Cercetătorii pot găsi zona limbajului din creier chiar și când pacientul nu poate vorbi. Descoperirea care ar putea ajuta după un AVC

Creierul uman păstrează o „amprentă” clară a rețelei responsabile de limbaj chiar și atunci când o persoană nu vorbește, nu citește și nu ascultă cuvinte. Cercetătorii au reușit să o identifice analizând activitatea cerebrală înregistrată în timpul unor momente de repaus sau al unor activități fără legătură directă cu limbajul.

Rezultatele întăresc ideea că limbajul nu depinde de un singur „centru al vorbirii”, identic la toți oamenii, ci de o rețea complexă, cu o formă ușor diferită de la o persoană la alta. Descoperirea ar putea deveni importantă mai ales în cazul pacienților care nu pot participa la testele obișnuite, inclusiv după un accident vascular cerebral.

Rețeaua limbajului apare chiar și fără cuvinte

Studiul a fost realizat de cercetători de la Stanford și MIT și a analizat 1.957 de sesiuni de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională, provenite de la 1.199 de persoane. Rezultatele au fost publicate în revista Nature Communications.

În mod obișnuit, pentru a localiza regiunile asociate limbajului, participanții trebuie să citească, să asculte propoziții sau să îndeplinească alte sarcini lingvistice în timp ce activitatea creierului este monitorizată. Noua analiză arată însă că rețeaua poate fi identificată și din activitatea cerebrală spontană, inclusiv atunci când oamenii se odihnesc, ascultă muzică sau rezolvă exerciții care nu implică limbajul.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Cercetătorii au observat că tiparul rămâne stabil în cazul aceleiași persoane, indiferent de activitatea desfășurată. Rețeaua nu dispare atunci când omul tace, ci continuă să poată fi recunoscută prin legăturile funcționale dintre diferitele regiuni ale creierului.

Nu există o singură zonă a vorbirii identică pentru toți

La majoritatea participanților, rețeaua limbajului era concentrată în emisfera stângă și includea regiuni din lobii frontal și temporal. Poziția exactă, dimensiunea și forma acesteia difereau însă de la un individ la altul.

Aceste diferențe explică de ce hărțile generale ale creierului nu sunt întotdeauna suficiente în medicină. Două persoane pot avea rețele ale limbajului organizate după același principiu, dar cu limite și conexiuni care nu se suprapun perfect. Din acest motiv, o hartă realizată pentru fiecare pacient poate fi mai utilă decât un model standard.

Am mai scris despre modul în care inteligența artificială este folosită pentru înțelegerea neurobiologiei limbajului uman. Cercetările din acest domeniu încearcă să stabilească nu doar unde este procesat limbajul, ci și cum colaborează diferitele regiuni cerebrale atunci când oamenii înțeleg sau formulează o propoziție.

Autorii studiului subliniază că metoda nu poate citi gândurile și nici nu dezvăluie ce cuvinte are în minte o persoană. Imagistica funcțională urmărește variațiile fluxului sanguin și corelațiile dintre regiunile active, oferind o hartă a rețelei, nu acces la conținutul gândurilor.

De ce poate conta pentru pacienții care au suferit un AVC

Cea mai importantă utilizare posibilă este legată de pacienții care nu pot îndeplini sarcini lingvistice în timpul unei scanări. Este cazul unor persoane care au suferit un AVC, un traumatism cerebral sau care se confruntă cu afazie, o tulburare care poate afecta vorbirea, citirea și înțelegerea cuvintelor.

Dacă medicii pot identifica rețeaua limbajului fără să-i ceară pacientului să vorbească ori să citească, ar putea obține o imagine mai precisă asupra regiunilor rămase funcționale. Informația ar putea fi folosită pentru pregătirea unei intervenții chirurgicale sau, în viitor, pentru adaptarea programelor de recuperare.

Descoperirea nu oferă încă un tratament pentru afazie și va fi nevoie de cercetări suplimentare înainte ca metoda să fie folosită pe scară largă în spitale. Ea arată însă că arhitectura limbajului poate fi găsită chiar și atunci când pacientul nu o poate activa la comandă, ceea ce deschide o direcție promițătoare pentru neurologie și recuperarea după leziuni cerebrale.

Cum faci un cocktail clasic ce combină whiskey cu gin, în timp ce berea de ghimbir completează povestea începută în 1942 – Suffering Bastard