Gigabit pe firele de telefon: experimentul care îți arată că rețeaua din pereți nu e pierdută

În casele vechi, tehnologia modernă are un obicei enervant: vine la pachet cu lucrări. Vrei internet stabil în birou, în dormitor și lângă televizor, dar nu vrei să spargi pereți pentru cablu. Și, de multe ori, nici nu ai trasee gândite pentru ethernet, ci doar pentru telefonie fixă.

Un britanic (autorul blogului The HFT Guy) a pornit exact din dilema asta și a ajuns la o soluție surprinzător de elegantă: a refolosit cablajul telefonic deja tras prin casă ca să obțină legături de tip gigabit, folosind modemuri GIGA Copper. Povestea a fost preluată și de Tom’s Hardware, care punctează clar de ce metoda poate fi un upgrade masiv față de adaptarea prin rețeaua electrică.

Ce e interesant aici nu e doar „hack-ul” în sine, ci faptul că îți dă o opțiune realistă între două extreme: ori tragi cablu nou (cost, praf, timp), ori te mulțumești cu soluții wireless sau powerline care pot varia mult de la o cameră la alta.

De ce firele de telefon încă pot fi aur pentru rețeaua de acasă

În multe locuințe din UK (și nu numai), prizele de telefon sunt peste tot, în timp ce prizele de rețea lipsesc cu desăvârșire. The HFT Guy descrie obsesia locală pentru „phone sockets”, inclusiv situații în care un apartament mic are mai multe prize de telefon decât ar avea sens, dar aproape niciodată ethernet.

Liviu Dragnea, apariţii din ce în ce mai rare. Fostul lider PSD şi-a schimbat viaţa de când a ieşit din lumea politică

Horoscop zilnic 5 februarie 2026. Zodia care dă lovitura în afaceri, un vis din copilărie i se îndeplinește

Până să ajungă la ideea de a folosi cablurile telefonice, autorul a trăit „viața clasică” a celor care vor internet în camere îndepărtate: adaptoare powerline și compromisuri. În teorie, powerline e comod: bagi două module în prize și ai rețea. În practică, rețeaua electrică e zgomotoasă, apar interferențe, scade viteza și crește latența, mai ales când ai consumatori variați în casă (surse, încărcătoare, electrocasnice). Trecerea pe cabluri de telefon (cupru dedicat) reduce din haosul specific electricului și, în general, îți dă o conexiune mai previzibilă.

Diferența majoră e că ethernet și telefonia fixă au un lucru comun: cuprul. Uneori, cablajul pentru telefonie din pereți e chiar Cat5 sau similar, doar că folosit „pe sărăcie” (două fire pentru voce). Problema e topologia: în multe case britanice, instalația telefonică e „în lanț” (daisy chain), pe când ethernet-ul clasic vrea stea (star topology), cu trasee dedicate către un punct central. De aici și senzația de „morman de fire” pe care o descrie autorul când descoperă cum a fost făcută instalația.

Mai apare și o confuzie frecventă: nu e suficient să schimbi mufa din RJ11 în RJ45. Ethernet folosește, în mod normal, toate cele opt fire dintr-un cablu și e sensibil la felul în care sunt perechile răsucite și terminate. Telefonia clasică folosește doar două fire, iar dozele pot fi legate în serie. Din acest motiv, ai nevoie de echipamente care „împachetează” datele pe linia existentă, menținând semnalul stabil.

G.hn și GIGA Copper: cum scoți internet gigabit dintr-o priză de telefon

Soluția folosită în experiment se bazează pe modemuri GIGA Copper (modelul G4201TM în cazul relatat), care transmit date peste cablu telefonic folosind standardul G.hn (Wave2). Pe scurt, în loc să „convertești mufa”, ai un echipament care modulează semnalul de date și îl împinge pe firele existente, apoi îl recuperează în cealaltă cameră și îl scoate ca ethernet.

Schema e simplă: pui un modem lângă router și îl legi cu un cablu ethernet. Din modem intri în priza de telefon de pe perete. În camera unde vrei conexiune cablată, pui al doilea modem: din perete intri în modem, iar din modem scoți ethernet în PC, consolă sau un switch. Practic, „internetul ajunge în pereți”, apoi îl „scoți” din nou unde ai nevoie.

De ce funcționează atât de bine? Pentru că G.hn împarte semnalul în multe sub-canale pe un spectru mai larg, apoi ajustează dinamic încărcarea cu biți și corecția de erori. Asta înseamnă că legătura se poate adapta la zgomot, la calitatea cablului și la eventuale pierderi, fără să pice la prima interferență.

În scenariul „InHome” (cel relevant pentru o locuință), poți avea mai multe adaptoare în aceeași rețea, iar lățimea totală de bandă se împarte între dispozitive. Important e să înțelegi ideea: nu primește fiecare cameră „gigabit garantat” simultan, dar poți ajunge la viteze foarte mari și, mai ales, stabile, comparativ cu multe alternative fără cablu nou. Manualele acestor dispozitive menționează și diferențe între moduri de lucru (SISO cu 2 fire, MIMO cu 4 fire), ceea ce poate influența performanța în funcție de ce cabluri ai trase.

The HFT Guy a testat conexiunea și a obținut rezultate apropiate de gigabit, inclusiv pe telefon, ceea ce a confirmat că metoda nu e doar teorie. În plus, el subliniază un avantaj care se simte imediat în utilizare: latență mai bună și fluctuații mai mici decât pe powerline, ceea ce contează pentru jocuri, streaming fără buffering și transferuri mari în rețea.

Ce înseamnă pentru tine: când merită și ce capcane să eviți

Dacă vrei să aplici ideea, cel mai mare obstacol nu e tehnologia, ci instalația existentă. Unele trasee sunt făcute prost, sunt legate în lanț, au îmbinări ascunse sau doze „inventate” de-a lungul anilor. În povestea britanicului, tocmai starea jalnică a cablajului telefonic a fost motivul principal pentru care proiectul a devenit și mai complicat: a trebuit să înțeleagă cum sunt legate prizele și ce segment ajunge unde.

A doua capcană e așteptarea nerealistă: „dacă scrie gigabit, sigur am gigabit peste tot”. În realitate, viteza depinde de lungimea cablului, calitatea lui, interferențe și topologie. Chiar și așa, câștigul poate fi enorm dacă alternativa ta e Wi-Fi instabil prin pereți groși sau powerline care variază în funcție de ce aparate pornesc în casă.

Mai există și alternativa de mijloc: dacă ai măcar un traseu bun până într-o zonă centrală, poți folosi legătura obținută prin firele de telefon ca „coloană vertebrală” și să pui acolo un access point sau un sistem mesh cu backhaul cablat. Așa îți rezolvi și acoperirea wireless, fără să tragi cablu ethernet prin toată casa.

Concluzia experimentului e clară: infrastructura veche din pereți nu e automat inutilă. Dacă ai cablu de telefonie pe cupru (și, ideal, de calitate bună), îl poți transforma într-o rețea rapidă și stabilă cu ajutorul unor modemuri dedicate. Iar dacă îți place să meșterești, proiectul ăsta e genul care îți arată că uneori soluția era deja în casă — doar că nu o foloseai pentru ce trebuie.