Copaci scufundați în Oceanul Arctic, soluția radicală propusă de cercetători pentru reducerea dioxidului de carbon

Cercetători de la Universitatea Cambridge analizează o idee extrem de controversată pentru combaterea schimbărilor climatice: tăierea unor suprafețe vaste de pădure boreală și scufundarea copacilor în adâncurile Oceanului Arctic.

Propunerea pornește de la nevoia urgentă de a reduce concentrațiile de dioxid de carbon din atmosferă, într-un context în care emisiile globale continuă să depășească obiectivele climatice stabilite la nivel internațional.

Ideea nu urmărește producerea de energie sau reutilizarea lemnului, ci izolarea carbonului pe termen foarte lung. Potrivit cercetătorilor, mediul rece, lipsit de lumină și oxigen de pe fundul Oceanului Arctic ar putea încetini aproape complet procesul de descompunere a copacilor, blocând astfel carbonul absorbit de aceștia pe durata vieții lor, scrie publicația La Stampa.

De ce este considera Oceanul Arctic un „depozit” de carbon

Pădurile boreale joacă deja un rol major în ciclul global al carbonului, absorbând cantități importante de CO₂ din atmosferă.

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Horoscopul zilei de luni, 2 februarie 2026. Zodia pentru care săptămâna începe cu provocări profesionale

Problema apare atunci când acești copaci mor, ard în incendii sau se descompun natural, procese care readuc carbonul în atmosferă. Cercetătorii de la Cambridge pornesc de la ideea că simpla conservare a pădurilor nu mai este suficientă în fața accelerării schimbărilor climatice.

Scufundarea copacilor în Oceanul Arctic ar profita de condițiile extreme de acolo. Temperaturile foarte scăzute, absența oxigenului și lipsa luminii creează un mediu în care microorganismele care descompun materia organică nu pot funcționa eficient.

În aceste condiții, lemnul ar putea rămâne intact timp de secole sau chiar milenii, împiedicând eliberarea carbonului înapoi în atmosferă.

Cercetătorii subliniază că nu ar fi vorba despre aruncarea haotică a copacilor în ocean, ci despre un proces controlat, în care lemnul ar fi transportat și depozitat la adâncimi mari.

Din punct de vedere teoretic, această metodă ar putea funcționa ca o formă de captare și stocare a carbonului, diferită de soluțiile industriale actuale, care sunt costisitoare și dificil de implementat la scară largă.

Controverse, riscuri și limitele unei soluții extreme

Propunerea ridică însă numeroase semne de întrebare. Tăierea intenționată a pădurilor boreale ar avea un impact ecologic major, afectând biodiversitatea, comunitățile locale și echilibrul ecosistemelor nordice.

Chiar dacă scopul este reducerea CO₂, distrugerea unor habitate naturale ar putea genera efecte secundare greu de anticipat.

De asemenea, impactul asupra ecosistemelor marine arctice nu este pe deplin cunoscut. Introducerea unor cantități mari de materie organică pe fundul oceanului ar putea modifica chimia apei sau afecta speciile adaptate la condiții extreme.

Cercetătorii recunosc că sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua aceste riscuri înainte ca o astfel de idee să poată fi luată în calcul la nivel practic.

Un alt obstacol este cel logistic și economic. Transportul copacilor din zonele boreale până în Oceanul Arctic ar necesita infrastructură, combustibil și resurse semnificative, ceea ce ar putea reduce sau chiar anula beneficiile climatice obținute.

În plus, metoda nu reduce emisiile la sursă, ci doar încearcă să compenseze parțial efectele acestora.

Chiar și susținătorii ideii admit că aceasta nu poate fi o soluție universală. Cel mult, ar putea deveni o măsură complementară, aplicată limitat, într-un portofoliu mai larg de strategii climatice care includ reducerea emisiilor, tranziția energetică și protejarea pădurilor existente.

Propunerea cercetătorilor de la Cambridge ilustrează presiunea tot mai mare asupra comunității științifice de a găsi soluții neconvenționale pentru criza climatică.

Faptul că astfel de idei sunt discutate la nivel academic arată cât de gravă a devenit problema și cât de limitate sunt opțiunile rămase pentru a stabiliza clima globală.