Creierul primatelor s-a reorganizat în evoluție, iar diferențele sunt mai mari când vine vorba despre „sine”

Felul în care creierul construiește senzația de „eu” nu este identic la oameni și la celelalte primate. Un nou studiu realizat de cercetători de la Academia Chineză de Științe arată că unele dintre structurile implicate în procesarea informațiilor despre sine s-au păstrat de-a lungul evoluției, în timp ce altele au fost reorganizate semnificativ.

Cercetarea, publicată în JNeurosci, a analizat modul în care sunt organizate sistemele cerebrale asociate procesării sinelui la oameni, cimpanzei și macaci. Rezultatele sugerează că evoluția nu a construit de la zero mecanismele prin care creierul ne ajută să ne înțelegem propriul corp și propria identitate. Mai degrabă, anumite sisteme mai vechi au fost păstrate, iar altele s-au reorganizat pe măsură ce au apărut forme mai complexe de procesare a informațiilor despre sine.

Ce înseamnă, de fapt, procesarea sinelui în creier

Atunci când vorbim despre „sine”, nu este vorba despre o singură zonă a creierului care ne spune cine suntem. Cercetătorii au analizat un sistem mai larg, alcătuit din regiuni implicate în procesarea informațiilor din interiorul corpului, a informațiilor venite din mediul exterior și a unor reprezentări mentale mai abstracte despre propria persoană.

Prima categorie este legată de ceea ce se întâmplă în interiorul organismului. Creierul primește permanent informații despre starea corpului, inclusiv despre senzații și procese interne, și le folosește pentru a regla răspunsurile organismului. A doua categorie ajută la conectarea informațiilor despre propriul corp cu ceea ce se întâmplă în jur. A treia este mai complexă și implică reprezentări mentale legate de propria persoană.

Cercetătorii au comparat aceste sisteme la cele trei specii și au urmărit atât proprietăți structurale la scară mică, cât și tipare de expresie genetică. La acest nivel, creierul uman și cel al macacului au prezentat asemănări puternice.

Imaginea devine însă diferită atunci când cercetătorii analizează conexiunile dintre regiuni la scară mai mare. În această situație, cimpanzeii apar într-o poziție intermediară între macaci și oameni, ceea ce oferă indicii despre felul în care aceste sisteme s-au modificat pe parcursul evoluției primatelor.

Cimpanzeii ocupă o poziție intermediară între oameni și macaci

Una dintre cele mai interesante observații este că asemănarea dintre specii depinde de tipul de procesare analizat. Pentru sistemele care gestionează semnalele provenite din interiorul corpului, macacii și cimpanzeii au fost cei mai apropiați.

Vezi și:

Cimpanzeii își „învață” puii să folosească unelte. Ce au surprins cercetătorii timp de opt ani în Senegal

Organismul fără creier care pare să învețe și să rezolve probleme. Ce este, de fapt, Physarum

Când cercetătorii au analizat sistemele care leagă informațiile despre sine de mediul exterior, asemănarea cea mai mare a apărut între cimpanzei și oameni. Diferențele devin și mai evidente în cazul procesării mentale abstracte, unde cele trei specii prezintă cele mai mari distincții.

Această distribuție este importantă deoarece arată că evoluția creierului nu a avut loc printr-o simplă creștere uniformă a complexității. Unele mecanisme asociate corpului au rămas relativ conservate între primate, în timp ce sistemele implicate în forme mai sofisticate de reprezentare a sinelui au trecut printr-o reorganizare mai pronunțată.

Cercetătorii au observat, de asemenea, modificări în organizarea unor regiuni cerebrale care procesează informații senzoriale, motorii și interne. Aceste regiuni participă la reglarea funcțiilor organismului și la coordonarea reacțiilor în funcție de ceea ce se întâmplă în interiorul și în exteriorul corpului.

Modelul observat sugerează o tranziție evolutivă de la o organizare cerebrală centrată mai puternic pe procesarea informațiilor despre corp către una care permite forme mai abstracte de procesare a sinelui.

Studiul poate explica de ce oamenii au o percepție atât de complexă asupra propriei persoane

Rezultatele nu înseamnă că cercetătorii au identificat „centrul conștiinței” sau o regiune responsabilă în mod exclusiv pentru sentimentul de sine. Studiul descrie mai degrabă arhitectura unui sistem cerebral distribuit și felul în care aceasta diferă între trei specii de primate.

Tocmai această perspectivă poate fi importantă pentru înțelegerea evoluției cogniției umane. Dacă mecanismele de bază prin care creierul procesează informațiile despre corp sunt în mare parte conservate, dar sistemele care construiesc reprezentări mentale mai abstracte s-au reorganizat, atunci diferențele dintre oameni și celelalte primate ar putea fi legate nu doar de apariția unor regiuni complet noi, ci și de modul în care sunt conectate și utilizate cele existente.

Cercetătorii vor să ducă analiza mai departe prin combinarea acestor rezultate structurale cu date despre funcționarea creierului și despre comportament. Astfel, ar putea fi studiat mai precis modul în care diferențele dintre arhitectura cerebrală a oamenilor, cimpanzeilor și macacilor se reflectă în felul în care fiecare specie procesează informațiile despre propria persoană.

Trump îngreunează angajarea străinilor la Microsoft, Adobe și alte mari companii IT. JD Vance cere ca americanii să aibă prioritate