HANDS-ON ASUS ZenBook Duo (2026) – laptopul cu două ecrane ajuns la maturitate. Cât de mult a progresat cel mai original ultraportabil

Sunt genul de laptopuri care îți schimbă din prima reflexele: înainte să deschid un browser, mâna îmi fuge spre ideea de a împărți spațiul în două, de parcă aș avea deja un monitor extern în rucsac. ZenBook Duo (2026) intră fix în categoria asta, doar că de data asta senzația nu mai e de concept curajos, ci de produs copt, gândit pentru drumuri, cafea pe colțul mesei și mult multitasking real, nu doar demo de scenă.

Diferența pe care o simți imediat e că nu mai trebuie să „ierți” laptopul pentru formă ca să ajungi la fond. ASUS pare că a lucrat la toate micile fricțiuni pe care le auzi mereu la dual-screen: stabilitate, ergonomie, autonomie, răcire, conectică. Iar când adaugi două OLED-uri de 14 inci cu specificații serioase, un sistem de baterii de 99Wh și un corp mai compact, începi să înțelegi de ce varianta 2026 are un aer de „așa trebuia să fie de la început”.

ASUS ZenBook Duo ocupă spațiu puțin, dar îți oferă mult loc de lucru / foto: Playtech

Prima impresie: două OLED-uri care chiar schimbă felul în care lucrezi

Primul lucru pe care îl observi este cât de natural devine spațiul suplimentar. ZenBook Duo (2026) folosește două ecrane OLED de 14 inci, iar tranziția dintre ele e vizibil mai coerentă datorită spațiului redus între panouri. În practică, asta contează mai mult decât pare pe hârtie: când muți o fereastră de pe ecranul de sus pe cel de jos, nu mai ai senzația că „sari” peste o prăpastie, ci că lucrezi pe un canvas împărțit.

Apoi te lovește calitatea efectivă a ecranelor. Rezoluția 3K și rata de refresh de 144Hz fac interfața să arate extrem de clară și fluidă, iar OLED-ul, cu contrastul lui, îți dă un avantaj uriaș când lucrezi seara sau în lumină mixtă. Dacă editezi foto, apreciezi imediat acuratețea culorilor și faptul că poți ține pe un ecran timeline-ul, iar pe celălalt previzualizarea sau panourile de editare. Dacă scrii, îți vine natural să lași documentul sus și research-ul jos, fără să mai jonglezi obsesiv cu Alt-Tab.

Și pentru că ambele sunt tactile și au suport pentru stylus, apar scenarii care nu sună a marketing. În modul „carte”, de exemplu, citești și adnotezi mai confortabil decât pe un ultraportabil clasic, mai ales dacă ai de parcurs PDF-uri, brief-uri sau pagini lungi. Dacă faci schițe rapide, ecranul de jos devine un fel de planșetă, iar cel de sus rămâne pentru referințe sau tool-uri. Important e că nu simți că ecranul secundar e un moft: își găsește rolul în primele 10 minute.

ASUS ZenBook Duo poate fi folosit imediat ca un laptop ”normal” / foto: Playtech

Portabilitate și autonomie: surpriza plăcută a unui dual screen matur

ZenBook Duo a avut mereu o provocare: să fie credibil ca laptop de luat zilnic cu tine, nu doar ca stație mobilă pentru ocazii. Modelul din 2026 pare să atace direct problema asta prin două direcții: construcție și baterie. Șasiul din Ceraluminum are un vibe premium și, mai important, îl simți ca pe un material gândit pentru uz intens, nu doar pentru vitrină. În plus, designul cu balama retractabilă și suportul integrat îți dau mai multă încredere când îl pui în diverse poziții, pentru că nu se simte fragil sau „pe muchie”.

Tastatura detașabilă, cu sistemul MagLatch și pini pogo retractabili, e genul de detaliu pe care îl apreciezi abia după ce îl folosești. E rapidă la andocare, iar când o scoți din ecuație, nu rămâi cu sentimentul că ai sacrificat complet experiența de laptop. Dacă lucrezi mult în deplasare, îți recomand să-ți formezi un obicei simplu: când ai de scris mult, păstrează modul clasic; când ai de citit, de comparat, de montat idei sau de făcut layout, detașează tastatura și folosește ambele ecrane ca pe un mini-setup de birou. În felul ăsta, dual-screen-ul devine un instrument, nu un compromis.

ASUS ZenBook Duo poate și să pară un laptop uzual / foto: Playtech

Autonomia e cealaltă piesă mare. Sistemul cu două baterii, cu un total de 99Wh, îți promite genul de libertate pe care, sincer, nu o asociezi instinctiv cu două OLED-uri. În utilizare mixtă, cheia va fi cum îți calibrezi obiceiurile: luminozitate, refresh, câte aplicații ții active și cât de des aprinzi ambele ecrane la maximum. Dar ideea de bază e clară: ASUS încearcă să-ți ofere un Duo pe care să nu-l tratezi ca pe un laptop care cere priză la fiecare câteva ore.

Și mai e ceva: dimensiunile și greutatea. Faptul că poți ajunge în jurul a 1,35 kg fără tastatură și în jur de 1,65 kg cu tastatura, plus un profil sub 2 cm în modul complet, schimbă psihologic relația cu dispozitivul. Nu mai e „laptopul dual-screen pe care îl iau când am nevoie”, ci începe să fie „laptopul meu”, punct.

ASUS ZenBook Duo pare un gadget futurist, dar au trecut deja câteva generații / foto: Playtech

Performanță, răcire și conectivitate: detaliile care contează când îl folosești zilnic

Un dual-screen bun trăiește sau moare după cum se mișcă în sarcini reale. ZenBook Duo (2026) vine cu procesoare Intel Core Ultra din generația nouă (inclusiv o configurație de top Core Ultra X9), iar accentul cade pe eficiență și pe AI local, nu doar pe cifre brute. Dacă faci multitasking serios, o să simți că e genul de platformă care încearcă să rămână stabilă și predictibilă, mai ales când ai multe ferestre, call-uri, exporturi ușoare și aplicații creative deschise simultan.

Partea interesantă e răcirea. ASUS vorbește despre fante frezate CNC, suprafață de răcire extinsă și ventilatoare mai mari, iar în utilizarea tip „hands-on” asta se traduce printr-o senzație de control mai bun al temperaturilor când împingi laptopul. Pentru tine, important e să urmărești două lucruri: dacă își păstrează performanța în sarcini susținute și cât de repede devine audibil. Dual-screen-ul nu iartă, pentru că ai tendința să rulezi mai mult simultan, iar un ultraportabil care intră rapid în throttling îți strică exact avantajul principal, adică ritmul.

ASUS ZenBook Duo vine cu aceeași tastatură satisfăcătoare / foto: Playtech

Conectivitatea e, în mod plăcut, una dintre zonele unde ZenBook Duo (2026) se comportă ca un laptop „serios”, nu ca un obiect de design. Thunderbolt, USB-A, HDMI full-size și Wi-Fi 7 înseamnă că îl poți integra ușor într-un setup cu monitor extern, SSD-uri rapide, dock-uri și accesorii fără să te lovești imediat de dongle-uri. Dacă ești genul care lucrează hibrid, o să îți prindă bine să-ți construiești o rutină: acasă, îl pui pe suport și îl folosești ca două monitoare; la birou sau pe teren, îl lași în modul clasic, dar păstrezi ecranul secundar pentru notițe, chat-uri, referințe sau tool-uri.

Software-ul joacă și el un rol. ScreenXpert, cu gesturi și management pe două ecrane, e genul de strat care, dacă e bine făcut, îți scade fricțiunea zilnică. Ideea ca laptopul să detecteze un anumit unghi de deschidere și să activeze automat funcții de partajare sau adnotare e fix genul de automatizare discretă care te ajută dacă lucrezi cu oameni, cu feedback rapid, cu prezentări sau cu revizii pe documente. Într-un Duo, micile scurtături sunt diferența dintre „wow, ce interesant” și „nu mă mai întorc la un singur ecran”.

În final, ZenBook Duo (2026) nu mai pare un experiment care cere toleranță, ci un ultraportabil cu o identitate clară: pentru tine dacă trăiești în multitasking, dacă alternezi între scris, research, editare ușoară și comunicare, și dacă vrei spațiu de lucru fără să cari un monitor. Dacă îl tratezi ca pe un laptop normal, o să-ți ofere deja un premium solid. Dacă îl folosești intenționat, ca pe un sistem cu două ecrane, îți poate schimba radical felul în care îți organizezi ziua.