Cum te urmăresc aplicațiile fără să-ți ceară permisiunea VIDEO
De fiecare dată când instalezi o aplicație nouă, ești întâmpinat de o listă aparent clară de permisiuni: acces la cameră, microfon, contacte sau locație.
Mulți utilizatori cred că, refuzând aceste opțiuni, își protejează datele personale. Realitatea este însă mai complicată. Chiar și atunci când nu bifezi „Accept”, aplicațiile pot colecta informații despre tine prin mecanisme mai puțin vizibile, dar perfect legale.
În ultimii ani, modelul de business al platformelor digitale s-a mutat tot mai mult spre analiza comportamentului utilizatorilor.
Datele nu mai sunt colectate doar explicit, ci și inferate: cine ești, ce te interesează, ce faci online și chiar cum reacționezi emoțional la conținut. Această urmărire nu necesită neapărat permisiuni directe și, de cele mai multe ori, trece neobservată.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2026/01/aplicatii-urmarire-2.png)
Cum te urmăresc aplicațiile / Foto: Colaj Playtech realizat cu ajutorul inteligenței artificiale
Cum funcționează urmărirea invizibilă în aplicații
Una dintre cele mai utilizate metode este fingerprinting-ul digital. Aplicațiile și site-urile pot crea un profil unic al dispozitivului tău folosind informații precum tipul telefonului, versiunea sistemului de operare, rezoluția ecranului, fusul orar, limba, tipul conexiunii sau chiar nivelul bateriei.
Luate individual, aceste date par banale. Combinate, ele pot identifica un utilizator cu o precizie surprinzătoare, fără a folosi cookie-uri sau ID-uri clasice de tracking.
O altă tehnică frecventă este tracking-ul prin SDK-uri de terță parte. Multe aplicații includ biblioteci dezvoltate de companii de publicitate sau analiză (precum cele pentru reclame, statistici sau logare).
Aceste SDK-uri pot colecta date în fundal și le pot trimite către servere externe, indiferent de setările tale din aplicație. Practic, chiar dacă refuzi anumite permisiuni, informațiile ajung la alți actori din ecosistemul digital.
De asemenea, metadatele joacă un rol important. Nu este nevoie ca o aplicație să îți citească mesajele sau fotografiile pentru a învăța ceva despre tine.
Ora la care folosești aplicația, cât timp rămâi pe un clip, ce derulezi rapid și unde te oprești sunt semnale extrem de valoroase. Aceste date sunt folosite pentru a construi profiluri de interese și pentru a prezice comportamente viitoare.
Ce se întâmplă cu datele tale și de ce contează
Informațiile colectate sunt utilizate în principal pentru publicitate personalizată, dar nu se opresc aici. Ele pot influența ce tip de conținut vezi, ce produse îți sunt recomandate sau chiar ce știri apar mai des în feed-ul tău. Algoritmii prioritizează ceea ce îți captează atenția, nu neapărat ceea ce este corect sau echilibrat.
Un aspect mai puțin discutat este corelarea datelor între aplicații. Chiar dacă o platformă susține că nu îți cunoaște identitatea reală, datele pot fi corelate cu alte surse pentru a crea un profil coerent. De exemplu, activitatea dintr-o aplicație de fitness poate fi asociată cu comportamentul de cumpărare sau cu interesele tale media, prin intermediul brokerilor de date.
Reglementări precum GDPR în Uniunea Europeană sau Digital Services Act au introdus limite și obligații de transparență, însă aplicarea lor este dificilă.
Multe practici de urmărire se află într-o zonă „gri” din punct de vedere legal, fiind prezentate drept necesare pentru „funcționarea serviciului” sau „îmbunătățirea experienței utilizatorului”.
Pentru utilizatori, miza nu este doar confidențialitatea, ci și controlul asupra propriei identități digitale. Chiar dacă urmărirea nu este întotdeauna malignă, lipsa de transparență creează un dezechilibru clar între platforme și cei care le folosesc.
Aplicațiile nu au nevoie mereu să-ți ceară permisiunea explicită pentru a te urmări. În multe cazuri, datele sunt deja acolo, generate de simplul fapt că folosești un smartphone conectat permanent la internet.
Concret, înțelegerea acestor mecanisme nu înseamnă renunțarea la tehnologie, ci folosirea ei mai conștientă, cu așteptări realiste despre cât de „privată” este, de fapt, viața digitală.