Asteroidul care a ucis dinozaurii ar fi creat un refugiu uriaș pentru viață sub pământ

Asteroidul care a dus la dispariția dinozaurilor ar putea avea o poveste mult mai complicată decât cea a unei simple catastrofe planetare. În urmă cu 66 de milioane de ani, un corp cosmic de aproximativ 10 kilometri lățime s-a prăbușit în zona actualei peninsule Yucatán, din Mexic, provocând una dintre cele mai mari extincții din istoria Pământului. Aproximativ 75% dintre speciile de pe planetă au dispărut, inclusiv dinozaurii non-aviari.

Totuși, același impact devastator ar fi creat, în adâncuri, un mediu capabil să susțină viață microbiană timp de milioane de ani. Un nou studiu arată că sistemul hidrotermal format sub craterul Chicxulub a rămas activ cel puțin 8 milioane de ani, mult mai mult decât credeau anterior oamenii de știință. Cu alte cuvinte, asteroidul care a distrus o lume la suprafață ar fi putut hrăni o alta, ascunsă sub pământ.

Cum a apărut un habitat subteran după impact

Impactul Chicxulub a creat un crater de aproape 200 de kilometri lățime și a eliberat o cantitate uriașă de energie. Rocile au fost fracturate, topite și deformate, iar căldura a pătruns adânc în scoarța terestră. După impact, apa de mare din Golful Mexic s-a infiltrat prin fisurile și porii rocilor, formând un sistem de circulație a fluidelor fierbinți.

Astfel de medii hidrotermale sunt importante pentru cercetători, pentru că pe Pământ viața microbiană apare frecvent în zone unde există apă caldă în mișcare, minerale și protecție față de condițiile dure de la suprafață. În cazul Chicxulub, sub crater s-ar fi format o rețea de spații microscopice, fisuri și roci poroase în care microorganismele ar fi putut supraviețui sau chiar prospera.

Vezi și:

Locul de muncă unde ai şase luni libere pe an și ești plătit și când stai acasă. Nu ai nevoie de facultate, meseria atrage tot mai mulți tineri

Noua cercetare combină simulări computerizate avansate cu probe reale recoltate din crater. În 2016, oamenii de știință au forat în zona numită „peak ring”, o structură circulară aflată în interiorul craterului, pentru a colecta roci de sub fundul mării. Printre mineralele analizate s-au numărat feldspați bogați în potasiu, formați în timp ce fluide fierbinți circulau prin crater după impact.

Prin datare argon-argon, cercetătorii au stabilit că aceste minerale s-au format într-un interval foarte lung, de la momentul impactului, acum 66 de milioane de ani, până în urmă cu aproximativ 58 de milioane de ani. Această diferență indică o activitate hidrotermală de cel puțin 8 milioane de ani, o durată excepțională pentru un sistem creat de un impact cosmic.

De ce descoperirea schimbă felul în care privim catastrofele cosmice

Până acum, estimările mai vechi sugerau că sistemul hidrotermal de la Chicxulub ar fi funcționat aproximativ 2 milioane de ani. Noua cercetare extinde dramatic această perioadă și transformă craterul într-unul dintre cele mai importante exemple cunoscute de habitat subteran creat de un impact.

Vezi și:

Un asteroid adus pe Pământ conține toate ingredientele de bază pentru ADN și ARN. Descoperirea care schimbă tot

Ideea este paradoxală, dar puternică: un eveniment care a ucis masiv viața de la suprafață a putut crea, în același timp, condiții stabile pentru viață în subteran. La nivel global, asteroidul a declanșat incendii, întuneric atmosferic, răcire, prăbușirea lanțurilor trofice și dispariții în masă. Local, sub crater, aceeași energie distructivă a produs căldură, fisuri, apă circulantă și reacții chimice utile pentru microorganisme.

Cercetătorii nu spun că au găsit direct fosile microbiene în acel sistem, ci că mediul era favorabil pentru viață. Diferența este importantă. Studiul nu demonstrează existența unei biosfere subterane de 8 milioane de ani, dar arată că infrastructura naturală necesară pentru un asemenea habitat a existat mult mai mult decât se credea.

Această concluzie are implicații și pentru originea vieții pe Pământ. Sistemele hidrotermale sunt considerate de mulți specialiști posibile locuri în care viața timpurie ar fi putut apărea sau evolua. Dacă impacturile pot crea astfel de medii stabile, atunci bombardamentele cosmice din istoria timpurie a planetei nu au fost doar forțe distructive, ci și posibile motoare ale apariției unor nișe biologice.

Ce legătură are Chicxulub cu viața de pe Marte

Descoperirea este importantă și pentru că poate ajuta la căutarea vieții în alte locuri din Sistemul Solar. Marte, de exemplu, a fost lovită de numeroși asteroizi și a avut, în trecutul îndepărtat, apă la suprafață. Dacă impacturile mari au creat și acolo sisteme hidrotermale subterane, acestea ar fi putut oferi adăpost pentru microorganisme chiar și după ce suprafața planetei a devenit rece, uscată și ostilă.

Rocile fracturate de impact pot funcționa ca mici refugii naturale. Ele pot proteja viața de radiații, de variații extreme de temperatură și de condiții de suprafață imposibile pentru organisme fragile. În același timp, apa caldă care circulă prin aceste structuri poate transporta minerale și energie chimică.

Chicxulub devine astfel mai mult decât craterul asociat cu dispariția dinozaurilor. Devine un laborator natural pentru înțelegerea modului în care viața poate rezista după dezastre globale și pentru felul în care catastrofele pot crea, neașteptat, spații de supraviețuire.

Imaginea finală este una aproape poetică: asteroidul care a stins epoca dinozaurilor ar fi aprins, sub pământ, un ecosistem invizibil. La suprafață, lumea s-a prăbușit. În adâncuri, însă, apa fierbinte, rocile fracturate și chimia planetei ar fi putut oferi vieții o nouă șansă, timp de milioane de ani.

Elevă din Deva, premiată la o olimpiadă internațională din SUA. Proiectul său propune o nouă soluție pentru combaterea deficitului de iod