IBM a creat unul dintre cele mai impresionante hard diskuri din istorie. A fost depășit în doar trei ani

Astăzi este normal să ai în buzunar un card de memorie de sute de gigabytes sau un SSD minuscul cu viteze impresionante. La sfârșitul anilor ’90 însă, lucrurile stăteau complet diferit. Memoria flash era scumpă și oferea foarte puțin spațiu de stocare, iar IBM a venit cu o soluție care părea desprinsă din viitor.

Compania a reușit să miniaturizeze un hard disk mecanic până la dimensiunea unei monede mari. Proiectul s-a numit Microdrive și a fost considerat o adevărată demonstrație de inginerie. Totuși, succesul său a fost de scurtă durată, deoarece memoria flash a evoluat mult mai rapid decât anticipase oricine, notează How to Geek.

Un hard disk complet funcțional într-un dispozitiv cât un card CompactFlash

Lansat în 1999, IBM Microdrive avea capacități de 170 MB și 340 MB, însă ceea ce impresiona nu era spațiul de stocare, ci modul în care fusese construit.

În interiorul carcasei se afla un hard disk în toată regula: un platan magnetic de doar 1,08 inci, un motor care îl rotea la 4.500 rpm, un cap de citire și scriere și toată electronica necesară funcționării.

Dispozitivul respecta standardul CompactFlash Type II, ceea ce însemna că putea fi introdus în aparatele foto digitale și în alte echipamente compatibile fără adaptoare speciale.

Pentru acea perioadă, realizarea era spectaculoasă. IBM reușise să miniaturizeze aproape toate componentele unui hard disk clasic fără să compromită funcționalitatea.

Microdrive era soluția ideală pentru aparatele foto digitale

La începutul anilor 2000, camerele foto digitale începeau să devină populare, însă cardurile de memorie ofereau foarte puțin spațiu și costau extrem de mult.

Un Microdrive de 1 GB putea stoca sute de fotografii comprimate sau aproximativ 100 de imagini la rezoluție maximă, fără compresie. Pentru fotografii vremii, acesta era un avantaj important.

În plus, raportul dintre preț și capacitatea de stocare era superior celui oferit de memoria flash. Din acest motiv, Microdrive și-a găsit rapid locul în aparatele foto profesionale și semiprofesionale.

Memoria flash a evoluat mai repede decât anticipa IBM

Problema a fost că tehnologia flash s-a dezvoltat într-un ritm incredibil. În 2001, SanDisk a prezentat primul card CompactFlash de 1 GB, iar în anul următor acesta a ajuns pe piață. La doar aproximativ trei ani după lansarea Microdrive, memoria flash reușise deja să ofere aceeași capacitate de stocare.

La început, cardurile flash erau mai scumpe decât soluția IBM. Totuși, prețurile au scăzut rapid, iar avantajele au devenit evidente: consum redus de energie, lipsa pieselor în mișcare și o rezistență mult mai mare la șocuri. În fața acestor beneficii, viitorul Microdrive devenea tot mai incert.

Chiar și Apple a folosit Microdrive înainte să treacă la memoria flash

După ce IBM și-a unit divizia de stocare cu Hitachi în 2003, dezvoltarea Microdrive a continuat.

Au apărut modele de 4 GB și ulterior de 6 GB, iar performanțele au fost îmbunătățite considerabil. Una dintre cele mai cunoscute utilizări ale acestei tehnologii a fost în primul iPod mini, lansat de Apple.

Dispozitivul putea stoca aproximativ o mie de melodii și a avut un succes important la acea vreme. Totuși, avantajul a durat foarte puțin.

Apple a lansat ulterior iPod nano, care folosea memorie flash în locul unui hard disk miniatural. Era mai ușor, mai rezistent și oferea aceeași capacitate la același preț.

Astfel s-a încheiat povestea uneia dintre cele mai spectaculoase realizări inginerești din industria calculatoarelor. Microdrive a demonstrat că un hard disk poate fi redus la dimensiunea unui card de memorie, însă evoluția extrem de rapidă a memoriei flash i-a scurtat existența. În doar câțiva ani, o invenție considerată revoluționară a devenit o curiozitate din istoria tehnologiei.