Europa a trecut pe energie solară și eoliene. În premieră, regenerabilele au depășit alte surse de curent în 2025, cum a fost posibil

2025 a fost anul în care mixul energetic al Uniunii Europene a trecut un prag simbolic, dar și practic: producția de electricitate din vânt și soare a depășit, la nivelul întregii UE, producția din combustibili fosili. Nu vorbim despre o schimbare “dintr-odată”, ci despre rezultatul a câțiva ani de investiții accelerate, scădere de costuri la panouri fotovoltaice și turbine, plus un cadru politic care a împins statele să instaleze capacități noi într-un ritm greu de imaginat în urmă cu un deceniu.

De ce contează momentul acesta, dincolo de titlu. Pentru că înseamnă că energia produsă local, fără importuri de gaz sau cărbune, începe să acopere o porțiune tot mai mare din cererea europeană. Într-o perioadă în care prețul energiei și volatilitatea piețelor au devenit teme de securitate economică, faptul că vântul și soarele livrează împreună o cotă record nu mai e doar un obiectiv climatic, ci o chestiune de stabilitate.

Solarul a făcut diferența, iar creșterea a fost peste așteptări

Motorul principal al depășirii a fost, surprinzător pentru unii, energia solară. În 2025, producția fotovoltaică din UE a crescut cu peste 20%, al patrulea an consecutiv cu un avans de peste 20%. Asta a împins solarul la un record de aproximativ 13% din electricitatea UE, peste cărbune și peste hidro, două surse care, istoric, au avut greutate în sistemul european. Mai important, creșterea nu a fost concentrată într-o singură țară, ci s-a văzut în toată Uniunea: fiecare stat membru a produs mai mult solar decât în anul anterior.

În unele piețe, fotovoltaicele au trecut de pragul de 20% din consumul total de electricitate. Când ajungi la astfel de valori, nu mai vorbim despre o tehnologie “în creștere”, ci despre una care începe să schimbe regulile jocului: scade cererea de energie în orele de prânz, reduce importurile în anumite intervale și pune presiune pe rețele și pe piață să se adapteze la producția variabilă. Din perspectiva consumatorului, efectul se vede prin zile cu prețuri mult mai mici în orele de vârf solar, dar și prin apariția unor noi probleme: supraofertă locală, limitări de rețea și, uneori, energie “tăiată” din cauza congestiilor.

Vântul a rămas o piesă mare, chiar dacă anul 2025 nu a fost unul perfect din punct de vedere meteorologic. Producția eoliană a avut o mică scădere procentuală, dar a rămas a doua cea mai mare sursă de electricitate la nivelul UE, în jur de 17%. În termeni de impact, faptul că eolianul a livrat mai mult decât gazul este o schimbare de mentalitate pentru statele care, până recent, vedeau gazul drept “plasa de siguranță” implicită. Cu alte cuvinte, vântul și soarele au devenit suficient de mari încât să dicteze trendul anual, nu doar să completeze.

De ce fosilele au scăzut, deși gazul a crescut, și ce urmează pentru prețuri

Paradoxul lui 2025 este că, deși vântul și soarele au depășit fosilele ca pondere, gazul a avut totuși o revenire a producției, de ordinul a câteva procente. Explicația ține de vreme: hidro a scăzut semnificativ într-un an cu condiții mai slabe, iar sistemul a compensat o parte din gol cu centrale pe gaz. Asta arată o realitate pe care e important să o înțelegi: tranziția nu este o linie dreaptă, iar un an mai secetos sau cu vânt mai puțin poate schimba rapid echilibrul dintre surse.

Creșterea utilizării gazului a venit și cu un cost economic vizibil. Factura de import a UE pentru gaz folosit la producția de electricitate a urcat la aproximativ 32 de miliarde de euro, în creștere față de anul anterior. În orele în care gazul a fost chemat masiv în sistem, prețurile energiei au avut tendința să sară mai sus decât media, pentru că gazul rămâne, de regulă, generatorul marginal care “setează” prețul în multe piețe. De aici apare una dintre concluziile cheie: nu este suficient să instalezi regenerabile, trebuie să reduci dependența de gaz exact în orele când cererea e mare și solarul dispare, adică seara.

Vezi și:

Care este cel mai eficient și economic sistem de încălzire pentru locuințe. Concluziile celui mai recent studiu

Nouă țări din Uniunea Europeană au bătut palma pentru o fermă gigant de eoliene în Marea Nordului, 100 GW de infrastructură critică

Aici intră în scenă bateriile și flexibilitatea sistemului. În 2025 au apărut semne tot mai clare că stocarea începe să mute energie regenerabilă din orele “ieftine” spre orele “scumpe”, reducând nevoia de gaz. Când bateriile se înmulțesc, ele pot acoperi vârfuri scurte de cerere și pot netezi variațiile, iar asta contează direct pentru stabilitatea prețurilor. În același timp, rămâne marea problemă europeană: rețelele. Fără investiții rapide în transport și distribuție, riști să ai mai multă energie verde decât poți duce dintr-o regiune în alta, ceea ce înseamnă pierderi, limitări și, uneori, frustrare publică.

Pe fundal, cărbunele a continuat să scadă, ajungând la o pondere sub 10% în mixul UE, un minim istoric. Asta e important și pentru că arată că depășirea fosilelor nu a venit doar din “creșterea regenerabilelor”, ci și din retragerea treptată a celei mai poluante surse. În multe țări, cărbunele a devenit marginal sau aproape inexistent, chiar dacă în câteva piețe mari încă joacă un rol.

Dacă vrei să înțelegi de ce a fost posibil în 2025, gândește-te la trei forțe care s-au aliniat: instalări masive de solar, menținerea eolianului la o contribuție mare, și scăderea accelerată a cărbunelui. Restul, de la gaz la nuclear și hidro, a fost influențat de vreme și de deciziile de piață. Următorul test pentru Europa nu mai este să atingă un record de pondere, ci să transforme recordul într-o rutină: mai multă stocare, rețele mai puternice și consum electrificat care să absoarbă energia curată în mod inteligent.

Cum va fi redusă factura la întreţinere, după ce proiectul „Plătești câtă căldură primești” a fost adoptat de Consiliul General. Explicaţii importante pentru bucureşteni