Cum faci să expui corect peisaje la răsărit și apus, fără să „arzi” cerul

La răsărit și apus, scena arată spectaculos, dar camera (sau telefonul) o interpretează diferit: cerul ajunge mult mai luminos decât pământul, iar diferența poate depăși ușor ce poate înregistra senzorul într-un singur cadru. Dacă expui pentru sol, cerul se albește și își pierde textura; dacă expui pentru cer, peisajul devine prea întunecat.

Ca să eviți „cerul ars”, ai nevoie de două lucruri: să știi ce anume trebuie protejat (de obicei highlights din cer) și să folosești instrumentele potrivite în teren (histogramă, avertizări de clipping, compensare de expunere, bracketing sau filtre). Mai jos ai un ghid practic, ușor de urmat, indiferent că fotografiezi cu aparat sau cu telefon.

De ce se „arde” cerul și cum îți dai seama la timp

Problema apare din intervalul dinamic: scena are zone foarte luminoase (în jurul soarelui, norii aprinși) și zone mult mai întunecate (pământ, pădure, oraș). Dacă senzorul nu poate acoperi toată plaja într-o singură expunere, ceva se pierde. De regulă, se pierd highlights-urile, pentru că sunt primele care ajung la alb pur, fără informație.

Nu te baza pe ecran pentru verificare. Luminozitatea display-ului se schimbă în funcție de ambient și te poate păcăli. În schimb, folosește:

Horoscop 4 februarie 2026. Zodia care poate fi dezamăgită în iubire dacă ia decizii pripite

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

• Histograma: dacă graficul e „lipit” de marginea din dreapta, ai clipping în highlights.
• Avertizări de zone arse (blinkies/zebras): dacă vezi clipiri pe zone mari din cer, ai pierdut detaliu acolo.
• Previzualizarea cu „highlight warning” activată: îți arată imediat dacă ai depășit limita.

Un obicei care te ajută aproape în orice scenă de răsărit/apus: expune pentru highlights. Adică setezi expunerea astfel încât cerul să fie la limită, fără să se ardă pe suprafețe extinse. Umbrele le poți recupera mai ușor ulterior, mai ales dacă fotografiezi în RAW.

Setări și pași clari în teren pentru rezultate consistente

Începe cu o setare simplă și stabilă. Pe cameră, modul prioritate de diafragmă (A/Av) e prietenul tău la peisaj: alegi diafragma și lași aparatul să calculeze timpul. Ca reper:

• ISO: cât mai mic (100–200) pentru calitate și recuperare bună în postprocesare.
• Diafragmă: f/8–f/11 pentru claritate bună pe întreg cadrul.
• Trepied: recomandat când lumina scade, mai ales în blue hour.

Apoi, controlează cum măsori expunerea:

• Spot sau center-weighted pe cer: măsoară pe o zonă luminoasă reprezentativă (nu pe discul solar).
• Compensare de expunere: pornește de la 0 și mergi spre -0,7 până la -1,7 EV, în funcție de cât de puternic e contrastul.
• Blocare expunere (AE-L): măsori pe cer, blochezi, reîncadrezi și declanșezi.

Dacă fotografiezi cu telefonul:

• Apasă pentru focus pe cer (sau pe zona luminoasă) și coboară slider-ul de expunere până când norii își recapătă textura.
• Activează HDR când scena are contrast mare, dar verifică rezultatul: uneori poate „aplatiza” prea mult atmosfera.
• Evită zoom-ul digital la răsărit/apus dacă nu ai un modul tele bun; preferă să decupezi ulterior.

Un truc practic: nu include soarele direct în cadru dacă nu ai nevoie de el. Discul solar are o luminozitate extremă și îți forțează expunerea în minus, întunecând restul scenei. Uneori, o compoziție cu soarele „în afara” cadrului păstrează mai bine culorile și dinamica cerului.

Când o singură expunere nu ajunge: bracketing, HDR și filtre graduale

Sunt situații în care contrastul e atât de mare încât, oricât ai regla, tot pierzi fie cerul, fie solul. Atunci ai trei soluții curate.

Bracketing (AEB) și îmbinare: faci 3–5 cadre la expuneri diferite (de exemplu -2/0/+2). Ideal e să folosești trepied, ca să nu ai mișcare între cadre. La îmbinare, urmărește un rezultat natural: fără halouri în jurul munților și fără saturație exagerată. Un HDR bun ar trebui să arate ca o scenă reală, nu ca un efect.

Filtru gradual ND (GND): întunecă doar cerul, lăsând pământul corect expus. E excelent când ai orizont relativ drept (mare, câmpie). Pentru linii neregulate (munți, păduri), un filtru „soft edge” te ajută să eviți o tranziție vizibilă.

Două expuneri și blending manual: faci o expunere pentru cer și una pentru pământ, apoi le combini în postprocesare cu măști. E adesea mai controlabil și mai natural decât HDR-ul automat, mai ales când ai elemente fine pe linia orizontului (crengi, clădiri, stânci).

Indiferent de metodă, trage în RAW dacă ai opțiunea. RAW îți dă marjă reală de recuperare pentru highlights și umbre. În editare, mergi în ordinea asta:

1. coboară highlights până revine textura în nori,
2. ridică umbrele moderat, cât să recuperezi volum,
3. ajustează contrastul și claritatea fin, fără să „înțepenești” imaginea,
4. nu suprasatura portocaliul și magenta: apusurile arată frumos și fără intensificare agresivă.

Dacă vrei o rutină simplă pe care s-o aplici mereu: verifică histograma, protejează cerul cu minus la expunere, fotografiază în RAW și treci la bracketing sau filtru gradual când contrastul e prea mare. Așa păstrezi detaliile din cer fără să transformi peisajul într-o siluetă fără informație.