De unde vine superstiția de a bate în lemn. Nu are nicio legătură cu legenda pe care mulți o știu. Totul ar fi pornit de la un joc de copii

„Bate în lemn, să nu cobim!” Este una dintre expresiile pe care le folosim aproape automat atunci când spunem ceva de bine. Vorbim despre sănătate, despre copii, despre bani sau despre faptul că lucrurile merg bine și, imediat, căutăm o masă, o ușă sau orice obiect din lemn pe care să batem.

De ce tocmai lemnul? Cea mai cunoscută explicație ne trimite cu sute sau chiar mii de ani în urmă, la druizi și la credința că în copaci ar fi locuit spirite protectoare. Numai că această poveste, repetată frecvent atunci când este explicată originea superstiției, nu are dovezi istorice solide care să demonstreze legătura directă cu gestul practicat astăzi.

O altă teorie, susținută de folcloristul britanic Steve Roud, este mult mai recentă și mai puțin spectaculoasă, dar are un detaliu fascinant: obiceiul ar putea avea legătură cu un vechi joc de copii asemănător cu leapșa.

Povestea cu druizii și spiritele copacilor ar putea fi doar o legendă

Explicația devenită populară spune că anumite populații europene considerau copacii sacri și credeau că aceștia găzduiau spirite sau divinități. Oamenii ar fi atins copacii pentru a cere protecție, iar de aici s-ar fi născut, în timp, obiceiul de a bate în lemn pentru noroc.

Vezi și:

La ce temperatură să setezi apa din calorifere în octombrie. Centrala nu trebuie să funcționeze ca în mijlocul iernii

Există și o interpretare creștină a gestului. Aceasta leagă puterea protectoare atribuită lemnului de Crucea lui Iisus. Problema este aceeași: nu există suficiente dovezi care să demonstreze că expresiile moderne „touch wood” sau „knock on wood” provin direct din aceste practici.

Folcloristul britanic Steve Roud a contestat explicația cu spiritele copacilor și a indicat o posibilă origine mult mai apropiată de vremurile moderne. În locul unui ritual misterios practicat de adulți, trebuie să ne imaginăm niște copii care aleargă și încearcă să nu fie prinși.

Totul ar fi pornit de la un joc asemănător cu leapșa

Jocul era cunoscut sub numele de „Tiggy Touchwood” și funcționa într-un mod pe care și copiii de astăzi l-ar înțelege imediat. Era o variantă a jocului de-a prinselea, foarte asemănătoare cu leapșa.

Un copil trebuia să îi urmărească și să îi prindă pe ceilalți. Exista însă o modalitate prin care cei urmăriți puteau scăpa: dacă atingeau ceva din lemn, erau în siguranță și nu puteau fi prinși.

Putea fi vorba despre un copac, un gard, o ușă sau un alt obiect din lemn. Practic, lemnul devenea un fel de „zonă de siguranță”. În momentul în care copilul îl atingea, urmăritorul nu îl mai putea prinde.

Tocmai această regulă ar putea explica asocierea pe care o facem și astăzi între lemn și protecție. În joc, atingi lemnul și ești ferit de cel care te urmărește. În superstiție, atingi sau bați în lemn și speri să fii ferit de ghinion.

Cum ar fi ajuns leapșa să dea naștere unei superstiții

Teoria este interesantă și pentru că oferă o explicație simplă pentru transformarea gestului. Generații de copii ar fi crescut cu ideea că atingerea lemnului înseamnă „sunt în siguranță”, iar această asociere s-ar fi putut transfera treptat în viața de adult.

În loc să te protejeze de copilul care aleargă după tine, lemnul ajunge simbolic să te protejeze de ghinion.

Steve Roud argumentează că această explicație este mai plauzibilă pentru forma modernă a obiceiului decât teoriile care îl plasează în vremea druizilor. Totuși, originea exactă nu poate fi stabilită definitiv, motiv pentru care este mai corect să vorbim despre o teorie și nu despre un fapt istoric demonstrat fără dubiu.

Interesant este și faptul că englezii spun „touch wood”, adică „atinge lemnul”, formulare care se potrivește foarte bine cu regula jocului. În Statele Unite este mult mai răspândită expresia „knock on wood”, adică „bate în lemn”.

De ce batem în lemn după ce spunem ceva de bine

În prezent, gestul are mai ales rolul simbolic de a împiedica „ispitirea sorții”. Dacă spui că nu ai mai fost bolnav de ani întregi, că nu ai avut niciodată un accident sau că toate lucrurile îți merg bine, poți simți imediat nevoia să adaugi „bat în lemn”.

În România, gestul este strâns asociat cu expresia „să nu cobesc”. Ideea este simplă: nu vrem ca simplul fapt că am vorbit despre un lucru bun să atragă exact contrariul.

Nu există, desigur, dovezi că bătutul în lemn poate schimba ceea ce urmează să se întâmple. Este o superstiție care a supraviețuit și pentru că gestul este simplu și a intrat profund în limbajul cotidian.

Iar dacă teoria lui Steve Roud este corectă, data viitoare când bați în lemn ca să nu cobi, gestul nu te duce la druizi și la spirite ascunse în copaci, ci la ceva mult mai familiar: un joc asemănător cu leapșa, în care era suficient să atingi lemnul ca să fii „în siguranță”.

La ce temperatură să setezi apa din calorifere în octombrie. Centrala nu trebuie să funcționeze ca în mijlocul iernii