Cele mai vechi arme otrăvite din istorie? O descoperire de acum 125.000 de ani ar putea rescrie povestea vânătorilor preistorici

Potrivit Live Science, cercetătorii au descoperit peste 5.500 de artefacte din piatră într-un sit arheologic din sudul Arabiei Saudite, asociat unui lac format în urmă cu aproximativ 125.000 de ani. Studiul, publicat pe 12 noiembrie 2026 în revista Science, indică existența unor tehnici de vânătoare mult mai sofisticate decât s-ar fi presupus pentru acea perioadă.

Un lac uriaș în mijlocul deșertului unde trăiau hipopotami și bivoli

Descoperirea a fost realizată în situl ‘Uruq Aljelibah, situat în regiunea Empty Quarter, unul dintre cele mai aride și fierbinți deșerturi ale planetei. În urmă cu aproximativ 125.000 de ani, însă, peisajul era complet diferit.

Aici exista un lac cu apă dulce, întins pe aproximativ 340 de kilometri pătrați și cu o adâncime de până la 29 de metri. În jurul său creșteau palmieri, copaci, arbuști și stufărișuri, iar fauna includea hipopotami, bivoli, struți, cămile, gazele și antilope oryx.

Arheologii au identificat mii de unelte din piatră, alături de fosile animale și urme vegetale neobișnuit de bine conservate. Distribuția artefactelor sugerează că malul lacului era folosit pentru vânătoare și prelucrarea animalelor.

Unele vârfuri din piatră prezintă urme de impact, compatibile cu utilizarea împotriva animalelor mari. Analizele microscopice au identificat inclusiv resturi de țesut animal pe anumite piese.

Descoperirea completează informațiile despre uneltele folosite de oamenii preistorici, demonstrând că tehnologiile timpurii erau mai complexe decât simplele pietre ascuțite.

Urmele unei plante otrăvitoare ar putea schimba istoria vânătorii

Cel mai spectaculos rezultat provine din analiza chimică a unor vârfuri de piatră. Cercetătorii au identificat reziduuri asociate plantei Acokanthera schimperi, cunoscută pentru toxinele sale puternice.

Planta crește în anumite regiuni din Africa și Arabia, iar extractele sale au fost utilizate istoric de vânători pentru otrăvirea vârfurilor săgeților și sulițelor. Substanțele toxice puteau afecta animalele rănite, crescând eficiența armelor.

Chris Clarkson, arheolog la Institutul Max Planck de Geoantropologie și Universitatea Griffith, consideră că descoperirea ar putea reprezenta cea mai veche dovadă a utilizării armelor otrăvite.

Anterior, cele mai vechi dovezi cunoscute proveneau din Africa de Sud, unde au fost descoperite săgeți otrăvite vechi de aproximativ 60.000 de ani.

Dacă interpretarea artefactelor saudite este corectă, utilizarea toxinelor la vânătoare ar putea fi cu aproximativ 65.000 de ani mai veche.

Totuși, cercetătorii nu au demonstrat încă dacă substanțele erau aplicate intenționat pe arme sau cât de eficiente erau acestea. Prin urmare, ipoteza rămâne promițătoare, dar nu definitiv confirmată.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra inteligenței oamenilor preistorici

Arheologii consideră că aceste artefacte arată cât de mult a fost subestimată complexitatea tehnologică a populațiilor paleolitice.

Oamenii nu se limitau la cioplirea pietrei. Ei combinau materiale diferite, inclusiv lemn, fibre vegetale și rășini, pentru a crea instrumente adaptate unor activități complexe.

Descoperirea este relevantă și pentru studiul migrațiilor umane. Peninsula Arabică a reprezentat un important coridor între Africa și Asia, iar perioadele cu precipitații abundente au permis dezvoltarea unor ecosisteme favorabile locuirii.

Cercetătorii suspectează că artefactele au aparținut unor populații timpurii de Homo sapiens, însă în sit nu au fost descoperite rămășițe umane care să confirme identitatea creatorilor.

Dovezile se adaugă altor descoperiri despre capacitățile cognitive ale vânătorilor-culegători preistorici, care sugerează existența unor comportamente organizate și tehnologii sofisticate cu mult înaintea primelor civilizații.

Există însă o limitare importantă. Arheologul Jeffrey Rose, de la Universitatea Algarve, a atras atenția că artefactele au fost colectate de la suprafață, nu din straturile geologice datate direct. Astfel, cei 125.000 de ani reprezintă vârsta lacului, nu o datare sigură a uneltelor.

Cercetătorii intenționează să continue investigațiile pentru identificarea unor artefacte conservate în straturile sedimentare și pentru analiza mai precisă a reziduurilor toxice.

Dacă rezultatele vor fi confirmate, descoperirea ar putea demonstra că oamenii moderni foloseau cunoștințe botanice și chimice pentru vânătoare cu mult mai devreme decât indicau dovezile arheologice anterioare.