Agenții AI, cea mai mare amenințare din 2026: Avertismentul venit direct de la Palo Alto Networks pentru companii

Agenții AI autonomi sunt pe cale să devină cea mai serioasă amenințare internă pentru organizații în 2026, avertizează Wendi Whitmore, Chief Security Intelligence Officer la Palo Alto Networks.

Pe fondul presiunii tot mai mari de a adopta rapid soluții bazate pe inteligență artificială, companiile riscă să introducă în propriile sisteme entități software cu acces extins, greu de controlat și, în anumite scenarii, ușor de exploatat de atacatori.

Potrivit lui Whitmore, echipele de securitate și directorii IT se confruntă cu un volum uriaș de muncă, fiind nevoite să evalueze într-un timp foarte scurt aplicații AI noi, procese de achiziție, verificări de securitate și riscuri asociate, scrie The Register.

Această grabă creează condițiile ideale pentru ca agenții AI să ajungă să funcționeze ca „insideri” digitali, cu privilegii similare sau chiar mai mari decât ale angajaților umani.

De ce agenții AI devin un risc major pentru securitatea internă

Estimările Gartner indică faptul că, până la finalul lui 2026, aproximativ 40% dintre aplicațiile enterprise vor integra agenți AI specializați, comparativ cu mai puțin de 5% în 2025.

Creșterea accelerată vine cu beneficii clare, dar și cu riscuri pe măsură. Pe de o parte, acești agenți pot compensa lipsa de personal calificat în securitate cibernetică, automatizând corectarea codului, analiza jurnalelor de securitate sau blocarea rapidă a amenințărilor.

Din perspectiva apărării, agenții AI permit echipelor să treacă de la un model reactiv la unul strategic. Whitmore a oferit exemplul unui analist din centrul de operațiuni de securitate al Palo Alto Networks care a dezvoltat un sistem AI capabil să coreleze amenințări publice cu date interne de threat intelligence.

Rezultatul a fost o capacitate mult mai bună de a anticipa riscurile reale și de a prioritiza politicile de securitate pe termen mediu.

Problema apare însă atunci când acești agenți primesc acces prea larg. Whitmore descrie ceea ce numește „problema superuserului”: agenți autonomi cărora li se acordă permisiuni extinse, permițându-le să lege între ele sisteme și date sensibile fără o supraveghere clară.

În acest scenariu, un agent AI devine echivalentul unui utilizator privilegiat invizibil, cu potențial major de abuz sau compromitere.

Doppelganger-ul digital: Atacurile amplificate de inteligența artificială

Un alt risc anticipat pentru 2026 este apariția „doppelganger-ului” executiv: agenți AI creați pentru a prelua sarcini de aprobare sau semnare care, în mod normal, ar necesita intervenția directă a conducerii.

Ideea este tentantă pentru organizații, mai ales în cazul directorilor suprasolicitați. Însă, odată ce un astfel de agent primește autoritate reală, consecințele pot fi severe.

Un agent compromis ar putea aproba transferuri financiare nedorite, semna contracte sensibile sau influența decizii strategice, inclusiv în scenarii de fuziuni și achiziții.

Conform predicțiilor Palo Alto Networks pentru 2026, un singur atac de tip prompt injection sau exploatarea unei vulnerabilități de tip „tool misuse” poate transforma un agent AI într-un insider autonom controlat de atacatori, capabil să șteargă backup-uri sau să extragă baze de date întregi fără a ridica imediat suspiciuni.

Experiența din 2025 arată deja cum AI amplifică atacurile cibernetice. Echipa Unit 42 a observat că atacatorii folosesc AI atât pentru a accelera atacuri clasice, cât și pentru a exploata direct modelele lingvistice interne ale companiilor.

În loc să vizeze infrastructura tradițională, intrușii accesează direct LLM-urile interne și le folosesc pentru a obține informații, a automatiza pași complecși și a escalada rapid impactul.

Whitmore compară adopția actuală a AI cu migrarea către cloud de acum două decenii: marile breșe nu au fost cauzate de tehnologie în sine, ci de implementări grăbite și configurări nesigure.

Pentru directorii de securitate, mesajul este clar: agenții AI trebuie tratați ca identități digitale cu drepturi strict limitate, monitorizate constant și integrate într-un cadru de control care să permită detectarea rapidă a comportamentelor anormale. În lipsa acestor măsuri, progresul riscă să se transforme într-un nou front de vulnerabilitate internă.