Ai dat bani cu împrumut unei rude? Ce trebuie să păstrezi dacă ANAF cere explicații despre tranzacție

Împrumuturile între părinți și copii, frați sau alte rude sunt frecvente. Banii pot fi folosiți pentru avansul unei locuințe, cumpărarea unei mașini, renovări sau pentru o perioadă în care unul dintre membrii familiei are nevoie de ajutor financiar. Problemele pot apărea însă mai târziu, dacă este vorba despre o sumă importantă și nu există documente din care să rezulte clar ce a reprezentat transferul.

Un transfer bancar între două rude nu devine automat venit impozabil doar pentru că suma este mare. În cazul unei verificări a situației fiscale personale, ANAF poate însă analiza fluxurile de bani și poate solicita documente și explicații pentru stabilirea situației fiscale reale. Codul de procedură fiscală permite inclusiv solicitarea de informații de la persoanele cu care contribuabilul a avut raporturi economice sau juridice.

De aceea, dacă dai unei rude o sumă importantă cu titlu de împrumut, este util ca operațiunea să poată fi urmărită și demonstrată ulterior.

Contractul de împrumut poate fi una dintre cele mai importante dovezi

O înțelegere verbală poate fi firească între membrii unei familii, însă devine mult mai greu de demonstrat după câțiva ani. Pentru sumele importante, existența unui înscris din care să rezulte că banii au fost dați cu titlu de împrumut poate clarifica natura tranzacției.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Documentul ar trebui să permită identificarea părților, a sumei împrumutate, a datei la care banii sunt acordați și a obligației de restituire. Pot fi stabilite și termenul sau modalitatea în care suma urmează să fie restituită.

Contractul nu trebuie însă privit ca un document care rezolvă automat orice problemă fiscală. Dacă ANAF verifică situația fiscală a unei persoane, autoritatea poate analiza ansamblul documentelor și informațiilor disponibile, inclusiv intrările și ieșirile de fonduri și modificările patrimoniului. Procedura oficială prevede că pentru stabilirea bazei impozabile pot fi avute în vedere documentele prezentate de persoana verificată, informațiile deținute sau obținute de autorități și orice alte documente relevante.

Cu alte cuvinte, un contract care spune că ai împrumutat 30.000 de euro unei rude este important, dar trebuie să existe o situație reală care să corespundă documentului.

Păstrează dovada transferului banilor

Dacă banii sunt transferați prin bancă, extrasul de cont poate constitui o dovadă importantă a circuitului efectiv al sumei. Este util ca detaliile plății să indice cât mai clar natura operațiunii, de exemplu că este vorba despre un împrumut conform înțelegerii dintre părți.

În cazul unei verificări fiscale, fluxurile bancare pot avea o importanță deosebită. Una dintre metodele indirecte pe care ANAF le poate utiliza este chiar metoda fluxurilor de trezorerie, folosită atunci când operațiunile persoanei verificate s-au desfășurat în principal prin conturile bancare și financiare și există intrări semnificative de bani.

Prin această metodă sunt analizate intrările de fonduri în conturi, sursele neimpozabile, cheltuielile efectuate și alte elemente necesare pentru stabilirea situației fiscale.

Astfel, existența unei corespondențe între contract și transferul efectiv al banilor poate conta. Dacă documentul arată că ai acordat 20.000 de euro la o anumită dată, iar extrasul bancar arată transferul aceleiași sume către persoana respectivă, traseul banilor este mult mai ușor de explicat decât în cazul unei sume predate în numerar fără nicio urmă documentară.

ANAF poate întreba și de unde ai avut tu banii

Un aspect important este că discuția nu se oprește neapărat la persoana care primește împrumutul. Dacă cineva susține că o sumă importantă provine dintr-un împrumut primit de la o rudă, autoritățile pot analiza informațiile disponibile pentru a stabili situația fiscală reală.

Codul de procedură fiscală permite ANAF, în cadrul verificării situației fiscale personale, să solicite informații, explicații și documente atât persoanei verificate, cât și persoanelor cu care aceasta a avut raporturi economice sau juridice.

Să presupunem, de exemplu, că un părinte îi împrumută copilului 50.000 de euro pentru cumpărarea unui apartament. Copilul poate prezenta contractul și transferul bancar pentru a explica de unde a primit suma. Dacă este necesară clarificarea operațiunii, poate deveni relevantă și situația celui care a furnizat banii.

De aceea, este prudent să fie păstrate și documentele care pot explica proveniența sumelor importante: economii acumulate din salarii, vânzarea unui imobil, vânzarea unei mașini, retrageri din conturi, moșteniri sau alte surse legale, după caz.

ANAF poate analiza diferențele dintre venituri și patrimoniu

Codul de procedură fiscală îi permite ANAF să verifice ansamblul situației fiscale personale în ceea ce privește impozitul pe venit. În cadrul procedurii sunt analizate drepturile și obligațiile patrimoniale, fluxurile de trezorerie și alte elemente relevante pentru stabilirea situației fiscale reale.

Începând cu 1 ianuarie 2026, legislația permite și selectarea aleatorie a unor persoane fizice pentru verificarea situației fiscale personale, în anumite condiții. Numărul celor selectați astfel nu poate depăși 10% din totalul persoanelor fizice selectate pentru asemenea verificări într-un an.

În cadrul unei verificări, ANAF poate solicita documente justificative și clarificări. Codul de procedură fiscală prevede un termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului pentru documentele solicitate inițial, termen care poate fi prelungit o singură dată cu 30 de zile, la cererea justificată a persoanei și cu acordul organului fiscal.

Autoritatea poate folosi și metode indirecte pentru stabilirea veniturilor: metoda sursei și utilizării fondului, metoda fluxurilor de trezorerie și metoda patrimoniului net.

Ce documente este bine să păstrezi după un împrumut între rude

Pentru o sumă importantă, nu este suficient să te bazezi pe faptul că „suntem familie și știm de unde sunt banii”. După câțiva ani, o tranzacție trebuie să poată fi reconstituită din documente.

În funcție de situația concretă, pot fi utile:

• contractul sau înscrisul care consemnează împrumutul;
• extrasul de cont care dovedește transferul;
• mențiunea clară privind scopul transferului;
• documentele privind restituirea totală sau parțială a banilor;
• extrasele de cont aferente rambursărilor;
• documentele care pot explica proveniența banilor celui care a acordat împrumutul;
• alte înscrisuri relevante care confirmă realitatea operațiunii.

ANAF nu stabilește situația fiscală exclusiv după denumirea pe care două persoane au dat-o unei tranzacții. Procedura de verificare presupune examinarea documentelor, a intrărilor și ieșirilor de bani și a celorlalte informații relevante.

Un împrumut nu trebuie confundat cu un venit

Dacă o persoană primește bani cu obligația reală de a-i restitui, natura juridică a operațiunii este diferită de obținerea unui venit. Tocmai de aceea este important ca documentele și comportamentul părților să reflecte realitatea tranzacției.

Riscul apare atunci când o sumă mare intră în patrimoniul unei persoane, iar aceasta nu poate explica în mod credibil și documentat sursa fondurilor. Metodele indirecte folosite de ANAF urmăresc tocmai diferențele dintre fondurile utilizate și sursele identificate, fluxurile prin conturile bancare sau creșterile semnificative ale patrimoniului.

Așadar, dacă împrumuți unei rude o sumă importantă, păstrează documentele care arată cine a dat banii, cui, cât, când, cu ce titlu și cum au circulat efectiv sumele. Pentru tranzacțiile importante sau situațiile fiscale complicate, forma concretă a contractului și implicațiile fiscale merită verificate cu un avocat, notar sau consultant fiscal înainte de transfer, nu după ce apar întrebările.

Ce trebuie să faci dacă ai plătit rovinieta pentru un an. Sistemul TollRo, explicat pe înțelesul tuturor