Descoperire uriașă în Cehia: un sanctuar al Soarelui și Lunii, cu 1.000 de ani mai vechi decât Stonehenge, a fost scos la lumină
O descoperire arheologică spectaculoasă făcută în Cehia arată că oamenii urmăreau cu precizie mișcările Soarelui și Lunii cu mult înainte de apariția celebrului Stonehenge. În apropierea localității Chleby, din regiunea Boemia Centrală, arheologii au identificat un uriaș complex ritualic circular construit în urmă cu aproximativ 6.500 de ani, ale cărui intrări erau orientate către evenimente astronomice importante. Potrivit Universității Boemiei de Vest, structura este cu aproximativ un mileniu mai veche decât Stonehenge.
Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra comunităților agricole din Neolitic. Oamenii care au construit sanctuarul nu aveau instrumente astronomice moderne, însă puteau identifica puncte precise de pe orizont asociate solstițiilor și ciclurilor Lunii. Este încă o dovadă că monumentele preistorice nu erau construite aleatoriu, ci puteau integra observații astronomice, credințe religioase și ritualuri colective într-un singur spațiu.
Un cerc uriaș cu 12 intrări orientate către cer
Complexul de la Chleby avea o formă aproape circulară și un diametru de aproximativ 230 de metri. În jurul său exista un șanț care ajungea la peste 2,5 metri adâncime, iar cercetătorii au identificat 12 intrări amplasate aparent neregulat. Analiza lor a arătat însă că poziționarea nu era deloc întâmplătoare.
„Geometria lor creează un sistem care făcea posibilă observarea celor mai importante momente ale ciclurilor solare și lunare”, explică Petr Krištuf, profesor de arheologie la University of West Bohemia și coordonator al cercetării. Specialiștii au identificat două puncte principale de observație. Unul era asociat pozițiilor extreme ale Lunii pe orizont în timpul ciclului său de aproximativ 18,6 ani, iar celălalt lega răsăritul de la solstițiul de vară de apusul de la solstițiul de iarnă.
Este o logică astronomică asemănătoare celei observate la Stonehenge și monumentele sale precursoare. Diferența spectaculoasă este vechimea. Sanctuarul de la Chleby arată că astfel de idei despre orientarea construcțiilor după mișcarea astrelor existau în Europa Centrală cu peste o mie de ani înainte ca Stonehenge să capete forma monumentală cunoscută astăzi.
Taurii ar fi avut un rol important în ritualurile de acum 6.500 de ani
Arheologii cred că în jurul complexului existau și structuri din lemn. Stâlpii s-au descompus cu mult timp în urmă, însă dovezile descoperite în șanț oferă indicii despre ceea ce se întâmpla în interiorul sanctuarului.
Printre cele mai interesante descoperiri se numără oase și fragmente provenite de la tauri. Cercetătorii cred că intrările monumentale puteau fi decorate cu cranii și coarne de taur. Potrivit arheologului Jan Turek, taurul avea o importanță religioasă deosebită pentru primele comunități agricole europene și era probabil asociat cu forța și fertilitatea.
Interpretarea susține ideea că situl nu era doar un fel de observator astronomic preistoric. Mai degrabă, mișcarea Soarelui și Lunii făcea parte dintr-un sistem mai larg de ritualuri și credințe. Pentru comunitățile agricole, anotimpurile stabileau perioadele de cultivare și recoltare, iar observarea cerului putea avea în același timp o funcție practică și una spirituală.
Nu este singura descoperire recentă care arată cât de importante erau asemenea spații ceremoniale. Arheologii au găsit și un posibil cerc preistoric ascuns sub turbă în Scoția, într-o regiune unde unele monumente par să fi avut, la rândul lor, legături cu solstițiul de vară.
Un loc sacru care și-a pierdut în cele din urmă semnificația
Importanța sitului de la Chleby nu a dispărut imediat după perioada în care a fost construit. Cercetările anterioare au scos la iveală aici și morminte aparținând culturii Únětice din Epoca Bronzului, datată aproximativ între 2300 și 1600 î.Hr. Au fost găsite rămășițele a aproximativ 18 persoane, ceea ce sugerează că locul a continuat să aibă o semnificație specială la mii de ani după construirea cercului.
În Epoca Fierului, situația pare să se fi schimbat complet. Șanțul vechiului sanctuar a fost treptat umplut, iar peste spațiul cândva ceremonial a apărut o așezare obișnuită. Pentru oamenii care au trăit aici mai târziu, semnificația originală a monumentului pare să fi fost deja uitată.
Este un destin diferit de cel al Stonehenge, care a rămas un reper monumental și a trecut prin numeroase perioade de reutilizare. Descoperirile continuă să arate însă că Stonehenge făcea parte dintr-o tradiție europeană mult mai amplă. Recent au fost identificate inclusiv structuri neolitice uriașe în apropierea Stonehenge, care sugerează existența unor peisaje ceremoniale extrem de complexe.
Cercetările de la Chleby nu s-au încheiat. Specialiștii urmează să analizeze inclusiv compoziția chimică a solului, deoarece oamenii lasă în urmă urme care pot supraviețui mult după dispariția construcțiilor și obiectelor. Aceste analize ar putea dezvălui unde se adunau oamenii, ce activități desfășurau și cum s-a schimbat utilizarea complexului pe parcursul miilor de ani.
Descoperirea arată că oamenii Europei neolitice aveau o înțelegere mult mai sofisticată a cerului decât ar putea sugera tehnologia lor simplă. Cu 6.500 de ani în urmă, comunitățile de la Chleby puteau urmări solstițiile și ciclurile Lunii și le integrau într-un monument uriaș. Cu mult înainte ca Stonehenge să devină simbolul astronomiei preistorice, oamenii din centrul Europei își ridicaseră deja propriul sanctuar orientat către cer.