EXPERIENȚĂ Oslo de Revelion 2026: cum am descoperit capitala nordică ce merită trăită la pas

Oslo e genul de capitală care nu încearcă să te impresioneze cu forța, ci te câștigă încet, prin felul în care e organizată și prin liniștea ei sigură. Are o istorie veche, cu începuturi medievale, apoi un drum complicat prin incendii, reconstrucții și schimbări de identitate: după marele incendiu din secolul al XVII-lea, orașul a fost mutat și redenumit Christiania (a nu se confunda cu cartierul cu același nume din Danemarca, despre care am scris aici), iar abia în secolul XX a revenit la numele de Oslo. În spatele acestui parcurs stă, de fapt, o idee simplă: orașul s-a reinventat de mai multe ori, iar azi se vede că a făcut-o cu cap.

În prezent, Oslo arată ca o capitală europeană matură, care a învățat să pună oamenii pe primul loc. Ai apă peste tot în peisaj, zone urbane noi lipite de mal, muzee și clădiri publice gândite ca repere, nu doar ca spații funcționale. Pentru mine, Revelionul 2026 aici a fost o combinație neașteptat de reușită între iarnă nordică, city break cultural și mult mers pe jos. Și mi-a rămas în minte fix senzația pe care o cauți, de multe ori, într-un oraș nou: civilizație, curățenie, liniște, un ritm decent și un aer de capitală adevărată, care nu te obosește.

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Un revelion liniștit, cu reguli clare și un oraș care nu se agită

Am ajuns într-o perioadă în care multe locuri funcționau după un program special, iar unele erau închise complet din cauza zilelor libere. Asta ți-ar putea strica planurile dacă mergi cu o listă rigidă și vrei să bifezi totul. Eu am simțit, în schimb, că orașul îți dă ocazia să-l cunoști altfel: fără alergătură, fără senzația că pierzi ceva la fiecare colț. Când e frig și ziua e scurtă, parcă se potrivește să iei lucrurile mai încet, iar Oslo chiar te încurajează să faci asta.

Noaptea de Revelion a fost unul dintre momentele în care am înțeles cel mai bine stilul norvegian: nimic nu e lăsat la voia întâmplării, dar nici nu simți că ți se impune ceva agresiv. În centru există restricții legate de artificii și petarde, iar atmosfera e mai calmă decât în multe alte capitale europene. În loc să vezi haos și fum la fiecare pas, am văzut oameni care se plimbau, grupuri mici care se adunau, un oraș care își păstrează controlul. Mai spre periferie, însă, se vedea că lumea își face propria sărbătoare: se auzeau pocnituri în depărtare, cerul se lumina pe bucăți și aveai senzația de spectacol „împrăștiat”, fără un singur punct de maximă aglomerație.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Înainte și după miezul nopții, mi-a plăcut să rămân în zona centrală tocmai pentru că era respirabil. Nu am simțit presiunea aceea de „trebuie să fii undeva”, iar felul în care orașul rămâne funcțional chiar și într-o noapte de sărbătoare mi s-a părut un semn de normalitate. Oslo nu pare genul de oraș care se pierde în exces, ci unul care își gestionează bucuria cu măsură, fără să devină plictisitor.

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Obiectivele pe care am reușit să le văd în ciuda zilelor libere

Chiar dacă multe atracții aveau program redus, am prins câteva locuri care mi-au construit, practic, imaginea orașului. Nobel Peace Center, despre care am scris un articol separat aici, a fost unul dintre ele, și nu doar pentru temă, ci și pentru context. E un spațiu care te pune în fața unor povești reale despre conflicte, negocieri, curaj civic și oameni care au influențat lumea. Nu e un muzeu „ușor”, în sensul în care ieși doar cu fotografii frumoase, dar e un muzeu care te lasă cu idei. Iar în Oslo, un oraș care pare să prețuiască echilibrul și dialogul, faptul că există un centru dedicat păcii chiar are sens.

Nobel Peace Center/Playtech/Ozana Mazilu

Am simțit aici un tip de mesaj discret: nu ți se spune ce să crezi, ci ești invitat să te uiți, să compari, să îți pui întrebări. În perioada de sărbători, când ai tendința să te lași dus doar de luminile orașului și de „vibe”, locul acesta a fost un fel de contrapunct. Mi-a adus aminte că un city break bun nu înseamnă doar străzi frumoase, ci și momente în care ieși puțin din superficial.

Oslo Opera House a fost, probabil, obiectivul care mi-a plăcut cel mai mult din punct de vedere urbanistic. Chiar dacă nu intri la un spectacol, clădirea merită pentru felul în care e gândită ca spațiu public. Urcatul pe acoperiș e o experiență în sine: nu te simți ca într-un loc „interzis” sau prea exclusivist, ci ca într-o zonă a orașului care ți-a fost oferită, pur și simplu. Sus, priveliștea spre apă și spre zona modernă îți arată cât de mult s-a schimbat Oslo în ultimele decenii.

Oslo Opera House/Playtech/Ozana Mazilu

Apusurile din Oslo sunt superbe/Playtech/Ozana Mazilu

Apoi a fost Oslo Cathedral, care mi-a oferit un moment de liniște diferită. Într-o capitală nordică, în iarnă, o catedrală din centrul orașului are un rol aproape terapeutic: intri, stai puțin, îți lași gândurile să se așeze. Nu m-am dus cu ideea de „trebuie să văd neapărat asta”, dar tocmai de aceea m-a prins. E unul dintre acele locuri care îți arată că Oslo nu e doar sticlă și arhitectură nouă, ci și continuitate, tradiție, o viață urbană care s-a construit în straturi.

Catedrala din Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Catedrala din Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Muzeul Munch a fost o altă oprire importantă și, într-un fel, „semnătura” culturală a orașului modern. Clădirea are o prezență puternică în zona de pe mal, iar interiorul e gândit pentru un flux mare de vizitatori, fără să îți dea senzația de aglomerație sufocantă. Aici înțelegi mai bine de ce Edvard Munch nu e doar un nume din manual sau un singur tablou celebru, ci un artist cu o lume întreagă de teme, obsesii, stări și simboluri.

Muzeul de artă Munch/Playtech/Ozana Mazilu

Muzeul de artă Munch/Playtech/Ozana Mazilu

Mi-a plăcut și ideea că muzeul nu pare un sanctuar înghețat, ci un loc viu, conectat la oraș. Îl simți ca pe o piesă din Oslo-ul de azi, nu ca pe o relicvă. În contextul unei vacanțe de iarnă, când oricum petreci mai mult timp în interior decât ai face-o vara, genul acesta de muzeu îți poate salva ziua: ai cultură, ai căldură, ai un ritm bun și pleci cu senzația că ai văzut ceva cu adevărat important.

Târgul de Crăciun din Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Târgul de Crăciun din Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Și, bineînțeles, am bifat încă un târg de Crăciun iarna asta – cel din Oslo. Cu alpace în loc de vestiții ursuleți din țara noastră, cu colinde în engleză și cu multe tarabe drăgălașe.

Ce am văzut doar pe dinafară și de ce nu m-a deranjat

The Royal Palace, Primăria Oslo și Parlamentul au fost închise, așa că le-am văzut doar pe dinafară. Teoretic, ar putea să fie frustrant, mai ales dacă e prima ta vizită și te gândești că poate nu mai ajungi curând. Practic, în perioada asta, Oslo funcționează ca un oraș al plimbărilor, iar clădirile acestea au suficientă forță vizuală încât să îți ofere un reper chiar și fără tur.

Royal Palace, Oslo/Playtech (Ozana Mazilu)

Royal Palace, Oslo/Playtech (Ozana Mazilu)

Curtea Royal Palace, Oslo/Playtech (Ozana Mazilu)

La palat, de exemplu, îți place fix ideea de ceremonial discret: nu simți opulență ostentativă, ci o sobrietate aproape calmă. În față, spațiul deschis îți dă un cadru bun pentru fotografii, iar iarna totul pare mai „așezat”, mai serios. La primărie și la parlament, mi-a rămas în minte impresia de instituții care fac parte din peisaj fără să se impună agresiv. Nu ai acel sentiment de „monument intimidant”, ci mai degrabă de oraș care își respectă instituțiile și le integrează natural.

Parlamentul din Oslo/Playtech (Ozana Mazilu)

Partea frumoasă a fost că, în loc să pierd ore căutând alternative sau stresându-mă că nu am intrat, am folosit timpul pentru a merge prin oraș. Oslo e prietenos cu pasul: trotuare bune, zone pietonale, trafic care nu te sperie, spații în care simți că poți merge fără să te simți „în drum”. În zilele de sărbătoare, când multe sunt închise, orașul parcă îți spune clar: ieși, plimbă-te, uită-te în jur, lasă-l să ți se arate.

Plimbări prin port, croazieră pe fiord și seara specială la Himkok

În rest, am făcut exact ce mi s-a părut potrivit pentru Oslo: plimbări. Am mers prin centru, pe lângă zonele de apă, prin port, urmărind cum se schimbă atmosfera de la străzi comerciale la promenadă. Iarna, când lumina e scurtă, fiecare porțiune de oraș are altă greutate: dimineața e aproape un preludiu, după-amiaza devine rapid seară, iar luminile artificiale îți schimbă percepția. Oslo arată bine în felul acesta: nu devine deprimant, ci mai degrabă cinematografic.

Portul din Oslo/Playtech (Ozana Mazilu)

Fiordurile din Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Fiordurile din Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Fiordurile din Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Un highlight clar a fost croaziera pe fiordurile norvegiene. Să vezi Oslo de pe apă e ca și cum ai înțelege, dintr-o dată, de ce orașul se simte atât de „aerisit”. Pe fiord simți liniștea altfel: ai insule, golfuri, o margine de natură care intră în oraș și îl face să pară mai mare decât e. Pentru mine, a fost experiența care a completat perfect plimbările urbane, chiar în prima zi a noului an. Dacă stai doar în centru, Oslo poate părea „prea cuminte”; pe fiord, însă, îți arată partea lui amplă, nordică, aproape meditativă.

Seara, una dintre cele mai frumoase opriri a fost Himkok Bar, un loc cu reputație internațională, inclus cândva în top 50 baruri din lume. Nu e genul de bar care te ia cu lumini stridente sau muzică tare. E mai degrabă o experiență construită din detalii: atmosfera, felul în care ești primit, modul în care îți vine băutura, totul pare gândit. Mi-a plăcut pentru că se potrivește perfect cu Oslo: discret, atent, cu un soi de eleganță care nu cere aplauze.

Barul Himkok/Playtech (Ozana Mazilu)

Barul Himkok/Playtech (Ozana Mazilu)

Dacă vrei să-ți faci seara memorabilă, intră în ritmul locului și alege ceva care te scoate din opțiunile clasice. Lasă cocktailul să fie un fel de „suvenir” al călătoriei, nu doar o băutură bună. Într-o vacanță de iarnă, astfel de momente contează mult: îți dau senzația că ai trăit orașul, nu doar l-ai traversat. Mai multe detalii despre Himkok, a scris colegul meu Alexandru Puiu chiar aici. El se pricepe mai bine decât mine să descrie autentic o experiență de genul acesta.

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

Oslo/Playtech/Ozana Mazilu

La final, Revelionul 2026 în Oslo mi-a confirmat ceva simplu: e un oraș care merită vizitat. Nu îți vinde spectaculosul la fiecare colț, dar îți oferă o capitală europeană în forma ei cea mai curată și coerentă: sigură, calmă, modernă și, mai ales, plăcută de trăit. Dacă ajungi aici iarna, s-ar putea să pleci cu aceeași concluzie ca mine: uneori, un oraș nu trebuie să fie zgomotos ca să fie memorabil.