Frânare automată falsă: cum setezi sensibilitatea și ce verifici la camere și radar
Sistemele moderne de asistență au început să fie suficient de bune încât, de multe ori, te salvează fără să-ți dai seama. Doar că aceeași tehnologie poate produce și momente în care mașina frânează brusc „degeaba”, fără un obstacol real. Fenomenul poartă diverse nume, de la frânare fantomă până la frânare automată falsă, și apare mai ales la mașinile echipate cu AEB, sistemul de frânare automată de urgență.
În 2026, când tot mai multe modele vin standard cu camere și radar, problema nu mai e doar o curiozitate de forum. Dacă mașina frânează neașteptat pe autostradă, în depășire sau la intrarea într-un sens giratoriu, poți crea situații periculoase. Vestea bună este că, în multe cazuri, există reglaje de sensibilitate și există verificări simple care reduc drastic riscul să te trezești cu frâna pusă când nu trebuie.
Cum setezi sensibilitatea și ce opțiuni ai în meniul mașinii
În majoritatea mașinilor, setarea se află în zona de asistențe la condus, de obicei sub nume precum forward collision warning, emergency braking, front assist sau pre-collision system. De regulă ai două tipuri de reglaje: sensibilitatea avertizării și intensitatea intervenției. Unele modele îți permit să alegi distanța sau pragul de reacție, cu opțiuni de tip „early”, „normal”, „late” ori „high/medium/low”. Dacă te confrunți cu frânare falsă, prima încercare logică este să reduci sensibilitatea avertizării și să alegi o intervenție mai puțin agresivă, fără să dezactivezi complet sistemul.
Contează și setarea distanței la cruise control adaptiv, chiar dacă nu folosești ACC. Unele sisteme folosesc aceeași logică de clasificare a obstacolului, iar o distanță setată foarte mare poate amplifica reacțiile în trafic dens, mai ales când cineva îți taie calea scurt. Dacă observi că intervențiile apar în astfel de situații, treci distanța pe un nivel mai mic și testează pe un drum cunoscut.
E important să reții că unele mașini revin la setările implicite după o actualizare de software, după o resetare a bateriei sau după un service. Dacă problema a apărut „din senin”, verifică dacă setările au rămas la nivelul cu care te obișnuiseși.
Ce verifici la camere și radar, înainte să dai vina pe software
Cele mai multe frânări false sunt declanșate de percepția greșită a mediului. Asta se poate întâmpla din două motive mari: senzori murdari sau condiții de drum care păcălesc algoritmul. Începe cu camera frontală, de obicei montată în spatele parbrizului, lângă oglinda retrovizoare. Dacă parbrizul este murdar în zona aceea, dacă ai urme de soluție, gheață, abur persistent sau chiar o folie montată greșit, camera poate interpreta greșit contrastele.
Radarul frontal este, de obicei, în grilă sau în sigla din față. Un strat de gheață, zăpadă, noroi sau chiar insecte uscate pot reduce calitatea semnalului. Curăță zona cu apă și o lavetă moale, fără să freci agresiv, pentru că unele capace sunt sensibile la zgârieturi. Dacă ai avut o mică lovitură în bară, chiar și una care pare cosmetică, suportul radarului se poate deplasa milimetric, iar asta poate provoca reacții ciudate. În astfel de cazuri, ai nevoie de calibrare, nu de „reparat acasă”.
Urmărește și când apare problema. Dacă frânarea falsă apare pe ploaie torențială, ceață, soare foarte jos sau la intrarea într-un tunel, este posibil să fie o limitare normală a sistemului, nu un defect. La fel, indicatoarele mari reflectorizante, parapetele, camioanele pe banda alăturată sau curbele strânse pot păcăli radarul să creadă că obstacolul e pe traiectoria ta.
Dacă ai curățat corect și ai setat sensibilitatea pe un nivel rezonabil, dar fenomenul persistă des, caută o diagnoză și verifică dacă există actualizări de software sau campanii de service pentru sistemele ADAS. În 2026, multe sisteme sunt optimizate prin update, iar o versiune mai nouă poate reduce alarmele false fără să sacrifici siguranța. Nu te baza pe dezactivarea permanentă, pentru că fix în momentul în care ai nevoie, sistemul poate face diferența.