Zgomot prea puternic pentru a fi ignorat: cum afectează poluarea fonică cetățenii UE și copiii lor
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/01/Zgomot-Uniunea-Europeana-Poluare-Fonica-800x449.jpg)
Poluarea fonică din transporturile europene a atins cote alarmante, punând în pericol sănătatea a milioane de oameni. Potrivit datelor oficiale, mai mult de 20% dintre cetățenii UE trăiesc în zone în care nivelul de zgomot provocat de trafic – rutier, feroviar și aerian – afectează în mod direct sănătatea. În plus, statisticile relevă că peste 14 milioane de copii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani, din Europa (inclusiv Islanda, Norvegia și Elveția), sunt expuși la un nivel de zgomot mediu de 55 dB sau mai ridicat. Această poluare sonoră, considerată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca fiind periculoasă atunci când depășește anumite limite, are efecte negative semnificative asupra calității vieții și asupra dezvoltării psihologice și cognitive a copiilor.
Conform Agenției Europene de Mediu (EEA), locuitul în preajma unor surse sonore continue, precum drumurile aglomerate sau căile ferate, este asociat cu riscuri sporite de boli cardiovasculare, metabolice și de tulburări de sănătate mintală. Aproape 550.000 de cazuri de probleme de citire în rândul copiilor apar anual în Europa ca urmare a expunerii la zgomotul de transport, iar 80% dintre acestea sunt determinate de zgomotul rutier. Totodată, se înregistrează circa 60.000 de cazuri de comportament deviant sau dificultăți comportamentale legate direct de aceeași poluare fonică, scrie Euronews.com.
Cum îi afectează pe copii zgomotul excesiv
O categorie extrem de vulnerabilă la poluarea fonică o reprezintă copiii, ale căror capacități cognitive și comportamentale sunt încă în formare. Studiile EEA indică faptul că expunerea timpurie la un nivel de 55 dB sau peste în zona școlilor și locurilor de joacă influențează semnificativ abilitățile de citire și dezvoltarea capacității de concentrare. Aproximativ 550.000 de copii suferă anual de tulburări de învățare, iar consecințele pot fi resimțite pe termen lung, afectând performanța școlară și dezvoltarea lor socio-emoțională.
Mai mult, zgomotul poate genera și probleme de comportament: aproape 60.000 de cazuri de dificultăți comportamentale sunt atribuite direct poluării fonice. Într-un astfel de context, instituțiile europene, precum EEA, recomandă crearea unor zone liniștite în jurul școlilor și aplicarea de tehnologii de reducere a zgomotului în infrastructura de transport. La fel de importantă este și izolarea fonică a clădirilor unde copiii își desfășoară activitatea zilnică, inclusiv școli și locuințe.
Ce măsuri ia Uniunea Europeană
Deși Organizația Mondială a Sănătății recomandă un nivel maxim de 55 dB în curțile școlilor și de 35 dB în sălile de clasă, realitatea din teren arată că încă nu există politici ferme la nivelul întregii Uniuni care să protejeze copiii. Măsurile luate până acum se axează pe limitarea vitezei de trafic și introducerea unor bariere fonice, însă rezultatele practice rămân insuficiente. Comisia Europeană și-a propus o reducere de 30% a numărului cetățenilor afectați cronic de zgomotul de transport până la sfârșitul deceniului, însă cele mai recente estimări sugerează că e posibil să se atingă doar un procent de 19%.
Experții spun că, spre deosebire de calitatea aerului, unde există ținte clare de reducere a poluanților, poluarea fonică nu beneficiază de obiective similare la nivelul UE. Klaus-Heiner Lehne, membru al Curții Europene de Conturi, a subliniat că lipsa unor standarde obligatorii descurajează statele membre în abordarea prioritară a problemei zgomotului. În aceste condiții, este vital ca factorii de decizie și autoritățile locale să conștientizeze impactul negativ al poluării fonice asupra populației, în special a copiilor, și să adopte politici care să prevină și să reducă la minimum expunerea zilnică la zgomot excesiv.
Astfel, combaterea poluării fonice nu mai poate fi privită ca un aspect secundar față de calitatea aerului sau față de alte provocări ecologice. Atât adulții, cât și copiii suferă consecințele zgomotului, un factor de stres suplimentar pentru organism și psihic. Este esențial ca eforturile de informare și planificare urbană să fie sporite, pentru ca o mare parte dintre europeni să se poată bucura de medii de viață sănătoase și lipsite de agresiunea permanentă a sunetelor nedorite.