Greșeala colosală a unui muzeu: Cum a încurcat timp de zeci de ani oasele altui animal cu cele de mamut

Fragmente osoase considerate timp de peste șapte decenii fosile de mamut lânos au fost identificate recent ca aparținând unor balene antice, în urma unor analize științifice moderne realizate în Alaska.

Descoperirea corectează o eroare veche de generații și arată cât de mult pot schimba tehnologiile actuale interpretarea unor artefacte muzeale aparent bine cunoscute, scrie Science Alert, care citează un studiu publicat în Journal of Quaternary Science.

Fără semne de întrebare timp de decenii

Oasele au fost descoperite în 1951 de arheologul Otto Geist, în timpul unei expediții desfășurate în regiunea Beringia, în interiorul statului Alaska, nu departe de orașul Fairbanks.

Dimensiunea impresionantă a fragmentelor și contextul geografic au dus la concluzia, considerată firească la acel moment, că acestea provin de la un mamut lânos, specie emblematică a Epocii Glaciare.

Fosilele au fost catalogate ca atare și depozitate în colecțiile Muzeului Universității din Alaska, unde au rămas aproape neatinse timp de zeci de ani.

Identificarea nu a fost pusă sub semnul întrebării, iar oasele au devenit parte din patrimoniul muzeal asociat faunei preistorice terestre.

Situația s-a schimbat abia recent, odată cu lansarea programului „Adopt-a-Mammoth”, care a permis finanțarea unor teste detaliate de datare și analiză pentru fosile mai vechi din colecție.

Vezi și:

Poate un om să fie înghițit de o balenă? Ce arată știința și cazurile reale

Datarea cu radiocarbon a declanșat suspiciunile

Primele rezultate surprinzătoare au venit din analiza cu radiocarbon, care a indicat că oasele au o vechime de aproximativ 2.000-3.000 de ani.

Această perioadă este mult prea recentă pentru mamuți, care ar fi dispărut din Alaska continentală în urmă cu aproximativ 13.000 de ani.

Biogeochimistul Matthew Wooller a explicat că, dacă datarea ar fi fost corectă pentru un mamut, ar fi rescris complet istoria extincției acestei specii. Tocmai de aceea, cercetătorii au decis să verifice ipoteza inițială și să reevalueze complet identitatea oaselor.

Analizele izotopice au oferit rapid indicii decisive. Nivelurile ridicate de azot-15 și carbon-13 sunt caracteristice animalelor marine și nu pot fi asociate cu erbivore terestre, precum mamuții. Aceste semnături chimice au indicat că fosilele proveneau dintr-un mediu oceanic.

Confirmarea finală a venit din analiza ADN-ului mitocondrial, care a identificat rămășițele ca aparținând unor specii de balene, printre care balena dreaptă din Pacificul de Nord și balena Minke comună.

Un nou mister: cum au ajuns oasele atât de departe de coastă

Descoperirea a rezolvat o confuzie veche, dar a ridicat o întrebare nouă: cum au ajuns rămășițe de balenă la peste 400 de kilometri de cea mai apropiată coastă?

Cercetătorii iau în calcul mai multe scenarii, inclusiv transportul oaselor de către comunități umane din trecut, posibil pentru utilizări practice sau rituale, dar și eventuale erori de catalogare sau de localizare în documentele originale din anii ’50.

Deși răspunsul final rămâne incert, un lucru este clar: ipoteza mamutului a fost definitiv exclusă. Studiul demonstrează importanța reevaluării colecțiilor muzeale cu ajutorul metodelor moderne și arată că inclusiv descoperiri „clasice” pot ascunde povești complet diferite.

Pensionarii cu venituri sub 3.000 de lei vor beneficia de ajutor de la stat. Suma va fi oferită de două ori pe an