Filmul-concert 3D cu Billie Eilish se amână, iar Lionsgate aduce în conducere un fost ministru american al finanțelor

Hollywoodul are un talent aparte de a împacheta, în aceeași zi, două știri care par fără legătură, dar care descriu perfect cum funcționează industria: pe de o parte, proiecte „de eveniment” care cer timp și tehnologie, pe de altă parte, studiouri care își întăresc conducerea cu oameni din zona finanțelor și a deciziilor grele. Luni, 26 ianuarie 2026, a venit cu o amânare importantă pentru fanii lui Billie Eilish și cu o mutare surprinzătoare în consiliul de administrație al Lionsgate.

În primul caz, James Cameron – regizorul asociat cu 3D-ul dus la extrem – a anunțat că filmul-concert realizat împreună cu Billie Eilish nu mai ajunge în martie, ci se lansează abia în mai. În al doilea caz, Lionsgate a confirmat intrarea în board a lui Steve Mnuchin, fost secretar al Trezoreriei SUA, un nume care vine cu experiență în investiții și cu o istorie legată de finanțarea unor filme mari.

Un concert filmat ca un film mare, nu ca un videoclip lung

Proiectul se numește Hit me hard and soft: The tour (Live in 3D) și promite să fie mai mult decât o filmare „frumoasă” de turneu. Ideea de bază e simplă: să simți concertul ca și cum ești în sală, nu ca și cum te uiți la el pe telefon. Filmările au fost făcute în timpul concertelor din Manchester, iar implicarea lui James Cameron ca co-regizor schimbă complet așteptările.

Cameron nu e genul care să semneze ceva doar ca să pună numele pe afiș. Când intră într-un proiect, îl tratează ca pe o demonstrație de tehnologie și control vizual: cum se vede spațiul, cum „respiră” scena, cât de aproape simți artistul și publicul. Într-un film-concert, asta contează enorm, pentru că diferența dintre „am văzut niște piese filmate bine” și „m-a prins experiența” stă în ritm, unghiuri, montaj și felul în care camera transmite energia.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Mai e și contextul ultimilor ani: filmele-concert au devenit o categorie care umple săli tocmai fiindcă oferă ceva ce streamingul nu reproduce perfect. În cinema, sunetul, ecranul mare și reacția celorlalți oameni din sală îți schimbă complet percepția. Un concert filmat special pentru 3D vine cu o promisiune în plus: profunzime, spațiu și o senzație de „prezență” care nu se reduce la o filmare standard.

De ce a fost mutată premiera și ce vrea să obțină Cameron

Inițial, filmul trebuia să apară pe 20 martie 2026, însă noua dată de lansare este 8 mai 2026. Anunțul a venit chiar de la James Cameron, care a explicat că echipa „rafinează montajul”, lucrează la o tehnologie 3D nouă și mai adaugă materiale din culise.

Tradus pe românește: nu vor să livreze repede, vor să iasă „cum trebuie”. Iar când e vorba de 3D, „cum trebuie” poate însemna să ajustezi lucruri care nu se văd din prima în poze, dar se simt imediat în sală: disconfort, efecte care obosesc ochiul, adâncime prost calibrată sau scene care arată spectaculos în teorie, dar nu funcționează fluent când se succed rapid.

Într-un concert filmat, provocarea e și mai mare, fiindcă ai lumină puternică, fum, ecrane LED, mișcări rapide și mult contrast. Dacă vrei ca 3D-ul să nu fie o jucărie, ci un plus real, trebuie să „potrivești” imaginea astfel încât să rămână clară și stabilă. Aici intră obsesia lui Cameron pentru detaliu: mai bine amâni șapte săptămâni decât să lansezi ceva care arată „ok”, dar nu impresionează.

Pentru tine, vestea poate suna enervant, dar are o parte bună: dacă filmul e gândit ca un eveniment de cinema, amânarea sugerează că se muncește ca să merite biletul, nu doar curiozitatea de moment. Dacă tot mergi la un film-concert 3D, vrei să simți diferența, nu să te întrebi de ce ai ales sala în locul unei filmări online.

Lionsgate își întărește conducerea cu un nume din finanțe și politică

În aceeași zi, Lionsgate a anunțat că Steven T. Mnuchin a intrat în consiliul de administrație al companiei. Pentru un studio, astfel de numiri sunt semnale: cineva cu experiență în bani, investiții și negocieri ajunge să aibă un cuvânt greu de spus în direcția strategică.

Mnuchin e cunoscut în primul rând ca fost secretar al Trezoreriei SUA, dar are și un traseu vechi în entertainment: înainte de politică, a avut roluri importante în zona de investiții și finanțare de proiecte, inclusiv legături cu companii care au susținut filme mari. De aici vine și partea interesantă: deși știrea pare „corporate”, ea spune ceva despre cum se mișcă industria acum. Studiourile nu mai sunt doar fabrici de filme, ci structuri care trebuie să gestioneze risc, datorii, parteneriate, biblioteci de conținut și francize care trebuie mulse fără să fie stricate.

Pentru Lionsgate, un astfel de nume poate însemna acces la relații, o privire mai rece asupra cifrelor și o abordare mai agresivă în negocieri. Într-o perioadă în care costurile de producție cresc, iar publicul devine mai selectiv, studiourile caută oameni care pot aduce stabilitate și disciplină, nu doar idei creative.

Ce au în comun cele două știri și de ce contează pentru tine

La prima vedere, una e despre un film-concert care se amână, alta despre un board care se schimbă. În realitate, ambele vorbesc despre aceeași luptă: cum faci conținut care să pară „eveniment” și cum îl susții financiar, fără să te arunci în gol.

Cameron amână ca să iasă un produs care să impresioneze, nu doar să bifeze o lansare. Lionsgate își aduce un om care știe să citească riscul și să apese butoanele potrivite în spatele scenei. Iar tu simți rezultatul acestor mecanisme direct: fie prin faptul că aștepți mai mult un film pe care îl vrei acum, fie prin felul în care studiourile decid ce francize continuă, ce se taie și ce primește bugete uriașe.

Dacă ai de ales între un „merge și așa” lansat la termen și un film finisat care chiar folosește 3D-ul ca să te bage în concert, e ușor de înțeles de ce echipa preferă amânarea. Iar dacă te întrebi de ce studiourile tot caută oameni din finanțe, răspunsul e la fel de simplu: pentru că în 2026 cinemaul nu mai e doar artă sau divertisment, e o ecuație în care tehnologia, banii și deciziile de la vârf cântăresc aproape la fel de mult ca talentul de pe scenă.