne-am pierdut mințile în bulă.

Haley Lu Richardson: Ne-am pierdut mințile în bulă. Doamne! Bula avea ceva în aer care pur și simplu ne-a făcut să o luăm razna. Apoi adaugă-l pe Nicholas (Podany – Ray) și pe Adrian (Lester – Dane) în bulă. O scenă cu cinci replici dura ore întregi pentru că nu ne puteam opri din râs.

Emilia Clarke: Ne-am distrat foarte mult. Ne-am jucat mult.

Haley Lu Richardson: Și apoi săracul Adrian trebuia să spună acele replici serioase de spion CIA.

Emilia Clarke: Îi spuneam „tati Dane”. Și uneori se enerva pentru că pur și simplu nu-l lăsam să joace paragrafe întregi de monolog.

Haley Lu Richardson: Râdeam cu lacrimi în ochi chiar când se spunea „acțiune”. Sincer, au fost unele dintre cele mai amuzante momente din viața mea.

Primele două episoade din serialul „PONIES” sunt disponibile pe SkyShowtime, începând cu data de 30 ianuarie 2026. Ulterior, câte un episod va fi disponibil săptămânal.