Copiii care nu mai merg singuri la școală sau în parc. De ce părinții de astăzi sunt mai protectori decât generațiile anterioare

Teama de accidente, îngrijorarea față de persoanele necunoscute și condițiile din cartier influențează decizia părinților de a-și lăsa copiii să meargă singuri la școală sau la joacă. Cercetări internaționale au documentat reducerea acestei libertăți față de generațiile anterioare. Specialiștii recomandă însă ca autonomia să fie construită treptat, în funcție de maturitatea copilului și de siguranța traseului.

Ce s-a schimbat față de copilăria anilor ’90

Drumul până la școală, ieșirea în parc și vizita la un prieten sunt activități prin care cercetătorii urmăresc „mobilitatea independentă” a copiilor. Termenul descrie libertatea de a circula și de a se juca în afara casei fără supravegherea directă a unui adult.

Un raport publicat în 2015 de Policy Studies Institute compară inclusiv cercetări realizate în Anglia și Germania în 1990 și 2010. În grupurile studiate de copii cu vârste între 7 și 11 ani, proporția celor care aveau voie să se întoarcă singuri de la școală a scăzut de la 35% la 25% în Anglia și de la 91% la 76% în Germania.

Diferențele dintre cele două țări erau mari chiar și în același an. Așadar, experiența unei generații depinde și de locul în care a crescut, de organizarea cartierului și de regulile familiei.

Vezi și:

Ce se întâmplă cu angajații primăriilor dacă localitățile sunt comasate. Cine riscă să își piardă locul de muncă

Pentru România, aceste procente nu pot fi folosite ca măsură a schimbării. Comparația dintre copilăria anilor ’90 și cea actuală trebuie făcută fără presupunerea că toți copiii de atunci aveau aceeași libertate.

De ce părinții aleg să îi însoțească

Traficul apare constant printre motivele pentru care părinții limitează deplasările independente. Viteza mașinilor, traversările și posibilitatea de a ajunge în siguranță la destinație cântăresc în decizia familiei.

Raportul internațional identifică și alți factori, printre care apropierea școlii sau a locurilor de joacă, accesul familiei la mașină, relațiile din comunitate și teama de persoane necunoscute. Contează inclusiv presiunea socială resimțită de un părinte care se teme că va fi considerat iresponsabil dacă își lasă copilul singur.

Un studiu australian publicat în revista Health & Place a analizat legătura dintre teama părinților de străini, percepția asupra comunității și libertatea de deplasare a copiilor. Cercetarea arată că această decizie implică și încrederea adulților în mediul din jurul casei.

Dacă te întrebi când poți face acest pas, evaluarea începe cu traseul concret. Un drum scurt, cunoscut și cu traversări sigure pune alte probleme decât deplasarea prin intersecții aglomerate sau prin zone fără trotuar.

Citește și: La ce vârstă ar trebui să primească un copil primul telefon? Decizia care împarte părinții în două tabere

Ce învață copiii când primesc mai multă autonomie

Joaca liberă le oferă copiilor ocazii să ia decizii, să negocieze cu alți copii și să descopere ce pot face. Societatea Canadiană de Pediatrie subliniază rolul acestor experiențe în dezvoltarea fizică, socială și emoțională.

În recomandările sale din 2024, organizația face diferența între un risc pe care copilul îl poate observa și gestiona și un pericol care îi depășește capacitatea de evaluare. Libertatea potrivită vârstei presupune păstrarea măsurilor care previn accidentele grave.

Pentru joaca în parc, asta înseamnă că nivelul supravegherii se adaptează copilului, activității și spațiului. O experiență nouă poate fi abordată gradual, fără ca adultul să rezolve imediat fiecare dificultate întâlnită.

Autonomia nu se rezumă la permisiunea de a pleca singur. Ea include și posibilitatea de a alege o activitate, de a încerca o soluție și de a cere ajutor când situația devine prea dificilă.

Citește și: Cum îți securizezi copilul online fără să-l transformi în „proiect” de supraveghere

Când poate merge copilul singur la școală

Academia Americană de Pediatrie arată că, în general, copiii nu sunt pregătiți pentru drumul fără adult înainte de aproximativ 10 ani. Acesta este un reper orientativ de dezvoltare, iar maturitatea și condițiile traseului trebuie evaluate individual.

Pregătirea începe prin parcurgerea drumului împreună. Copilul are nevoie să recunoască indicatoarele, să știe unde traversează și să înțeleagă că un șofer poate să nu îl observe.

Printre recomandările organizației se numără:

• exersarea traversărilor înainte de primele deplasări independente;
• alegerea unui traseu sigur și cunoscut;
• mersul împreună cu un alt copil sau cu un frate mai mare, când este posibil;
• evitarea telefonului și a mesajelor în timpul mersului;
• discutarea reacției potrivite dacă un necunoscut îi oferă transport.

Pentru copiii mai mici, familiile din același cartier pot organiza un grup însoțit de adulți care se rotesc. Copiii exersează astfel mersul pe jos și regulile traseului, păstrând supravegherea necesară.

Google Photos scapă de una dintre cele mai enervante probleme. Schimbarea care îți permite să editezi fotografiile fără să îți umpli galeria cu duplicate