Cât de periculos este materialul antiderapant pentru caroseria mașinii – de ce să-ți protejezi autoturismul de depunerile albicioase
Iarna, când carosabilul devine o loterie, autoritățile se întorc la aceeași rețetă: amestecuri antiderapante care topesc gheața și cresc aderența. Problema este că, odată ce ai ieșit din oraș sau doar ai prins un bulevard „tratat”, mașina ta poate arăta rapid ca și cum ar fi fost pudrată cu var, iar depunerile albicioase se lipesc de praguri, aripi și zona inferioară a caroseriei.
Dincolo de disconfortul estetic, miza reală este ce se întâmplă sub acea peliculă. Reziduurile nu sunt doar murdărie. În combinație cu apă, noroi și variații de temperatură, ele accelerează procesele care mănâncă lacul, vopseaua și, în timp, metalul. Dacă ignori fenomenul săptămâni la rând, costurile pot urca spre reparații de tinichigerie, înlocuiri de elemente corodate sau intervenții la sistemul de frânare și suspensie.
De ce apar depunerile albicioase și din ce e făcut amestecul
Depunerile albe apar, de regulă, după ce soluția de pe carosabil ajunge pe caroserie sub formă de apă sărată pulverizată de roți. Când apa se evaporă, rămâne în urmă ceea ce contează: săruri și cloruri cristalizate, amestecate cu praf fin, nisip și particule abrazive. Pe vopsea, pelicula se vede imediat; pe dedesubt, rămâne mai ales invizibilă, dar mult mai periculoasă.
În București și în multe alte orașe, compoziția tipică e un mix de sare (clorură de sodiu), clorură de calciu și materiale abrazive precum nisipul sau pietrișul fin. Partea „chimică” ajută la coborârea punctului de îngheț și la topirea rapidă a gheții, iar partea abrazivă crește aderența. Exact acest duo, soluție salină plus particule dure, este motivul pentru care mașina se murdărește agresiv și se uzează mai repede în sezonul rece.
Cum atacă materialul antiderapant vopseaua, metalul și componentele
Cea mai mare problemă este coroziunea accelerată. Clorurile sunt „catalizatorul” perfect pentru oxidare, mai ales când rămân prinse în zone unde umezeala persistă: îmbinări, colțuri de aripi, margini de praguri, scuturi, cavități și zona șasiului. Pe termen scurt vezi doar urme și pete, dar pe termen lung poți ajunge la rugină care nu mai e doar cosmetică, ci structurală, cu impact direct asupra rezistenței unor elemente și a costului de revânzare.
În paralel, nisipul și pietrișul fin lovesc ca un șmirghel: ciobesc lacul, lasă microzgârieturi și pot crea puncte de pornire pentru rugină acolo unde vopseaua a fost spartă până la metal. În zona parbrizului și a farurilor, particulele pot produce microciobituri care, în timp, se traduc în reflexii mai slabe, vizibilitate redusă pe ploaie și necesitatea unor polish-uri sau înlocuiri mai devreme decât ai fi vrut. Nu sunt scutite nici componentele de sub mașină: elemente ale suspensiei, prinderi, conducte, coliere, chiar și zone ale sistemului de frânare pot suferi de pe urma expunerii repetate la apă sărată.
Ce poți face ca să-ți protejezi mașina iarna
Spală mașina mai des decât ai face-o vara, dar nu doar „la suprafață”. Caută spălare cu jet și pentru partea inferioară, insistă pe pasajele roților, praguri și zona din spatele lor, unde se adună amestecul. Dacă lași depunerile să se întărească, ele se transformă într-un strat lipicios care ține umezeala aproape de metal și prelungește exact condițiile în care coroziunea avansează.
Aplică o protecție care să funcționeze ca barieră. O ceară bună sau un sealant pe caroserie ajută depunerile să adere mai greu și se curăță mai ușor, iar pe dedesubt merită să iei în calcul tratamente anticorozive și protecții tip terosonare pentru podea și zone expuse. Dacă folosești des mașina pe drumuri tratate, fă-ți un obicei din a clăti sub caroserie după trasee lungi, chiar dacă ai ținut mașina în garaj peste noapte: problema nu e doar ce îți aruncă alții, ci ce ridică roțile tale de pe asfalt și depune în locuri greu accesibile.